Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 623/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 623/2008
Ședința publică din 10 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - N, împotriva ordonanței președințiale nr. 305 din 13.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - N, în contradictoriu cu intimații, -, G-, -, -, -, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B - N și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999 drepturi bănești).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, din oficiu, în temeiul prevederilor dispozițiilor art. 137.pr.civ. invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei în promovarea căii de atac și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 305 din 13 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE ca neîntemeiată.
S-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanții, -, G-, -, -, -, jud.B-N, împotriva pârâților: Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al județului B-, județul B-N și; Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, și în consecință:
Pârâtul de rândul 2 fost obligat să plătească rec1amanților drepturile bănești reprezentând prime de concediu cuvenite pentru anul 2004, conform adresei nr.8229/2.10.2007 a LP. B-N, actualizate cu coeficientul de inflație până la data plății efective.
Pârâtul de rândul 3 fost obligat să plătească rec1amanților drepturilor bănești reprezentând prime de concediu cuvenite pentru anii 2005-2006 conform adresei nr.l50818/2007 și adresei nr.l51076 din 5.11.2007 a Inspectoratul Național pentru Evidența persoanelor, actualizate cu coeficientul de inflație până la data plății efective.
Pârâtul de rândul 1 fost obligat să cuprindă în rectificarea bugetară sumele de bani necesare plății primelor de concediu, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință: chematul în garanție a fost obligat să asigure și să vireze pârâtului Ministerul Internelor și reformei Administrative sumele acordate rec1amanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt polițiști și au deținut calitatea de funcționari publici și în perioada 2004-2006, așa cum se arată și în adresa nr.8229 din 2 octombrie 2007 Inspectoratului de Poliție Județean B-
Potrivit art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar conform art.60, ordonanța intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, ceea ce înseamnă că tot de la această dată s-a născut dreptul polițiștilor la prima de concediu prevăzută de art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003.
Acest drept al polițiștilor a fost suspendat de la plată pentru anii 2004, 2005 și 2006 prin legile bugetului de stat pentru fiecare din acești ani și anume prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.5ll/2004 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005, precum și prin legile bugetului asigurărilor sociale pe anii 2004, 2005 și 2006.
Deși acordarea dreptului la prima de concediu a fost suspendată, suspendare ce s-a menținut până la 31 decembrie 2006, aceasta nu echivalează cu stingerea dreptului la prima de concediu. De altfel, legile bugetului de stat mai sus menționate și legile bugetului asigurărilor sociale nu se referă la desființarea dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare a dreptului.
Potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, iar în Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 și Legea nrA87/2006 privind bugetul asigurărilor sociale pe anul 2007 nu a mai fost prevăzută suspendarea aplicării dispozitiilor referitoare la prima de concediu.
Trebuie menționat că, prin Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 Înaltei Curți de Casație - Secțiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006, astfel cum a fost reglementată prin dispozițiile art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003. Potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, decizia Înaltei Curți este obligatorie.
În adresa nr.8229/2.10.2007 a LP. B-N (60-61), sunt individualizate sumele cuvenite fiecăruia dintre reclamanți pentru anul 2004, iar în adresa nr.-/2007, completată cu adresa nr.151 076 din 5.11.2007 ale Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor (68 și 88) sunt menționate cuantumurile primelor de concediu cuvenite reclamanților pe anii 2005 și 2006, însă trebuie precizat că numai reclamanții, și apar cu sume aferente celor doi ani (2005 și 2006) în timp ce G și figurează cu prime de concediu numai pentru anul 2005, iar, și cu prime de concediu numai pentru anul 2006.
Așa fiind, reclamanții sunt îndreptățiți să primească primele de concediu menționate în adresele mai sus arătate, iar obligația de plată incumbă B-N pentru anul 2004 și pentru anii 2005-2006, neputând fi vorba despre o obligație solidară a acestora, cum se solicită în acțiunea introductivă.
Pârâtul MIRA are calitatea de ordonator principal de credite și astfel, conform art.28 din Legea nr.500/2002, trebuie să facă propuneri de cheltuieli ce vor fi avute în vedere la elaborarea proiectelor legilor buget are și ale bugetelor ce se elaborează de Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și prin urmare, este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de acest pârât.
Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare a ordonatorilor principali de credite, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, iar potrivit art 4 din Legea nr.500/2002, legea bugetară prevede și autorizează veniturile și cheltuielile bugetare, care se ordonanțează și se plătesc numai în limitele stabilite. Același minister inițiază proiecte de acte normative a căror aplicare atrage majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, ce asigură fondurile necesare Ministerului Internelor și Reformei Administrative, inclusiv cele privind drepturile salariale sau alte drepturi, cum sunt primele de concediu cuvenite polițiștilor. Astfel, se găsesc ca fiind întemeiate cererile de chemare în garanție formulate de pârâții de rândul 1 și 3.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI BNs olicitând admiterea recursului și rejudecând cauza respingerea cererii de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrative, Curtea reține următoarele:
Instanța din oficiu, și în raport de dispozițiile art. 137.pr. civilă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N în promovarea recursului.
Hotărârile judecătorești produc efecte partes litigantes,care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata în primă instanță este același și la judecata în recurs.
Dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să promoveze calea de ataca recursului, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
Recurentul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B nu a fost parte în litigiu în fața instanței de fond astfel că se poate susține cu temei că aceasta nu poate recura hotărârea care trebuie să producă efecte în raport de alte persoane.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes.
Delimitarea dintre calitate procesuală și interes, ca și condiții în promovarea unei acțiuni și prin extrapolare a unei căi de atac, în cursul derulării demersului judiciar nu este ușor de făcut.
care nu au fost părți în proces nu au dreptul de a declara recurs chiar și în ipoteza în care ar justifica un interes astfel că s-a apreciat că recurentul nu poate justifica, în speță, calitatea procesuală activă și în consecință se va admite excepția lipsei calității procesuale active recurentului DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B și se va respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B împotriva sentinței civile nr. 305/CA din 13.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B împotriva sentinței civile nr. 305/CA din 13.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
2 ex./12.03.2008
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
