Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 616/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 28.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 616
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G, G, G, G, Pinter, G, G,., G, B, G, în calitate de funcționari publici în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor A împotriva sentinței civile nr. 1004/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Sanitar Veterinară pentru Siguranța Alimentelor A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care față de lipsa părților și având în vedere faptul că în temeiul dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:,
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.07.2008 perolul Tribunaluzlui A sub nr- reclamanții:, G, G, G, G, Pinter, G, G, G, B, G, G, au chemat în judecată pe pârâta Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, și au cerut să fie obligată pârâta să le plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c)-d) din Legea 188/1999, republicată, de 25% din salarul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective începând cu data de 01.12.2004 până la zi și obligarea pârâtei să înscrie aceste sporuri în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au avut calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte și în această calitate aveau dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâta nici după această data nu a intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salarului prevăzut de lege, reclamanții consideră că sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi, drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin. 1, lit. d din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1004/25.11.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, G, G, G, Pinter, G, G, G, B, G, G, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică A,și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 - până la 2 decembrie 2008, data pronunțării hotărârii, sporuri ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și a respinge acțiunea cu privire la cuantumul sporului de 25% pentru fiecare, din salariul de bază.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au fost funcționari publici în cadrul pârâtei Direcției sanitar Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor A și au formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 01.04.2004 până în prezent nu au beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Instanța a înlăturat susținerile pârâtei privind procedura prealabilă prevăzută de art.31 din nr.OG6/2007, întrucât această procedură se aplică numai în legătură cu drepturile salariale stabilite prin această ordonanță.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificare și completarea Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004-2007.
Este neîndoielnic că prin art. 29 din Legea 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Este la fel de relevant că reclamanții au un drept subiect recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care își întemeiază reclamantul cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
În aplicarea principiului că norma legală trebuie aplicată în sensul în care legiuitorul a edictat-o și nu în sensul înlăturării acesteia, instanța apreciază că întrucât reclamanții nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile solicitate, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, ceea ce contravine în mod vădit principiului enunțat în condițiile în care o normă legală reglementată, trebuie să producă efectele fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, ca acestea să aibă doar caracter formal lipsit de conținut.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Fundamentale, " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la convenția menționată.
Ca atare, dreptul subiectiv al reclamanților fiind recunoscut de legiuitor printr-o normă legală dincolo de competența constatatoare a instanței de judecată, instanța reține că reclamanții au dreptul la aceste drepturi salariale reglementate în art. 29 din Legea 188/1999 alături de celelalte sporuri și drepturi salariale.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% instanța reține ca inadmisibilă cererea reclamanților și va da eficiență Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța de judecată nu se poate pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
acestor drepturi salariale impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or,aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Ca urmare instanța va aprecia că cererea reclamanților este întemeiată, acesta fiind îndreptățit la plata dreptului salarial reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere prevederile art. 93 din Legea nr. 188/1999 republicată potrivit cărora prevederile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz în măsura în care nu contravin legislație specifice funcției publice și prevederile art. 161 alin. 4, art. 292 alin. 1 și art. 295 alin. 2 din Legea nr. 53/2002 Codul Muncii și art. 1082 Cod Civil, instanța va acorda reclamantului daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada scursă de la nașterea dreptului până la data plății efective.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamanți, instanța va respinge capătul de cerere pentru plata suplimentelor salariale cerute ca fiind în procent de 25% fiecare din salarul de bază, ca fiind lipsită de temei legal.
Pentru considerente de fapt și de drept menționate și prevederile de art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 până la 2 decembrie 2008, data pronunțării hotărârii, sporuri ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în Carnetul de muncă al reclamantului, conform Decretului nr.92/1976.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, G, G, G, G, Pinter, G, G, G, B, G, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul de a acorda cuantumul de 25% din salariul de bază pentru fiecare dintre sporurile solicitate.
Se solicită admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea sentinței și admiterea în totalitate a acțiunii formulate.
Se învederează în motivarea recursului că hotărârea pronunțată de prima instanță este în parte lipsită de temei legal, întrucât deși recunoaște în favoarea reclamanților dreptul acestora la sporurile solicitate, nu fixează cuantumul acestora, lipsind drepturile bănești de substanța acestora. Se menționează că sentința atacată nu poate fi pusa în executare. Se arată că sporurile solicitate în cuantum de 25% reprezintă echivalentul sporului pentru complexitatea muncii în cuantum de 25%, aplicat la salariul de bază lunar. Se menționează că instanța de fond nu a luat în considerare practica judiciară depusă la dosar, sentințe judecătorești prin care acțiunea altor persoane a fost admisă în totalitate cu stabilirea cuantumului de 25% din salariul de bază.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 si art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Examinând recursul de față, prin raportare la prevederile art. 304 și urm. Cod proc. civ. față de înscrisurile existente la dosarul cauzei Curtea va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Pentru a analiza cererea de chemare în judecată se impune să analizam dispozițiile legale incidente în prezent în speță.
Astfel fiind, Curtea retine că prevederile Legii nr. 188/1999, în articolul 31 alin. 1, prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În acord cu art. 31 alin 3 din Legea nr. 188 din 1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
OG nr. 6 din 2007 prevede în art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Curtea reține că drepturile solicitate și prevăzute de legiuitor în articolul mai sus menționat au fost suspendate succesiv pe perioada 2004-2006, însă suspendarea exercițiului dreptului la suplimentele solicitate nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Curtea constată că suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, o soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut. Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță în sensul respingerii cererii reclamantei de acordare a drepturilor pentru viitor este corectă, în conformitate cu dispozițiile legale întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă.
În acest sens, Curtea constată că în prezent, nu există baza legală pentru cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 29 alin 1 lit c și d din Legea nr. 188 din 1999.
Câtă vreme nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi în cuantum de 25% presupune pe de o pare obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță în raport de diferite criterii, ceea ce ar veni în contradicție cu decizia Curții Constituționale nr. 820 din 2008, instanțele judecătorești neavând competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Reținând considerentele mai sus expuse, față de prevederile mai sus menționate Curtea va respinge recursul declarate de către reclamanții, G, G, G, G, Pinter, G, G, G, B, G, în calitate de funcționari publici în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor A împotriva sentinței civile nr. 1004/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Sanitar Veterinară pentru Siguranța Alimentelor
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, G, G, G, Pinter, G, G, G, B, G, în calitate de funcționari publici în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor A împotriva sentinței civile nr. 1004/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Sanitar Veterinară pentru Siguranța Alimentelor A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Red.LC - 04.05.2009
Tehnodact LM - 04.05.2009
2expl/SM
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
