Alte cereri. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 61/CA
Ședința publică din data de 25 februarie2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - cu domiciliul în T,-, județul T, împotrivaSentinței civile nr. 2576/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.202 și COMISIA JUDETEANA PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 DIN CADRUL PREFECTURII - cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect despăgubiri Legea 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru recurenta reclamantă, lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul evidențiază obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual; învederează că recursul este declarat în termenul legal, motivat; la dosarul cauzei recurenta reclamantă a depus concluzii scrise iar intimata pârâtă a depus întâmpinare, un exemplar necomunicat.
învederează că este soțul recurentei reclamante și că împuternicitul acesteia este în imposibilitate de a se prezenta în instanță la acest termen de judecată din motive medicale.
Față de lipsa procuristului și întrucât are studii superioare de drept, fapt dovedit de diploma de licență în drept pe care o depune în copie la dosar, solicită cuvântul pentru a pune concluzii asupra cauzei - din partea recurentei reclamante, precizând totodată că nu are cereri prealabile de formulat și probe de administrat.
Curtea, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Pentru recurenta reclamantă, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat.
În ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, învederează că acțiunea privind constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 4578/12 2005 emis de către și a Hotărârii nr. 259 din 29 noiembrie 2001 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T este imprescriptibilă.
Mai arată că a procedat la validarea ordinului și a hotărârii comisiei județene fără a soluționa în prealabil contestația formulată de recurentă și fără a reactualiza despăgubirile, în conformitate cu dispozițiile art. 4 lit. d și g din HG.1643/2004.
au fost stabilite de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 în anul 2001, validarea Hotărârii nr. 259/2001 prin Ordinul nr. 4578/2005 s-a făcut în anul 2005 fără a se proceda la reevaluarea lor, conform art.9 alin.2 din Legea nr.9/1998 și dispozițiile nr.HG1772/2007 care prevăd că despăgubirile pentru culturile neculese se acordă la nivelul prețului din anul anterior. Astfel prețul produselor agricole neculese și abandonate din ia la nivelul anului 2005 era de 3.315 lei vechi/kg, iar în Ordinul nr.4578/2005 s-au acordat despăgubiri de 1.933 lei pentru culturile abandonate, aproape la J din prețul din anul emiterii ordinului.
Invocă două cauze de nulitate: lipsa consimțământului părții care participă la actul juridic (există contestația depusă de recurentă) și fraudarea legii prin emiterea Ordinului nr.4578/2005 cu nerespectarea disp.art.9 alin.2 din Legea nr.9/1998 și HG1772/2007.
În ce privește despăgubirile pentru bunurile imobile rămase în ia apreciază că nu se pot compensa cu proprietatea din România obținută cu contract de vânzare-cumpărare încheiat cu statul în anul 1948. Contractul încheiat între autorii recurentei și statul român prevederea plata prețului în 10 rate egale anuale începând cu 1 noiembrie 1950, iar prin Decretul nr.553/1953 coloniștii au fost absolviți de plata prețului în măsura în care ratele nu au fost achitate. Însă trebuie avut în vedere că în perioada 1949-1960 existau cote obligatorii pentru produsele agricole, care erau expediate în URSS ca plată a despăgubirilor de război.
Chiar dacă prețul nu a fost achitat, din anul 1978 operat prescripția achizitivă întrucât contractul încheiat în anul 1948 nu a fost denunțat de nici una din părți și nu se pot compensa două proprietăți deținute de părinții recurentei, în ia și în România.
Critică hotărârea instanței de fond, care nu a cercetat motivele de nulitate a ordinului contestat prin prisma celor expuse mai sus.
Pentru cele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spere rejudecare.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios - administrativ de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea - secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.949/88/5 mai 2008, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 375 din 13 martie 2008 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a Hotărârii nr. 1805 din 24 octombrie 2007 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T, precum și constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 4578/12 2005 emis de către și a Hotărârii nr. 259 din 29 noiembrie 2001 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 -
S-a mai solicitat de către reclamantă, obligarea pârâtei la plata unei compensații egale cu valoarea bunurilor rămase în ia, urmare a aplicării Tratatului d l Craiova din 1940, respectiv: casă de locuit formată din 3 camere, cu bucătărie, beci, ghețărie, grajd animale, 5. material lemnos, 5000. olane, 2000. C și grădină, 10 ha teren arabil clasa I, 6 ha porumb și 2 ha soarelui, culturi neculese.
In motivare, reclamanta a arătat că pârâta a procedat la validarea Hotărârii nr. 259 din 29 noiembrie 2001, prin Ordinul nr. 4578 din 12.09.2005, fără ca, în prealabil, să soluționeze contestația formulată împotriva acestei hotărâri și fără a avea în vedere toate bunurile pentru care s-au solicitat compensații, după care a subevaluat culturile agricole, neprocedând la reevaluarea lor, conform art. 9 alin. 2 din Legea nr. 9/1998.
A mai precizat că a revenit cu o cerere la Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 - T, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1805 din 24 octombrie 2007, iar prin Decizia nr. 375 din 13 martie 2008 i-a fost respinsă, în mod nejustificat, contestația.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar întâmpinareprin care invocat excepția tardivității contestației formulate împotriva Ordinului nr. 4578/2005, motivând că a fost depășit termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
A mai susținut pârâta că potrivit prevederilor art.3 din Legea nr.9/1998, în cazul în care anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensații, proporțional pentru prejudiciul rămas neacoperit.
De asemenea, au fost invocate prevederile art.1 din Decretul nr.553/1953 prin care au fost anulate sumele datorate drept preț pentru terenurile și construcțiile primite de coloniștii evacuați din D de Sud potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941, în măsura în care ratele nu au fost achitate. Or, contractul de vânzare cumpărare depus de reclamantă nu poartă mențiunea plății prețului.
A fost anexată întreaga documentație ce a stat la baza emiterii actelor contestate.
Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998a comunicat un punct de vedere prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția tardivității formulării contestației iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că bunurile primite în România după anul 1941 reprezintă compensații în natură pentru bunurile abandonate în ia ca urmare a Tratatului d l Craiova din 7.09. 1940.
Prin Sentința civilă nr.257 din 28 noiembrie 2008pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T, ca nefondată și a fost admisă excepția tardivității. A fost respinsă ca tardiv formulată contestația împotriva Hotărârii nr. 259/2001 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T și a Ordinului nr. 4578/2005 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și ca nefondată contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1805/2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 - T și a Deciziei nr. 375/13 martie 2008 emisă de către
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut prima instanță că prin Hotărârea nr. 259 din 29 noiembrie 2001 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 T, s-a admis cererea reclamantei, formulată în calitate de moștenitor al defuncților și și s-a stabilit că i se cuvin compensații în cuantum de 19.332.138 lei pentru 6 ha porumb și 2 ha soarelui culturi abandonate în ia.
Prin Ordinul nr. 4578 din 12 2005 s-a validat Hotărârea nr. 259/29 noiembrie 2001 Comisiei Județene T și s-au acordat numitelor și compensații bănești în cuantum de 1.933,21 lei.
Potrivit art. 8 alin. 1 din nr.HG 1643/2004, împotriva Ordinului se putea formula contestație în termen de 30 zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ, cale de atac pe care reclamanta nu a exercitat-o în intervalul de timp impus de lege, deși prin adresa nr. 8505 din 29 noiembrie 2005 i s-a învederat de către că are această posibilitate (fila 16).
In consecință, față de dispozițiile legale menționate, contestația exercitată împotriva Hotărârii nr.259/2001 și a Ordinului nr. 4578/2005, ce a validat respectiva hotărâre, a fost apreciată ca tardiv formulată în raport cu data introducerii - 5 mai 2008.
A mai reținut tribunalul că la data de 1 februarie 2007, reclamanta a adresat o nouă cerere Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T, solicitând din nou compensații pentru casă de locuit compusă din 3 camere, beci, ghețărie, grajd animale, 5. material lemnos, 5000. olane, 2000. C și grădină, 10 ha teren arabil clasa I, precum și actualizarea compensațiilor pentru culturile abandonate ce au fost evaluate la prețurile din 2001.
Prin Hotărârea nr. 1805 din 24 octombrie 2007, s-a respins cererea formulată întrucât asupra recoltelor abandonate Comisia Județeană T s-a pronunțat și soluția a fost validată prin Ordinul nr. 4578/2005 dar și pentru că autorul a fost compensat de Statul Român pentru bunurile abandonate în ia.
Prin Decizia nr. 375/13 martie 2008,. a validat Hotărârea nr. 1805/2007 și a decis să nu se acorde compensații reclamantei.
Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, cu modificările ulterioare, statuează că cetățenii români, prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate iei, precum și pentru recoltele neculese de porumb, și - soarelui.
De asemenea, potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2.
Conform situației de avere imobiliară, în 1940, autorul deținea în satul, com. -, jud. 10 ha teren arabil, C în suprafață de 2000. și casă de locuit compusă din 3 camere, cu beci, aplecătoare, bucătărie, ghețărie, 5. material și 5000. olane.
Ulterior, prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 20 martie 1948, a dobândit de la Statul Român, un teren de cultură în suprafață totală de 11.565 ha și un imobil compus din loc de casă măsurând 2140. și o construcție cu 2 camere, sală și dependințe, situate în com. de, jud.
In același contract, s-a stipulat că prețul imobilului și a terenului vândut s-a stabilit conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 715/1943 la suma de 2.821 lei, ce se va achita fără dobândă de colonistul cumpărător, în termen de 10 ani începând cu 1 ianuarie 1950.
In consecință, a constatat prima instanță că a dobândit de la Statul Român mai mult decât bunurile abandonate în ia, prin contractul de vânzare - cumpărare arătat, acest mod de dobândire constituie o formă de compensare pentru ceea ce s-a abandonat, în condițiile în care nu s-a probat că s-a achitat prețul stabilit prin înțelegerea părților.
Mai mult, și în art. 1 din Legea nr. 766/1941 pentru colonizarea în Dap roprietarilor agricoli evacuați din D Nouă în baza Tratatului Româno - din 7 1940 se arată că din 7 1940 foștii coloniști proprietari de loturi din D Nouă evacuați în baza Tratatului Româno- din 7 1940 vor fi colonizați în D Veche, pe terenurile și în gospodăriile ce sunt azi, sau vor fi în viitor trecute în Fondul imobiliar al colonizării în măsura disponibilităților acestui fond și în condițiunile prezentei legi, iar în art. 10 din același act normativ prevedea expres că sumele datorate de coloniști ca preț al bunurilor primite în baza legii de față se vor compensa cu suma despăgubirilor certe, lichide și exigibile ce au de primit, conform art. 5 și 12 din Acordul româno -.
De altfel, prin art. 1 din Decretul nr. 553/1953 s-a prevăzut anularea sumelor datorate cu titlu de preț, în măsura în care nu fuseseră achitate, de către coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr. 766/1941, ceea ce întărește punctul de vedere conform cu care respectiva vânzare a constituit, în realitate, o despăgubire.
A mai subliniat, tribunalul că în acest context, este și faptul că Legea nr. 9/1998 nu a recunoscut dreptul la compensații și pentru diverse materiale abandonate statului, cum este cazul în speță, a materialului lemnos și a olanelor, așa încât nu intră în discuție stabilirea unor despăgubiri pentru respectivele bunuri, iar în ceea ce privește recoltele abandonate situația lor a fost lămurită prin Hotărârea nr. 259/2001, validată prin Ordinul nr. 4578/2005, ce nu a fost atacat, condiții în care, la acest moment, nu mai poate face obiectul verificării, soluția adoptată de Comisia Județeană T fiind conformă legii.
Având în vedere că autorul reclamantei a fost despăgubit în forma menționată anterior, a reținut instanța de fond că nu se verifică existența unui prejudiciu rămas neacoperit care să justifice dreptul la compensații, în sensul prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/1998.
S-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale instanța de fond constatând că, în cauză, calitatea procesuală pasivă a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T, se justifică prin împrejurarea că este emitentul celor două hotărâri atacate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta,în temeiul art.304 pct.7,8,9 și art.3041Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- greșit s-a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva Hotărârii nr. 259/2001 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T și a Ordinului nr. 4578/2005 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, capetele de cerere 3 și 4 referitoare la constatarea nulității absolute celor două acte juridice sus menționate sunt imprescriptibile în temeiul art.2 din Decretul nr.167/1958, nulitatea absolută putând fi invocată oricând pe cale de excepție sau de acțiune separată;
- capetele de cerere 3 și 4 nu a fost soluționate, ceea ce reprezintă o "minus petita", fiind incidente dispozițiile art. 129 alin.5, 6 raportat la art. 312 alin.5 din Codul d e procedură civilă, instanța nu a stăruit prin toate mijloacele legale aflate la dispoziția sa pentru aflarea adevărului în cauză, neexercitându-și rolul activ în acest sens;
- s-a omis a se analiza faptul că a emis Ordinul nr. 4578/2005 deși nu se soluționase contestația împotriva hotărârii pe care o validase, aceasta fiind soluționată abia prin Decizia nr.375/13.03.2008 și comunicată la data de 12.04.2008, termen față de care acțiunea a fost formulată în termenul legal de 30 de zile;
- nelegal și netemeinic s-a respins ca nefondat capătul de cerere referitor la Hotărârea nr.1805/24.10.2007 a Comisiei Județene, deoarece cuantumul despăgubirilor a fost greșit stabilit, dovada contrară fiind făcută cu cele două rapoarte de expertiză aflate în dosarul de fond în sensul că s-au omis voit bunurile indicate în petitul acțiunii de fond la capătul de cerere nr.5.
Intimata pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, legal citată, a depus întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul d e procedură civilă prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse în susținerea motivelor prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ. dar și potrivit art.3041din pr.civ. Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, atât asupra excepțiilor cât și asupra fondului, fără a se putea reține că acestea sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel încât incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. la care a făcut referire recurenta, fără a detalia în concret în ce constă, nu se justifică.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. este incident numai atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Recurenta nu a arătat în ce constă în speță incidența acestui motiv de recurs. Astfel, raportat la obiectul acțiunii reclamantei, Curtea constată că nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conținutului vreunui act juridic, în sensul acestui text de lege, instanța examinând, în limitele învestirii, îndeplinirea condițiilor stabilite de lege pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ și legalitatea actelor administrative atacate. Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. nu este incident în speță.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. concluzie bazată pe următoarele argumente.
Critica soluției primei instanțe asupra excepției tardivității formulării contestației împotriva Hotărârii nr. 259/2001 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T și a Ordinului nr. 4578/2005 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este nefondată întrucât în speță sunt incidente dispozițiile art.8 alin.1 din HG nr.1643/2004, în vigoare la data emiterii ordinului, act normativ ce conține dispoziții legale speciale față de Decretul nr.167/1958.
Având în vedere faptul că s-a constatat de prima instanță formularea acțiunii peste termenul prevăzut de lege, în mod corect aceasta nu a mai trecut la analizarea fondului capetelor de cerere 3 și 4 astfel că va fi înlăturată susținerea recurentei potrivit căreia tribunalul nu a soluționat respectivele capete de cerere. Întrucât a constatat tardivitatea formulării contestației împotriva Ordinului nr.4578/2005, prima instanță în mod corect nu a mai analizat legalitatea acestuia.
În ceea ce privește Hotărârea nr.1805/24.10.2007, validată prin Decizia nr. 375/13.05.2008, prin care s-a respins cererea formulată întrucât asupra recoltelor abandonate Comisia Județeană T s-a pronunțat și soluția a fost validată prin Ordinul nr. 4578/2005 dar și pentru că autorul a fost compensat de Statul Român pentru bunurile abandonate în ia, Curtea constată că în mod corect prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii contestației reclamantei.
Astfel, în baza Legii nr. 766/1941 au fost stabilite condițiile pentru colonizarea în Dap roprietarilor agricoli evacuați din D Nouă în baza Tratatului Româno - din 7 1940.
Prevederile art. 10 din Legea nr. 766/1941 stabileau că "sumele datorate de coloniști ca preț al bunurilor primite în baza legii de față, se vor compensa cu suma despăgubirilor certe, lichide și exigibile ce sunt de primit, conform art. 5 și 12 din Acordul româno- privitor la schimbul de populație română și ă din 7 1940, atunci când Statul va hotărî asupra acestor despăgubiri, după ce se vor scădea debitele vechi și sarcinile ce vreau proprietățile abandonate în D Nouă.
Conform Legii nr.715/1946 privind stabilirea despăgubirilor cuvenite populației evacuate din D de Sud în urma Tratatului Româno - din 7 1940 comisiile constituite urmau să stabilească atât existența bunurilor abandonate sau recoltelor neculese de populația evacuată din D de Sud dar și consistența și valoarea bunurilor primite de la Statul Român de către evacuați.
În conformitate cu dispozițiile art. III al.2-4 din Legea nr. 715/1946
" debitoare rezultate în favoarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Direcția lichidărilor, se vor urmării potrivit dispozițiunilor codului d e procedură fiscală.
Pentru evacuații coloniști recolonizați, acest sold va putea fi în cel mult 10 rate anuale.
Drepturile cuvenite evacuaților vor fi lichidate în numerar sau în titluri de rentă, în proporția ce se va stabili prin osebită lege".
Conform situației de avere a Comisiei mixte româno-e și declarațiunii din 1940, autorul deținea în satul, com. -, jud. 10 ha teren arabil, C în suprafață de 2000. și casă de locuit compusă din 3 camere, cu beci, aplecătoare, bucătărie, ghețărie, 5. material și 5000. olane.
Așa cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare înscris în registrul de transcripțiuni al Tribunalului Constanța la nr. 2815/25.03.1948, a dobândit de la Statul Român, un teren de cultură în suprafață totală de 11.565 ha și un imobil compus din loc de casă măsurând 2140. și o construcție cu 2 camere, sală și dependințe, situate în com. de, jud., prețul fiind stabilit la suma de 282.000 lei, plătibil în 10 rate egale anuale, începând cu data de 1.01.1950.
În raport de dispozițiile legale mai sus menționate și de probele administrate Curtea concluzionează că valoarea bunurilor primite de la Stat de către autorul reclamantei a fost mai mare decât cea abandonată.
Prin Decretul nr.553/1953 Statul a înțeles să ierte pe evacuații debitori de datorii, anulând, în măsura în care nu au fost achitate, sumele datorate drept preț de coloniștii evacuați din D de Sud pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941, act normativ favorabil și autorului reclamantei.
Art. 5 din Legea nr. 9/1998 modificată și completată prevede că "dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri".
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/1998, "în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional pentru prejudiciul rămas neachitat".
În speță, reclamanta nu a făcut dovada că autorul său a achitat vreo sumă de bani cu titlu de preț pentru bunurile primite urmare colonizării în D Veche motiv pentru care se apreciază de către C că în mod corect a respins prima instanță ca nefondată contestația reclamantei.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în contencios administrativformulat de recurenta reclamantă cu domiciliul în T,-, județul T, împotrivaSentinței civile nr. 2576/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații pârâțiAutoritatea Națională pentru Restituirea Proprietățilorcu sediul în B, sector 1, Calea, nr.202 șiComisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Prefecturiicu sediul în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
Tehnored.dec.jud. - -
2 ex/27.03.2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
