Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 62/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 62/CA
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți, G, - toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei, județul T, împotriva Sentinței civile nr. 2660/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, județul T și PRIMĂRIA COMUNEI, județul T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul evidențiază obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual; învederează că recursul este motivat, scutit de taxă de timbru.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 24.10.2008 și înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamanții, -, G, în calitate de funcționari publici care își desfășoară activitatea în cadrul aparatului propriu al Primăriei com., jud.T, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al com. și Primăria Comunei, județul T, obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând indemnizația de dispozitiv, pe perioada ultimilor 3 ani calculați de la data introducerii cererii, precum și pentru viitor pe toată durata valabilității contractelor de muncă și a aplicabilității actului normativ care reglementează acordarea acestei îndemnizații.
În motivarea cererii, reclamații au arătat că sunt funcționari publici în cadrul aparatului propriu al Primăriei comunei, jud. În conformitate cu prevederile art.11 pct.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496 din 28.07.2003 care modifică și completează Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.275/2005, sunt beneficiarii indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază. Plata acestei indemnizații le-a fost refuzată reclamanților de către pârâte, fapt pentru care s-a adresat instanței de judecată ca să oblige cele două pârâte la plata indemnizației de dispozitiv pe perioada ultimilor trei ani calculați de la data introducerii cererii. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtelor și la plata ulterioară a acestei indemnizații pe toată durata valabilității contractelor de muncă și a aplicabilității actului normativ care reglementează acordarea acestei indemnizații.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. II pct.1 din.nr.496/2003.
Prin Sentința civilă nr.2660/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei jud.T, reprezentând personal civil din cadrul administrației publice locale.
În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției", iar potrivit art.47 și 49, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate a constatat prima instanță că pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999 trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999. Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că, ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților. - este așa reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Instanța de fond a apreciat că nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr.215/2001 o autoritate publică locală autonomă. În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nicio atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999, care nu fac nicio referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
S-a mai reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nicio egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Împotriva hotărârii menționate au declarat recurs reclamanții, -, G, și care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Au susținut recurenții că este greșită aprecierea instanței de fond privind inaplicabilitatea prevederilor Legii nr.138/1999 și a Ordinului Ministrului de Interne nr.275/05.06.2002, modificat și completat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 motivat de faptul că acestea se referă doar la personalul civil din cadrul aparatului propriu al Ministerului d e Interne și cel din unitățile de profil centrale din cadrul acestui minister, respectiv Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, și Ministerul Justiției. Ordinul se referă la acordarea indemnizației de dispozitiv pentru toate unitățile care fac parte din această categorie de "administrație publică", fără însă să se nominalizeze care sunt acestea, iar în conformitate cu prevederile Legii nr.215/201 a administrației publice locale, consiliile locale fac parte din administrația publică și sunt subordonate Ministerului Internelor și Administrației Publice.
Atâta vreme cât legea nu face nicio distincție între personalul civil din organele administrației publice centrale și cele locale, o restrângere a acestor dispoziții numai la organele administrației publice centrale este greșită și creează o discriminare între personalul din celelalte unități ce fac parte din administrația publică.
Au mai arătat recurenții că în preambulul Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, în motivarea juridică a acestui ordin, se face referire nu numai la Legea nr.138/1999 și la Ordinul Ministrului de Interne nr.275/05.06.2002, ci acest ordin se bazează și pe dispozițiile altor acte normative enumerate în preambul, respectiv și Legea nr.53/2003 - codul muncii, Ordinul nr.192/2002, HG281/1993, etc. Prin acest ordin s-a urmărit extinderea acordării indemnizației de dispozitiv tuturor categoriilor de funcționari publici și contractuali din întreaga administrație publică și nu numai la cele ce au aparținut Ministrului de Interne. Mai arată recurenții că această susținere se bazează și pe argumentul că acest ordin a fost emis în anul 2003, an în care Ministerul d e Interne, organ central separat se comasează cu Ministerul Administrației Publice. Această ipoteză este susținută și de faptul că în preambulul ordinului este invocată OUG nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Administrației Publice.
Recurenții au mai susținut că prin sentința civilă nr.1772/07.08.2008 pronunțată în dosarul civil nr-,având același obiect, definitivă și revocabilă prin nerecurare, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea reclamanților acordându-se indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază funcționarilor publici din cadrul Primăriei și Consiliul Local cu motivarea că beneficiază de indemnizația de dispozitiv și personalul civil din administrația publică, fără a se face diferență între administrația publică centrală și cea locală, iar prin personalul civil, astfel cum s-a prevăzut la pct.31 pct.1 se înțelege atât funcționarii publici cât și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.47 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,personalul civildin ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției ) beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr.138/1999, iar conform art.13 din aceeași lege, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract șisalariații civili beneficiază deindemnizație de dispozitiv lunară de 25%din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Potrivit art.64, ministerele și instituțiile prevăzute la art.1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției,- în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr.275/2002 care prin art.1 a aprobat Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr.1. Ordinul nr.275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr.496/2003, iar în ceea ce privește art.13 din Legea nr.138/1999, a fost introduspct.9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct.31.1 din norme - dat în aplicarea art.47 din Legea nr.138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiindfuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor(alin.1); la alin.2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr.138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dispozițiile menționate trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct.31.1. alin.1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr.138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr.138/1999, prin art.64, nu conține o astfel de îngăduire.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr.496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, minister din care nu face parte și instituția pârâtă.
În ceea ce privește existența unor hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat diferit de către instanțele de fond problema acordării indemnizației de dispozitiv, Curtea reține că în sistemul de drept românesc practica instanțelor judecătorești nu constituie izvor de drept, astfel că nu poate constitui un argument pentru admiterea acțiunii.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 lin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulîn contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți, G, - toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei, județul T, împotriva Sentinței civile nr. 2660/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, județul T și PRIMĂRIA COMUNEI, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
Red.dec. jud.
2 ex/04.03.2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
