Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 618/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 618
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G, împotriva sentinței nr.4013 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G, intimatul reclamant și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302. și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
S-a referit că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului G, Ministerul Finanțelor Publice, acordarea primelor de concediu de odihnă legale pe anii 2004 - 2006, conform art.37 pct.2 din OG nr.38 din 30 ianuarie 2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată prin Legea nr.353/2003 publicată în MO nr.65 din 2 februarie 2003, precum și actualizarea acestor drepturi cu rata inflației de la data nașterii acestora și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, deși legal avea dreptul, la plecarea în concediu, să beneficieze de prima de concediu de la intrarea în vigoare a OG 38/2003, în realitate, de la data când s-a născut acest drept și până în prezent nu s-a acordat.
Suspendarea dreptului de a beneficia de prima de concediu susține reclamantul că nu echivalează cu anularea însăși a dreptului și încalcă flagrant dispozițiile art. 36 din Constituția României.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.41 alin.2 din Constituția României, revizuită, art.28 lit."e" din Legea 360/2002 și art.37 pct.2 din OG 38/2003.
Deși legal citați pârâții nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus întîmpinare.
Prin sentința nr.4013 din 11 decembrie 2007, Tribunalul Gorja admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâții la plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2004 - 2006, actualizate la data plății.
S-a respins cererea față de Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că dispozițiile art.37 alin.2 din OG 38/2003 sunt suspendate numai dacă aplicarea lor se suspendă anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Cu privire la cererea de chemare în judecată a MFP, instanța a apreciat-o neîntemeiată. Ministerul Finanțelor Publice nu este ordonator principal de credite în raportul de serviciu dintre cele două pârâte.
Chiar dacă în baza HG 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice gestionează bugetul de stat, acest minister nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții publice pentru că nu există o obligație de garanție sau despăgubire în sarcina sa, întrucât raportul de serviciu există între instituția angajatoare și angajat, nicidecum între angajat și Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul IPJ G, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, recurentul IPJ Gaa rătat că, întrucât reclamantul a fost încadrat la IPJ G la data de 01.10.2005, anterior acestei date fiind încadrat la o altă unitate a Ministerului Internelor și Reformei administrative, nu pot fi obligați la plata primelor de concediu decât pentru perioada în care au existat raporturi de serviciu între reclamant și IPJ
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii față de IPJ G doar cu privire la primele de concediu aferente perioadei 01.10.2005 - 31.12.2006.
Recursul este nefondat.
Raportul de serviciu al polițistului este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale polițistului.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005 și prin art. 5 din legea 379/2005,până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.2006.
La data pronunțării soluției de către Tribunalul Gorj, Legile 507/2003, 511/2004 și 379/2005 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produs pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G, împotriva sentinței nr.4013 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehnored SI 2 ex./10.04.2008
Jud.fond /
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
