Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 64/2010. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 64
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Niculescu Monica
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentii - reclamanti, -, -, G, și împotriva sentinței civile nr. 800 din data de 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Calarași, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A ORAȘULUI L
La apelul nominal făcut in ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus din partea recurenților - reclamanti o cerere de judecare a cauzei in lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea luând act de cererea de soluționare a recursului in lipsă, constată cauza in stare de judecată, reținând-o spre deliberare.
CURTEA,
Asupra recursului de;
Prin sentinta civila nr. 800 din data de 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Calarași, in dosarul nr - s-a respins actiunea formulata de reclamantii, -, -, G, și in contradictoriu cu parata UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A ORAȘULUI L
Prin aceeasi sentinta a fost disjunsa cauza privind pe reclamantii personal contractual in cadrul Primariei L Gara, jud.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca pretențiile reclamanților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt prevăzute în Legea 188/1999 republicată, care reprezintă legea cadru ce reglementează statutul funcționarilor publici, la care se adaugă și reglementările anuale În materia salarizării funcționarilor publici, respectiv OG nr. 2/2006, OG 6/2007 și OG 9/2008.
Aceste reglementări ulterioare stabilesc anumite categorii de sporuri și alte drepturi salariale cuvenite funcționarilor publici în condițiile stabilite.
Astfel, drepturile bănești solicitate de reclamanți nu se regăsesc printre drepturile reglementate de dispozițiile normative sus arătate, motiv pentru care nu pot fi acordate reclamanților.
Deși aceste drepturi salariale solicitate de reclamanți sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 4522/11.06.2008, nu sunt incidente funcționarilor publici, cărora li se aplică legea specială, respectiv Legea 188/1999 republicată care reglementează "Statutul." acestora, precum și actele normative de completare arătate mai sus.
- mult, drepturile salariale ale funcționarilor publici nu pot face obiectul negocierilor cum este cazul celor ale personalului contractual, astfel că reclamanții nu pot beneficia decât de drepturile prevăzute în legislația specială ce le este incidentă.
In concluzie, instanța de fond a constatat neîntemeiată acțiunea formulată, având în vedere că reclamanții nu pot beneficia de drepturile speciale solicitate, întrucât nu sunt reglementate in legislația specială ce le este incidentă.
Pentru personalul contractual urma sa se formeze un nou dosar care sa fie solutionat de un complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei civile atacate in sensul admiterii actiunii si obligarii paratei la plata drepturilor banesti reprezentând drepturile speciale pentru asigurarea unei mese, in cuantum de 25 lei/zi lucrătoare/angajat, drepturi stabilite prin art. 18 alin, 1 din acordul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 452/11.06.2008, pentru perioada 1 martie 2009-la zi, sume indexate cu indicele de inflație la zi de la data nașterii dreptului până la plata lui efectivă.
Recurentii au apreciat ca nefondata solutia instantei de fond.
Au invocat prevederile art. 31 al. 2 din legea nr. 188/1999 si au concluzionat ca acest text nu interzice acordarea catre functionarii publici a drepturilor de hrana sau negocierea acestora prin acordul colectiv de munca.
Art. 28 alin. 1 din HG nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective stipulează că "executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părți. Neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea civilă și, dupâ caz, disciplinară, a părților care se fac vinovate de aceasta".
În cazul in care ar fi existat vreo presiune exercitată de una dintre părțile semnatare ale convenției, instanța de contencios administrative ar fi putut, În condițiile art. 28 alin.2 din HG nr. 833/2007, să constate nulitatea acestui acord colectiv de muncă.
În lipsa acestei constatări, în opinia recurentilor, acordul colectiv de muncă este legal încheiat si își produce toate efectele fată de părțile semnatare ce și-au asumat drepturi și obligații interdependente.
Au mai aratat ca textele legale invocate de instanta de fond nu au o aplicabilitate directă în speța de față, atâta timp cât drepturile solicitate de către recurenti vizează perioada martie 2009-prezent, iar OG nr. 2/2006 se referă la "reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006", OG nr. 6/2007 - la "unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007", iar OG nr. 9/2008 -la "acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici in anul 2008".
Recurentii au concluzionat ca drepturile solicitate sunt consacrate atat legal (legea nr. 188/1999 si HG nr. 833/2007) cat si contractual (Acordul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 4521/11.06.2008).
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9, 3041cod procedura civila.
La 8.01.2010 recurentii au depus cerere de judecare in lipsa.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentilor ca hotararea atacata a fost data cu aplicarea gresita a legii sau cu interpretarea gresita a legii, art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Este adevarat ca potrivit art. 31 al. 2 din legea nr. 188/1999 functionari publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii, insa nici in aceasta lege si nici in actele normative referitoare la drepturile functionarilor publici nu este prevazut dreptul la asigurarea unei mese pe zi.
Reclamantii recurenti au invocat drept temei prevederile acordului colectiv de munca la nivel de unitate nr. 4521/11.06.2008.
In mod corect instanta de fond a retinut ca drepturile salariale ale functionarilor publici nu pot face obiectul negocierilor, cum este in cazul persoanalului contractual.
Este adevarat ca potrivit art. 28 al. 1 din HG nr. 833/2007 executarea acordului colectiv de munca este obligatorie, insa numai in cazul in care respectivul acord colectiv a fost incheiat in conditiile legii.
Instanta de fond in solutionarea cauzei era competenta sa se pronunte asupra legalitatii acestui acord si nu era necesara constatarea pe cale separata a nulitatii unor prevederi ale acordului, respectiv a celor privind "asigurarea unei mese in cuantum de 25 lei".
Potrivit art. 18 al 1 din acord " in baza prevederilor art. 61 din legea nr. 188/1999, republicata, functionarilor publici li se acorda pentru fiecare zi lucratoare drepturi speciale pentru asigurarea unei mese, in cuantum de 25 lei".
In primul rand la data incheierii acordului, in iunie 2008, prevederile art. 61 din legea nr. 188/1999, aveau o cu totul alta reglementare, referindu-se la functionarii publici debutanti.
Potrivit art. 72 al. 1 din aceeasi lege "utoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:
a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;
b) sănătatea și securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecționarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale".
Prin urmare se observa ca obiectul acordului este limitat si nu se refera la drepturi salariale sau speciale ci doar la folosirea fondurilor destintate imbunatatirii conditiilor de la locul de munca.
Ori este cert ca acordarea unei sume de bani pentru asigurarea unei mese nu poate duce la imbunatatirea conditiilor de la locul de munca.
Sintagma "imbunatatirea conditiilor de la locul de munca" nu poate fi interpretata decat in sensul ca se vizeaza climatul de la locul de munca, birotica, utilitati etc si in nici un caz suplimentarea veniturilor.
Astfel prevederile art. 18 al. 1 din acordul invocat de recurenti nu respecta dispozitiile legii nr. 188/1999 si prin urmare sunt nelegale, nefiind obligatorie respectarea lor si in nici un caz nu pot constitui temei pentru acordarea unor sume de bani peste drepturile banesti prevazute de actele normative referitoare la salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici.
Prevederile OG nr. 2/2006, 6/2007, 9/2008 sunt aplicabile in cauza deoarece se refera la drepturile ce pot fi acordate functionarilor publici si intre acestea nu sunt prevazute si cele solicitate de reclamanti.
de cele retinute mai sus nu se poate retine nici consacrarea legala a drepturilor solicitate si nici contractuala, deoarece functionarii publici si autoritatile sau institutiile din care fac parte nu pot negocia asupra drepturilor de natura salariala sau asimilate acestora.
Hotararea a fost data cu aplicarea si interpretarea corecta a legii, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 cod procedura civila.
Ca urmare se constata legala si temeinica hotararea atacata si in baza a art. 299 si urmatoarele, 304, 3041cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentii, -, -, G, și prin reprezentant cu domiciliul ales la " A " in Mun. C, B-dul 1 -, -arc,. B, parter, jud. C in contradictoriu cu intimata UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A ORAȘULUI L G cu sediul in L-Gara,-, jud. impotriva sentintei civile nr. 800 din data de 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Calarași, in dosarul nr -, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 11.01.2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond -
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Niculescu Monica