Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 620/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 620
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 23/CONT din 10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul reclamant, lipsind intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit art.302 Cod procedură civilă și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimatul pârât nu a depus întâmpinare.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Recurentul reclamant arată că nu are calitatea de funcționar public fiind angajat la Primăria comunei M ca personal contractual cu contract pe perioadă nedeterminată.
Solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în cererea de recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr-, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei M, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i plătească indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază începând cu anul 2004, 2005,2006 și 2007, parțial actualizate cu indicele de inflație.
Mai solicită ca aceste drepturi restante solicitate să fie consemnate ca modificări în carnetul de muncă pentru a fi luate în calcul la stabilirea punctului de pensie.
In motivarea cererii arătat că prin Ordinului 496/2003 al MAI, se uniformizează sistemul de acordarea a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister prin comasarea celor două domenii - cel al Internelor și cel al administrației Publice.
A mai arătat că începând cu anul 2003 conform prevederilor legale în materie de salarizare(OUG 192/2002, 138/1999, Ordinul MAI 275/2002, și nr.496/2003) personalul civil- funcționari publici și personalul contractual - care funcționează în subordinea MAI beneficiază, în afara salariului de bază și de o serie de sporuri și indemnizații.
Reclamantul a concluzionat că acordarea sporului de dispozitiv este o măsură menită să asigure egalitatea de tratament economic salarial în cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului 496/2003 care se aplică și în cazul autorităților administrației publice locale.
Pârâtul deși legal citat nu a depus întîmpinare.
Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 23/CONT din 10 ianuarie 2008 a respins acțiunea reclamantului.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtului la plata indemnizației de dispozitiv instanța a reținut că este un drept acordat potrivit art. 13 din Legea 138/1999.
A mai reținut că ordinul MAI nr. 496/2003 este dat pentru acordarea indemnizației de dispozitiv și pentru personalul care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice doar în structurile centrale, ordinul respectiv făcând referire expresă la art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Din prevederile legale pe care le-a avut în vedere instanța de fond aplicabile în speță, s-a reținut că Ordinul MAI 496/2003 face referire doar la structurile centrale ale administrației publice și nu și la structurile locale cum este cazul în speță. Nefiind un spor expres prevăzut printr-un act normativ care să aibă aceeași putere juridică ca și legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat, decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează, fapt ce nu a fost probat.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs a susținut că instanța de fond deși a concluzionat că poate beneficia de drepturile solicitate prin acțiune, aceasta a fost respinsă cu motivarea că nu s-a făcut dovada de către pârâta vă dispune de fondurile financiare necesare plății indemnizației de dispozitiv.
A mai susținut că drepturile referitoare la acordarea sporului de dispozitiv sunt reglementate de lege și ar trebui să se acorde indiferent dacă angajatorii dispun sau nu de fondurile bănești necesare.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, ca excepție de fond, peremptorie și dirimantă, este întemeiată, așa cum se va explica în continuare.
Prin Legea 251/2006, s-a modificat și completat Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În conformitate cu art.911din actul normativ menționat, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
In speță, competența aparține tribunalului, secția litigii de muncă și asigurări sociale, și nu instanței de contencios administrativ, care are plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ fiscal.
Prin lege specială, respectiv OG 38/2003, care reglementează statutul polițistului, s-a prevăzut că acestora li se aplică prevederile Legii 188/1999, ei fiind funcționari publici cu statut special.
Ca urmare, nu se poate extinde sfera de cuprindere a personalului cu statut special, din această categorie făcând parte numai polițiștii și numai acestora le sunt aplicabile prevederile din Legea 188/1999, atât sub aspectul normelor de drept substanțial, cât și procedural.
Personalul contractual, care-și desfășoară activitatea în instituții publice se supune regulilor prevăzute în Codul Muncii și litigiile dintre personalul respectiv și instituția sau autoritatea angajatoare se soluționează conform dreptului comun în materie, respectiv de către instanțele de asigurări sociale și conflicte de muncă.
Codul Muncii constituie cadrul juridic general care definește raporturile de muncă, iar prin legi speciale, în anumite domenii, legiuitorul a instituit norme de competență materială specială, așa cum este și cazul funcționarilor publici.
În speța de față, prin neobservarea normelor de competență materială hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea competenței altei instanțe și de asemenea au fost încălcate și normele privind compunerea legală a instanței, deoarece în materia conflictelor de muncă instanța se compune din doi magistrați și doi asistenți judiciari, în timp ce instanța de fond, în materia contenciosului administrativ, se compune din doi judecători.
Astfel fiind, în baza art.304 pct.1 și 3, precum și art.312 teza II-a Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va casa sentința Tribunalului Mehedinți cu trimitere, în vederea competenței soluționări.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 23/CONT din 10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehnored. SI 2 ex.07.04.2008
Jud.fond /
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
