Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 63/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 63
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban PREȘEDINTE INSTANȚĂ
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurent-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN B împotriva sentinței nr.347 din 28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât, și avocat pentru intimații-reclamanți, care depun delegați la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S_a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, constată că la data de 19.12.2007 a fost publicată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.146 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, situație față de care solicită reprezentantului recurentului-pârât ca în concluziile pe fond să aibă în vedere măsura prescripției acțiunii prin apariția acestei ordonanțe.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond.
În ce privește prescripția acțiunii, lasă la aprecierea instanței.
Avocat pentru intimații-reclamanți consideră că nu a intervenit acțiunea prescripției întrucât aceasta a rămas definitivă înainte de apariția Ordonanței de Urgență a Guvernului 146/2007 și solicită respingerea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 347/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții (decedat), -, -, -, -, -, -, -, (), G, G, -,
,
,
,
, Moara,
,
-, -, -
G, (),
, -
, () -,
B, -,
, -, -
, -, I -, I -, -, -, I -, I, -, -, () -, (), -, () -, -, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean B astfel cum a fost precizată.
A fost admisă în fond cererea de intervenție in interes propriu a moștenitorilor reclamantului -, - și.
A fost obligat pârâtul Consiliul Județean B să calculeze și să plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu (în solidar pentru intervenienți) sumele reprezentând prime concediu de odihna pentru anii 2001-2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune la data plații efective și la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții au fost sau sunt funcționari publici în cadrul aparatului Consiliului Județean
Conform dispozițiilor Legii 188/1949, republicată (art. 34 al. 1), funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu de odihnă anuală, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă, care se impozitează separat.
Reclamanții nu au putut să beneficieze de aceste drepturi, în perioada 2001 - 2006, întrucât prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 și apoi prin legile bugetului de stat pe 2002 - 2006, acest drept la prima de concediu de odihnă s-a suspendat succesiv, prin suspendarea dispozițiilor legale reprezentând baza legală de acordare, respectiv art. 34 al. 2 (fost 33 al. 2) din Legea 188/1999 republicată.
Suspendarea a încetat la 01 ianuarie 2007 când Legea 486/2006 a bugetului de stat pe 2007, nu a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor legale privind acordarea primei de concediu de odihnă pentru funcționarii publici.
Ca atare, dreptul la prima de concediu de odihnă a devenit actual, reclamanții solicitând plata acestui drept de la data nașterii dreptului la acțiune, 01 ianuarie 2001.
Pentru perioada 2001 - 2004 dreptul la acțiune a fost suspendat, prin suspendarea temeiului legal al acestui drept salarial, însă nu și dreptul în sine.
În acest sens, s-a pronunțat Curtea constituțională prin decizia 06/15.02.2005, care a statuat că normele de suspendare a dreptului la prima de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006, au avut aplicabilitate temporară.
S-a constatat că drepturile solicitate de reclamanți și intervenienți sunt prevăzute de lege și actuale, că pârâtul a refuzat nejustificat plata acestora, instanța, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 modificată prin Legea 262/2007 și a art. 34 al. 2 din Legea 188/1999 republicată.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean B, pentru motivele ce urmează:
Drepturile prevăzute de art. 34 al. 2 din Legea 188/1999 au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat, legile bugetului asigurărilor sociale de stat și legislația specifică privind salarizarea funcționarilor publici, întrucât în perioada suspendării, aceste prevederi nu își pot produce efectele, în mod legal s-a procedat la neacordarea acestora.
S-a mai susținut că, potrivit dispozițiilor art. 19 (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza credite bugetare numai în limita prevederilor lor și destinațiilor aprobate.
Intimații - reclamanți nu au formulat apărări în cauză.
Din oficiu, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune, cât privește drepturile bănești aferente perioadei 2001 - 2003.
Recursul de față apare ca fondat.
Examinând sentința recurată din perspectiva motivelor invocate și a excepției de ordine publică invocată în conformitate cu dispozițiile art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Dreptul la prima de concediu a fost consacrat prin art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 (art. 34 al. 2 după republicare) și a putut fi exercitat până la 02 martie 2001, când a intrat în vigoare nr.OG 33/2001 prin care s-a suspendat exercițiul dreptului până la 01 ianuarie 2002. Termenele prevăzute de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 au fost prelungite succesiv prin Legea nr. 743/2001 și Legea nr. 631/2002 până la 31 decembrie 2003.
Ulterior, prin legile bugetului pe anii 2004 - 2005 (Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004) exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat, independent de suspendarea inițială dispusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului 33/2001, separat pentru fiecare din anii 2004 și 2005.
Potrivit art. 59 al. 2 din Legea nr. 24/2000 republicată, dispozițiile legilor temporare sunt în vigoare pe perioada la care se referă, iar potrivit art. 66, prin acte normative ulterioare se poate prelungi durata actelor normative temporare, dispoziția de prelungire trebuind să intervină înainte de expirarea termenului.
Art. 7 din Decretul nr. 167/1958, stabilește că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Cât privește prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003, exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat prin art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001, însă, chiar dacă termenul prevăzut de acest act normativ a fost prelungit prin legi temporare, se constituie ca o suspendare unică începută la 02 martie 2001 și finalizată la 31 decembrie 2003, prin dispozițiile de prelungire a termenului cuprinse în Legea nr. 631/2002.
Așadar, pentru perioada în discuție dreptul la acțiunea reclamanților s-a născut după expirarea perioadei de suspendare, respectiv după 31 decembrie 2003. Legea nr. 507/2003 a suspendat exercițiul dreptului pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, pentru această perioadă dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2005, iar pentru anul 2005 exercițiul dreptului a fost suspendat prin Legea nr. 511/2004 până la 31 decembrie 2005, dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2006.
Însă, cele din urmă două legi nu au dispus prelungirile suspendărilor anterioare, conform art. 66 din Legea nr. 24/2000, rezultând că fiecare dintre ele a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu independent pentru anul în care dispozițiile respective erau aplicabile.
Se mai reține că nici unul din actele normative enunțate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestui drept, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendarea care nu echivalează cu înlăturarea dreptului, dispozițiile prevăzute la art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, fiind în vigoare și neabrogată.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus", ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat iar nu înlăturat.
Altfel, s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscut, să fie vidat de substanță și, practic, să fie lipsit de orice valoare.
Deși exercițiul de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2004 - 2006, această suspendare având un criteriu temporar (anual), nu echivalează cu stingerea dreptului și de acest drept trebuie să beneficieze persoanele îndreptățite, acesta nu reprezintă un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă prevăzut de art. 41 și 53 din Constituția României.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 64 al. l din Legea nr. 24/2000 "la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Așa fiind, apreciază că soluția de admitere a acțiunii reclamanților pentru perioada 2004 - 2006 este legală.
Văzând și dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2007;
În raport de considerentele expuse mai sus, constatând că pentru perioada 2001 - 2003 dreptul la acțiune a reclamanților și intervenienților s-a prescris, în raport de dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 coroborate cu art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001.
Urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, să admită recursul și să modifice în parte sentința în sensul respingerii acțiunii și cererii de intervenție privind drepturile bănești aferente perioada 2001 - 2003, ca fiind prescrisă.
Va menține celelalte dispoziții ale sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurentul - pârâtCONSILIUL JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr. 347 din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți (decedat),-, -, -, -, -, -, -, (), G, A, G,, -,
,,,, MOARA, -, -, - G, (), -A, -, () -, B, -, -, -, A, -, I -, I -, -, A, -, I -, I, - -, -, -,, () -, (), -, () -, -, -,toți cu sediul ales la cabinetul avocatului .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea pentru perioada 2001 - 2003 ca prescrisă, respinge cererea de intervenție pentru aceiași perioadă ce prescrisă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,25 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban
- - JUDECĂTORI: Cătălin Șerban, Loredana Albescu, Violeta Chiriac
- -
- -
GREFIER,
- -
Red. /
Red.
Tehnored 3 ex. 11/12 febr. 2008
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Loredana Albescu, Violeta Chiriac
