Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 648/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr.648/ Dosar Nr-
-
Sedința publică din 14 octombrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 84/CA din 29.01.2008 și nr. 319/CA din 18.04.2008 și de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 84/CA din 29.01.2008, pronunțate de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2007, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de14 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 84/CA/29.01.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele:
S-arespins excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești pe perioada 1 septembrie 2002 - 22 mai 2004.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, -, G, -, R, A, - în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților diferențele de drepturi bănești reprezentând sporuri de 30 % din solda lunară pe perioada 1 septembrie 2002 și până la pronunțare, drepturi actualizate cu indicele de inflația la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții și exercită funcția de ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare, prin Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub conducerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în baza art. 27 din Legea nr.508/17.11.2004.
Potrivit art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară, detașați la. primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, spor care a fost prevăzut de lege și pentru procurorii N, și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, care a fost menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la. și după intrarea în vigoare a nr OUG. 24/2004.
Conform art. 6 din Codul Muncii, tuturor salariaților care prestează muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru muncă egală.
Acest principiu este instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar G, nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr, 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1, alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate, în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că, din moment ce ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de sporul de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul B care îndeplinesc în virtutea funcției o muncă egală, și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu cel al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, inclusiv la sporul în cauză.
Prin neacordarea acestui spor, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, enunțate mai sus.
Apărarea pârâților în sensul că nu a existat o discriminare ci dispoziții legale speciale care instituie drepturi unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate, este neîntemeiată, deoarece prin instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, s- creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ce privește drepturile salariale, și deci o discriminare, starea de fapt nefiind diferită.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat neunitar relativ la discriminarea invocată de ofițerii de poliție judiciară.
Prin hotărârea nr. 219 din data de 1 august 2007 consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că există discriminare între polițiști mutați în cadrul A și ceilalți polițiști din poliției judiciare.
În consecință, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice având în vedere prevederile art. 3 alin.1 pct. 2 din nr.HG 208/2005.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a respins-o având în vedere că acesta nu a fost citat în cauză în calitate de pârât ci doar pentru a-și exprima punctul de vedere relativ la pretențiile reclamanților.
Examinând excepția prescripției aceasta a fost respinsă, avându-se în vedere că situația discriminatorie în cauză a fost constatată prin Hotărârea nr.219/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar conform art. 21 al. 2 din OG nr.137/2000, termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, respectiv 01.08.2007.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea și va obligat pe pârâți la plata către reclamanți și către intervenienți despăgubirilor reprezentând drepturi salariale constând în sporul de 30 % din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 până la data prezentei, sume actualizate în raport cu rata inflației, în baza art.1082 și 1084 din Codul civil, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la termenele scadente, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de beneficia de sumele de bani la momentul respectiv. Prin încheierea de ședință din data de 11 februarie 2008 instanța de fond a dispus îndreptarea erorii materiale referitoare la apartenența reclamanților și intervenienților și la angajatorul IPJ B - Serviciul de Investigare a Fraudelor. Prin aceeași încheiere Tribunalul a eliminat mențiunea "dobânda legală" de la pag.2 alin.1 rândul 7 din considerente. De asemenea, prin Sent.civ. nr.319/CA/18.04.2008, instanța de fond a admis în parte cererea reclamanților și intervenienților de a dispune rectificarea alin.4 din minută și dispozitivul SC nr.84/CA/2008 în sensul de a obliga pârâții MIRA și IPJ B să plătească reclamanților și intervenienților sporul de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 01.09.2002 și până la pronunțare, actualizate cu indicele inflației, precum și completarea minutei și dispozitivului cu alin.7 în sensul de a obliga pârâtul MFP să vireze pârâtului MIRA fondurile necesare achitării drepturilor bănești acordate prin sentință, respectiv cu alin.8, prin care instanța de fond obligă pârâtul IPJ B să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare pentru sporul de 30% din salariul de bază în evidențele privind salarizarea reclamanților și intervenienților, începând cu data de 01.09.2002 și până la pronunțarea hotărârii, respingând restul pretențiilor.
Împotriva sentințeinr.84/CA/29.01.2008 a primei instanțe au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâții arată că în mod greșit a fost acordat sporul de 30 % de anticorupție, prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, prin sentința dată instanța de fond adăugând la lege. Astfel, există diferențieri pe fond sub aspectul activităților desfășurate de reclamanți și de polițiștii detașați la DNA sau din cadrul MIRA. Recurentul pârât MEF a arătat, în plus, faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF pentru că în realitate MEF nu este angajatorul reclamanților și, pe fond, în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților, deoarece acordarea sporului de 30% pentru polițiștii detașați la DNA legiuitorul a urmărit numai recompensarea acestora pentru activitatea specializată desfășurată în combaterea infracțiunilor de corupție, acordarea prin hotărâre judecătorească, în absența unei norme de drept, prin înfrângerea voinței legiuitorului, reprezentând o încălcare a separației puterilor în stat.
Referitor la recursul declarat de pârâți, Curtea constată că este acesta este fondat și urmează a fi admis.
Prima instanță a acordat în mod greșit reclamanților sporul de 30% pentru anticorupție, astfel încât se constată că recursul declarat de pârâți este fondat.
Reclamanții fiind ofițeri în cadrul poliției judiciare sunt salarizați conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar acest act normativ nu prevede prin nicio dispoziție legală acordarea sporului de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Dispozițiile OUG nr.120/2005 cu modificările și completările ulterioare, privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prin conținutul art.21 alin.11prevede că polițiștii care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de un spor lunar de 30% din salariul de bază, însă se constată că nici aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, nu se aplică reclamanților, deoarece se referă la polițiștii care, așa cum se arată și în titulatura acestei ordonanțe de urgență, își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative ), or, în speță reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Conform dispozițiilor OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată la art.1 se stabilește că, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare V, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În același context, prevederile art.3 alin.2 din OG nr.137/2000 republicată, stabilesc că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru a constata dacă reclamanții sunt supuși unei situații discriminatorii față de polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, instanța trebuie să analizeze dacă există distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă.
De asemenea, instanța trebuie să analizeze și să aprecieze dacă una din cele două categorii de polițiști beneficiază de un tratament preferențial și dacă acestea sunt plasate în aceeași situație profesională, dar prin prisma interpretării date de Curtea Constituțională dispozițiilor din OG nr.137/2000 (Deciziile nr.819/2008, 820/2008, 821/2008, 822/2008 și 823/2008), instanțele de judecată nu pot extinde interpretarea prevederilor ce reglementează discriminarea și asupra actelor normative cu putere de lege, în sensul de a înlocui astfel de norme juridice cu putere de lege considerate discriminatorii cu alte norme create pe cale jurisprudențială.
De altfel, din analiza comparativă a dispozițiilor OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportat la prevederile OUG nr.120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor rezultă că aceste dispoziții legale nu creează situații discriminatorii între diferite categorii de polițiști, întrucât prin situațiile reglementate se stabilesc măsuri corespunzătoare de salarizare și stimulare, diferențiate în funcție de specificul activității desfășurate de fiecare dintre aceste categorii de polițiști. Sporurile specifice stabilite de OUG nr.120/2005, se acordă deci, pentru activitățile de descoperire a infracțiunilor de corupție ce intră în competența Parchetului Național Anticorupție săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor, condiții în care acordarea acestora nu vizează și polițiștii care nu desfășoară astfel de activități.
Diferențierea de salarizare este justificată, așa cum s-a statuat în practica judecătorească recentă, de faptul că polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nu se află într-o situație analoagă cu ceilalți polițiști care lucrează în cadrul poliției judiciare. Acesta a fost și motivul pentru care, legiuitorul, fără a încălca principiul egalității de tratament, a stabilit reglementări diferite de salarizare.
În aceste împrejurări se poate reține că nu au fost încălcate nici dispozițiile art.16 alin.1 din Constituția României republicată și nici cele ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece nu se constată distincții între situații analoage și comparabile, nu se constată diferențieri de tratament sau tratamente preferențiale între categoriile de polițiști.
Ca atare, instanța de recurs urmează a admite recursul pârâților MIRA și MEF (fost Ministerul Finanțelor Publice) și va modifica în tot sentința nr.84/CA/29.01.2008 atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii introduse de reclamanți și intervenienți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 84/CA/29.01.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, -, G, -, R, A, -, precum și a intervenienților în nume propriu și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean de Poliție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14.10.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /04.11.2008
Dact.RP./11.11.2008 /3 ex.
Jud. Fond:./
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Clara
