Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 658/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 658/R-
Ședința publică din 27 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Ingrid Emina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul în com. județul V, împotriva sentinței nr. 574/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâțiCOMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în com., județul V șiCONSILIUL LOCALcu sediul în Com., Județul V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenții - reclamanți, lipsă fiind intimații - pârâți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței seria - nr. -/ -, emisă de Trezorieria Municipiului Pitești, în sumă de 4,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - reclamanți, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - reclamanți, solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, obligarea Primăriei la plata sporului de dispozitiv în cuantum de 25% la salariul de bază în favoarea reclamanților.
Depune la dosar ca practică judiciară în copii xerox, sentința nr. 1421/CAF/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, sentința civilă nr. 257/23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, decizia nr. 472/26.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 528/CAF/2006 și copia adresei nr. 1773/21.04.2008 emisă de Primăria Comunei.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 14 martie 2008, eclamanții, toți cu domiciliul în comuna, sat, județul V, au chemat în judecată pe pârâții Comuna - prin Primar și Consiliul Local al comunei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestuia de a le plăti salariul reprezentând indemnizație de dispozitiv, pe perioada 2004 - 2006, în funcție de perioada lucrată, cu aplicarea indicelui de inflație, până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că personalul din administrația publică beneficiază de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază, drept care este reglementat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28 iulie 2003.
Potrivit ordinului menționat, în prezent, de indemnizația de dispozitiv beneficiază toți angajații prefecturilor, precum și angajații din domeniul evidenței informatizate a persoanei subordonate consiliilor județene și locale.
Începând cu anul 2003, conform prevederilor legale în materie de salarizare (OUG nr. 192/2002) privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcționarilor publici, Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002 modificat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28 iulie 2003, personalul civil (funcționari publici și personal contractual), care funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor beneficiază în afara salariului de bază de o serie de sporuri și indemnizații, printre care și indemnizația de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Pârâții nu au acordat indemnizația de dispozitiv de 25 % din salariul de bază așa cum prevăd dispozițiile legale menționate, motiv pentru care se impune obligarea acestora pe cale judecătorească, eliminându-se astfel discriminarea creată între diferite categorii de funcționari publici și personal contractual, deoarece art.1 alin. 2 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare consacră principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și în exercitarea drepturilor economice.
Tribunalul Vâlcea - prin sentința nr.574/08.04.2008, a respins acțiunea reclamanților, reținând următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primăriei comunei, județul
În această calitate beneficiază de drepturile și obligațiile pe care le prevede Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public și nu de dispozițiile legale derogatorii cu caracter special care se aplică altor categorii de funcționari publici cu statut special, la care se referă Legea nr.138/1999. Susținerea reclamanților că beneficiază de prima de dispozitiv ca urmare a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003 este greșită, întrucât prin ordinul respectiv se fac unele precizări privind aplicarea unitară a prevederilor Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, ca urmare a faptului că Ministerul Internelor și Ministerul Administrației Publice s-au reunit într-un singur minister.
Prin ordinul menționat nu se putea modifica o dispoziție legală și ca atare sporul de dispozitiv nu se acordă decât categoriilor de personal la care face referire expres Legea nr. 138/1999.
Nu se poate susține că reclamanții sunt supuși unor forme de discriminare și este nesocotit principiul egalității între cetățeni și excluderea privilegiilor și discriminărilor, deoarece funcționarul public beneficiază de drepturile și obligațiile pe care le prevede Legea nr. 188/1999.
Față de atribuțiile pe care le are funcționarul public așa cum sunt ele prevăzute în Legea nr.188/1999 nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea indemnizației de dispozitiv din moment ce acesta nu este asimilat personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sau personalului civil din aceste instituții.
Faptul că de indemnizația de dispozitiv beneficiază unii angajați din cadrul prefecturilor care-și desfășoară activitatea în domeniul evidenței informatizate a persoanei sau în cadrul autorităților publice locale ca urmare a reorganizării aparatului primăriilor nu poate fi un argument hotărâtor pentru justificarea dreptului solicitat, din moment ce persoanele respective au fost preluate din cadrul Ministerului Internelor ca funcționari publici cu statut special și nu puteau pierde un drept deja câștigat.
Din prevederile art.14 ale OUG nr.192/2002, rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici care cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar sporul de dispozitiv solicitat de reclamanți nu face parte din categoria acestor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda funcționarilor publici și personalului contractual.
Neacordarea sporului de dispozitiv la care se referă reclamanții nu creează o situație discriminatorie în sensul prevederilor art.1 din OG nr.137/2000, întrucât atribuțiile funcționarilor publici și atribuțiile funcționarilor publici cu statut special nu sunt identice și ca atare nici sistemul de salarizare și acordarea altor drepturi nu poate fi uniform.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, astfel:
- hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, în sensul că nu s-a observat că din actele normative invocate de aceștia rezultă, fără dubii, o subordonare reală și concretă, pe verticală, a Autorităților Publice Locale față de Ministerul Administrației și Internelor, în care nu se mai pune problema autonomiei locale. Având în vedere că personalului din acest minister i s-au acordat aceste drepturi, respingerea acțiunii lor înseamnă o discriminare și vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii instanței de fond.
Contradictorialitatea motivării hotărârii instanței de fond rezidă din aceea că, deși, este de acord cu acordarea acestui spor, consideră că dreptul de a-l acorda revine Primarului localității, în calitate de ordonator de credite, dacă ar fi fost cuprins în bugetele locale, din perioadele solicitate;
- instanța de fond, a interpretat greșit actul dedus, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că nu a interpretat corect Ordinul nr.496/2003, aplicabil, fără dubii, și recurenților;
- în mod greșit, instanța de fond nu a considerat că recurenții nu sunt subordonați MAI, deși, s-a dovedit contrariul.
De asemenea, nu s-au avut în vedere dispozițiile art.9 OUG nr.63/2003 - privind activitatea Prefectului, ca reprezentant al Guvernului pe plan local.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii lor.
Examinând, grupat, criticile aduse pe temeiurile invocate, dar și sub toate aspectele conform, art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
În ceea ce privește critica vizând vădita lor discriminare în raport cu personalul din cadrul MAI, Curtea reține că recurenții - reclamanți nu au investit, prin acțiunea formulată, judecătorul fondului cu constatarea discriminării acestora, întemeiată pe dispozițiile art.27 OG nr.137/2000 - R, privind perioada și sancționarea tuturor formelor de discriminare, ci cu o acțiune de drept comun, pentru plata unor drepturi salariale, în calitate de funcționari publici. Prin urmare, nu se pot reține și analiza în prezenta cale de atac motive de recurs ce invocă cercetarea discriminării în raport cu alte categorii socio - profesionale și cu alte criterii de acordare, astfel că în mod corect prima instanță a apreciat ca inaplicabil Ordinul nr.496/2003 în remunerația reclamanților.
De asemenea, trebuie subliniat că Legea 138/1999, stabilește modalitatea de salarizare si acordare a altor drepturi personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit art.1, "Dispozițiile prezentei legi se aplica personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit art.3, "Cadrele militare in activitate și militarii angajați pe baza de contract au dreptul la o solda lunara, compusa din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
Potrivit art.13, "Cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Potrivit art.47, "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Potrivit art. 49, "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități in condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate".
Potrivit art.51, "Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publica și siguranță națională sunt prevăzute în anexa nr. 6".
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 s-au emis dispoziții de aplicare a Legii nr. 138/1999.
Prin OUG nr.63/28.06.2003 Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice au fost organizate într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003, Ministrul Administrației și Internelor a modificat și completat Ordinul nr.275/2002 sus amintit, prevăzând în art. II introducerea pct. 9.2 cu următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acorda și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
De asemenea, pct. 31.1 fost modificat astfel: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar ".
Aceste dispoziții stau la baza pretențiilor reclamanților din cauza de față.
Din succesiunea actelor juridice sus expuse, este evidentă concluzia ca Ordinul nr.496/2003 de care se prevalează reclamanții este dat în aplicarea dispozițiilor Legii nr.138/1999 care reglementează anumite drepturi salariale pentru personalul civil care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne (devenit, devenit ), Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne și a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare ca cea sus expusa cuprinsa în Ordinul nr.496/2003 era necesar a fi prevăzută, având în vedere că Ministerul nou creat avea atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice. Prin urmare, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr. 138/1999, dar care - în baza unor acte normative ulterioare legii respective - își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (de ex. serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, cel de evidență informatizată a persoanei).
Ceea ce nu înseamnă că tot personalul bugetar - funcționari publici sau contractuali - care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice - și care sunt salarizați după norme specifice funcției lor - vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Reclamanții nu au fost și nu sunt salarizați conform Legii nr.138/1999 de către Ca atare, nu sunt vizați de Ordinul nr.496/2003.
Aprecierea aplicării respectivului Ordin la toate categoriile de personal care funcționează in administrația publica este greșită și din alta perspectivă.
În interpretarea dată de reclamanți Ordinului 496/2003, acesta ar aduce completări la Legea nr.138/1999 și la actele normative cu putere de lege prin care sunt salarizați funcționarii publici, ceea ce este inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal și procedurii de aplicare a legii, dar și în executarea legii.
Prima instanță nu a nesocotit vreun drept constituțional al reclamanților. De altfel, recurenții reclamanți nu au arătat în concret în ce mod argumentele primei instanțe încalcă drepturile lor constituționale.
Invocarea prevederilor art.9 OUG nr.63/2003, nu are relevanță în cauză, recurenții - reclamanți nici nu insistă în dezvoltarea acestuia și nici a motivului pentru care l-au amintit.
Față de cele ce preced, neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.138/1999, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței nr.574 din data de 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/10.07.2008.
Jud.fond: -.
.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Ingrid Emina
