Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 656/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 656/ Dosar Nr-
Sedința publică din 14 octombrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.352 din 08.04.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2007, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de14 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sent.civ.352/08.04.2008 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local.
Pentru a da această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici, fiind angajați în cadrul Primăriei comunei.
Reclamanții sunt funcționari publici
Conform art.1 alin.(1) din Legea nr.142/1998, "salariații din cadrulși din sectorul bugetar. pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator".
Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
În același sens sunt și prevederile art.5 din Normele de aplicarea legii nr.142/1998 aprobate prin HG nr.5/1999.
Normele legale în materie nu au caracter imperativ și nu instituie o obligație în sarcina angajatorului.
În ce privește sectorul bugetar, legea stabilește cu caracter imperativ că acestea pot fi acordate numai în măsura în care sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă sunt prevăzute distinct cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobate.
În cauză nu s-a făcut nici o dovadă că pârâții ar fi cuprins în bugetele de venituri și cheltuieli, începând din anul 2005 și până în prezent sumele necesare cu o astfel de destinație.
Afirmațiile pârâților că unele categorii de salariați primesc tichete de masă și alții nu, ceea ce reprezintă o discriminare, nu poate fi primită.
În cauză nu se poate reține că ar fi vorba de restrângerea unor drepturi ori de vreo restricție.
Curtea constituțională s-a pronunțat în acest sens arătând că "prevederile constituționale vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor".
De asemenea, curtea a mai arătat că acordarea tichetelor de masă nu constituie o măsură de protecție socială în sensul prevăzut de dispozițiile art.41 alin. 2 din constituție.
De asemenea nu se poate reține nici încălcarea drepturilor prevăzute în Protocolul nr.12 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului deoarece interzicerea discriminării, în sensul protocolului, privește exercitarea unor drepturi și libertăți recunoscute de Convenție, astfel cum se prevede chiar în textul acesteia și nicidecum la cele ce fac obiectul prezentei cauze.
Acordarea tichetelor de masă este o opțiune a angajatorului, iar egalitatea cetățenilor în fața legii, invocată de reclamanți, nu înseamnă, în acest caz, uniformitate.
În fine, prin Decizia nr.14/18.02.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justitție, stabilește - chiar dacă se referă la o altă categorie de salariați - că tichetele de masă constituie în fapt beneficiu, că aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, iar acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea recursului, reclamanții au arătat că alți funcționari din primării și consilii locale primesc tichete de masă, astfel încât pe baza principiului egalității consacrat de art.14 din CEDO li se cuvine și recurenților reclamanți acest drept. Pe de altă parte, există categorii de funcționari publici din alte domenii de activitate care primesc tichete de masă (administrația de stat, în sănătate) în baza Legii nr.142/1998, care are prioritate, fiind o lege specială. Există jurisprudență care acordă funcționarilor publici din alte domenii de activitate tichete de masă, neacordarea și pentru membrii de sindicat ai recurentei reclamante reprezentând o discriminare. În privința Deciziei nr.14/18.02.2008 a ICCJ, recurenta reclamantă arată că aceasta se referă numai la personalul din justiție, nu și la funcționarii publici din alte instituții ale statului.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimatul pârât Consiliul Local a arătat că este de acord cu admiterea recursului declarat de reclamanți. Mai mult, pârâtul a depus la dosar Hotărârea Consiliului Local nr.1/2008 prin care a adoptat bugetul pe anul 2008, în care se precizează că sunt cuprinse sumele necesare pentru acordarea tichetelor de masă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod pr.civ. instanța de recurs constată că recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Așa cum a reținut instanța de fond, recurenții reclamanți sunt funcționari publici, cărora li se aplică regimul juridic prevăzut de Legea funcționarilor publici nr.188/1999 republicată și legislația salarizării funcționarilor publici. Legea nr.142/1998, care introduce tichetele de masă, stabilește în art.1 alin.1 destinatarii acestui act normativ, într-o enumerare a angajaților din sectorul bugetar și din afara lui, ce nu include funcționarii publici, menționând că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau al bugetelor locale, stabilind astfel condiția cuprinderii prealabile a acestor cheltuieli în buget, acordarea tichetelor fiind condiționată de prevederile bugetare anuale. Prin Decizia nr.14/18.02.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici", instanța supremă făcând astfel referire la toate categoriile de funcționari publici, nu numai la aceia din sectorul justiției.
Legea nr.142/1998 lasă la latitudinea exclusivă a instituției publice angajatoare să acorde/ să plătească sau nu tichetele de masă, astfel încât o dispoziție a instanței nu poate suplini voința ordonatorului de credite, decât numai dacă refuzul de a le acorda ar fi rezultatul unui abuz de drept, al unui exces de putere, măsură administrativă care să fi fost luată împotriva dispozițiilor legale. Ordonatorul de credite este singurul în măsură a aprecia dacă plătește sau nu tichetele de masă, putând lua această decizie în plan formal prin emiterea unei hotărâri prin care să stabilească plata tichetelor de masă, potrivit atribuțiilor sale legale. Ca atare, pentru viitor este suficientă emiterea actului administrativ de către pârât pentru a plăti reclamanților tichetele de masă, așa cum menționează în întâmpinare, iar pentru trecut instanța nu poate obliga pârâtul să acorde tichetele de masă, fiind atributul exclusiv al pârâtului de a hotărî dacă va efectua sau nu plata și pentru trecut. Instanța ia, însă, act de voința pârâtului, așa cum a fost ea reflectată de procesul-verbal nr.1/31.01.2008 (fila 11 dosar fond), în care se consemnează refuzul pârâtului de a achita pentru trecut tichetele de masă solicitate de funcționarii publici angajați la Consiliul Local, astfel încât, prin raportare la dispozițiile legale menționate mai sus, va respinge recursul declarat de către reclamanți.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurentă, menținând sentința atacată.
Pentru aceste considerente
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanții, împotriva Sentinței civile nr. 352/08.04.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /4.11.2008
Dact./11.11.2008/ 2 ex.
Jud. Fond: /
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Clara
