Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 615/2009
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S împotriva sentinței civile nr.2429 din 24 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe intimații-reclamanți, -, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, că la data de 11 februarie s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Din oficiu, Curtea invoca excepția prescripției dreptului la acțiune pentru o parte din pretențiile formulate de către reclamanți.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.429 din 24 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S, acesta fiind obligat la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale reprezentând "suplimentul postului", în cuantum de 25 % din salariul de bază și "suplimentul corespunzător treptei de salarizare", în cuantum de câte 25 % pentru fiecare din acestea, pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 30 septembrie 2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, sumele urmând a fi reactualizate în funcție de coeficientul de inflație.
Totodată, a fost obligat pârâtul să înscrie în carnetul de muncă al fiecărui reclamant sporurile mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanții sunt salariații pârâtului Inspectoratului TERITORIAL D E Muncă S, având calitatea de funcționari publici, iar drepturile salariale solicitate sunt prev. de art. 31 alin. 1 pct. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
A arătat instanța de fond că pentru perioada 2004 - 2006, plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost succesiv suspendată prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, dar această suspendare și-a încetat efectele la data de 1 ianuarie 2007 prin art. XIII din Legea nr. 251/2006.
De asemenea, a arătat instanța că, în conformitate cu art. 38 din Legea nr. 53/2003 drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, abuz sau arbitrariu, astfel încât, fiind un drept câștigat, sporurile respective nu puteau fi anulate prin actele normative mai sus menționate.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. XXIII/2005 relevând că respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea.
Față de aceste considerente, raportat la prev. art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, instanța de fond a admis în întregime acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile art. 312 pr.civ.
De asemenea, pârâtul a solicitat modificarea hotărârii atacate, în condițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. cu consecința rejudecării în fond a cauzei și a respingerii acțiunii introduse de reclamanți.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că se impune respingerea acțiunii reclamanților deoarece în temeiul prev. art. 501din nr.OUG 123/2003, a art. 46 din nr.HG 1.209/2003, a art. 44 din nr.OUG 92/2004 și a art. 48 din nr.OG 2/2006, pentru anii 2004 - 2006 aplicarea disp. art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, republicată a fost suspendată.
A apreciat pârâtul că până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și a modului de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007 fost adoptată nr.OG 6/2007, care prin art. 1 alin. 2 și art. 3 prevede sistemul de salarizare a funcționarilor publici și gestiunea acestuia, arătând că aceasta se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
În argumentarea poziției sale, pârâtul a menționat și dispozițiile Legii bugetului de stat pe anii 2007 - 2008, cu modificările și completările ulterioare care nu prevăd sume pentru acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare precum și dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituție, potrivit cărora cetățeni sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Având în vedere cele invocate și întrucât legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu a fost adoptată până în prezent, pârâtul solicită a se consta că dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, republicată sunt inaplicabile.
Reclamanții prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond ca fiin legală și temeinică ( 21 - 23).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost stabilite prin Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea coruptiei, act normativ prin care au fost modificate și dispozițiile Legii nr. 188/1999, modificare publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21.04.2003.
Prin nr.OUG 92/2005, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.091 din 23.11.2004, cele două drepturi salariale prevăzute la acea dată de art. 29 din Legea nr. 188/1999 în forma și numerotarea în vigoare la data menționată anterior, au fost suspendate (art. 44).
În considerarea disp. art. 53 din Constituția României, suspendarea drepturilor salariale menționate anterior nu poate opera în privința efectelor pe care dispozițiile legale ce le conțin le pot produce. "art. 53: Restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrânsnumai prin legeși numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Suspendare nejustificată a dreptului determină o restrângere nejustificată a exercițiului dreptului și implicit privarea nejustificată a titularului dreptului de posibilitatea exercitării acestuia.
În speță, suspendarea realizată prin nr.OUG 92/2004 nu își poate produce efectele.
Suspendarea dreptului salarial se putea realiza numai prin lege, ceea ce nu s-a realizat în această situație, suspendarea fiind dispusă printr-o ordonanță de urgentă, act normativ inferior legii, conf. art. 4 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Prin acte normative ulterioare Guvernul a perpetuat starea de inactivitate a acelor dispoziții legale, fapt ce a împiedicat nejustificat acordarea acelor drepturi salariale persoanelor îndreptățite, până în prezent.
Sub acest aspect actiunea introductivă este admisibilă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este însă admisibilă parțial în prezenta cauză.
Reclamanții au solicitat acordarea drepturilor începând cu data de 01.01.2004.
În condițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctiva, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial poate fi exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii raportului juridic de drept material ce generează dreptul la acțiune în instanța de judecată.
Așa cum s-a arătat anterior, cele două suplimente au fost introduse în Legea nr. 188/1999 începând cu data de 24 aprilie 2003, data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003.
Suspendarea dreptului a intervenit la data de 23 noiembrie 2004, data publicării nr.OUG 92/2004 în Monitorul Oficial și care este data intrării în vigoare a nr.OUG 92/2004, conf. art. 11 al. 2 din Legea nr. 24/2004, unde se arată că:" Ordonantele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera competenta sa fie sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara."
De la data suspendării dreptului subiectiv, s-a suspendat și dreptul material la acțiune pentru obținerea drepturilor în instanță.
Reclamanții au înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 06 octombrie 2008.
Pentru intervalul de timp anterior datei de 23 noiembrie 2004, curs însă termenul de prescripție.
Referitor la procentul propriu-zis solicitat a fi acordat de către reclamanți, Curtea constată că nu există vreo dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicare principiului menționat anterior.
Reclamanții au solicitat acordarea sporurilor salariale până la încetarea raporturilor de serviciu pentru fiecare dintre ei.
Această solicitare apare ca fiind nejustificată, motivată în principal de faptul că stabilește drepturi și pentru viitor, fără a avea în vedere că există posibilitatea unor modificări legislative în privința salarizării funcționarilor publici și care altfel nu și-ar mai putea găsi aplicarea dacă instanța ar dispune acordarea unor drepturi până la încetarea raportului de serviciu.
Se vor acorda suplimentele și pentru viitor, în considerarea celor menționate și pentru a se crea posibilitatea acționării imediate a eventualelor modificări legislative ce ar putea avea loc în salarizarea funcționarilor publici.
Nu se impune casarea cu trimitere a prezentei hotărâri întrucât instanța de fond a arătat în considerentele hotărârii atacate care este motivul pentru care nu se impune acordarea sporului în procent de 25 % respectiv faptul că ar încălca principiul legalității.
Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este motivată, fiind exprimate considerentele care au determinat soluția pronunțată în cauză.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de pârât, sentința recurată va fi modificată în sensul că se va admite în parte cererea de chemare în judecată și în consecință, se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, constatându-se ca fiind prescrise drepturile salariale solicitate pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 22 noiembrie 2004.
De asemenea, Curtea va obliga pârâtul să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, pentru intervalul 23 noiembrie 2004 și până la data pronunțării prezentei decizii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective precum și cu începere de la data de 12 februarie 2009 și pentru viitor.
Acțiunea reclamanților de obligare a pârâtului la plata drepturilor salariale în cuantum de 25% din salariul de bază va fi respinsă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S împotriva sentinței civile nr. 2.429 din 24 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică și, rejudecând, admite în parte cererea de chemare în judecată și în consecință:
Admite în parte excepția prescripției dreptului la acțiune.
Constată prescrise drepturile salariale solicitate pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 22 noiembrie 2004.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, -, .
Obligă pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S, să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, pentru intervalul 23 noiembrie 2004 și până la data pronunțării prezentei decizii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul să achite reclamanților drepturile salariale prevăzute de art. 31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 începând cu data de 12 februarie 2009 și pentru viitor.
Respinge acțiunea reclamanților de obligare a pârâtului la plata drepturilor salariale în cuantum de 25% din salariul de bază.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./17.02.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
