Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 659/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 659/R-
Ședința publică din 27 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Ingrid Emina
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul SINDICATUL LIBER AL DIN JUDEȚUL V () - cu sediul în Rm. V,-, județul V șiDIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR - RM. Vcu sediul în Rm. V-, județ V, împotriva sentinței nr. 632/22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru recurenta - pârâtă în baza delegației de la dosar, lipsă fiind recurenta - reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea revine asupra măsurii taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, apreciind că recurenții sunt scutiți de plata acestor taxe. Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.XII.2007, reclamanta A DIN ROMÂNIA, în calitate de reprezentant legal a membrilor săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR (DSVSA ) a județului V, a cerut acordarea tichetelor de masă pentru anii 2004 - 2007 și a sporului de 25 % la salariul de bază pe luna decembrie 2006 și obligarea pârâtei la plata contravalorii acestor drepturi de natură salarială actualizate cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat, în principal, că membrii de sindicat în numele cărora a formulat acțiunea, sunt funcționari publici în cadrul instituției publice pârâte și potrivit art. 23 din Legea nr.453/2006 beneficiază lunar de 20 tichete de masă, iar conform art.38 din același act normativ salariile de bază ale funcționarilor publici din instituțiile sanitar veterinare publice sunt mai mari cu 25 % decât cele prevăzute în nr.OG2/2006.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a cerut respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă, întrucât toți funcționarii publici din cadrul DSVSA V sunt membri ai Sindicatului Liber "" și nu ai reclamantei.
A mai învederat pârâta că pe rolul Tribunalului Vâlcea se află dosarul nr-, cu același obiect, iar pe fond, a cerut respingerea acțiunii pentru că în perioada la care se referă cererea nu a primit de la ordonatorul principal de credite sumele necesare pentru acordarea tichetelor de masă.
Fiind finanțate integral de la bugetul de stat, prin legile anuale ale bugetului de stat, nu s-au acordat fonduri cu această destinație ( filele 8-9 dosar ).
Reclamanta a depus la dosar adresa nr. 65/07.04.2008, prin care a cerut conexarea dosarului nr-, în care reclamant este Sindicatul "", ambele dosare având aceleași capete de cerere ( fila 17 dosar ).
Acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul "" Rm. V având ca membrii pe funcționarii publici din cadrul V, a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 09.01.2008 și are ca obiect acordarea pentru personalul sanitar veterinar a 20 tichete de masă lunar începând cu data de 09.12.2006, plata contravalorii tichetelor de masă restante, indexată până la data plății efective, acordarea sporurilor salariale stabilite conform art. 14 din Legea 453/2006 începând cu data de 01.01.2007 și a drepturilor salariale neacordate ( mărirea salariului cu 25 % ) pentru perioada 09- 31.12.2006.
Reclamantul a făcut dovada efectuării procedurii prealabile cu adresa nr.16495/19.12.2007 (fila 5 dosar).
La data de 12.02.2008, reclamantul și-a precizat primul capăt de cerere, în sensul că solicită acordarea contravalorii tichetelor de masă indexate cu indicele de inflație, ce se va calcula începând cu luna ianuarie 2005 și până la intrarea în legalitate, cât și acordarea tichetelor de masă în continuare.
Reclamantul a depus la dosar tabelul cu numele membrilor de sindicat ce îi reprezintă (filele 18 - 19 dosar ), precum și tabele cuprinzând numele membrilor de sindicat funcționari publici din cadrul pârâtei și contravaloarea sporurilor la salariul de bază ( filele 23 - 24 dosar), a majorării salariilor cu 25 % ( filele 25 - 27 dosar ) și a tichetelor de masă ( filele 28 - 30 dosar ).
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a cerut respingerea acțiunii, motivat în esență pe faptul că în perioada în care se solicită contravaloarea tichetelor de masă nu a avut fonduri bugetare alocate cu această destinație și, întrucât nu a avut suport financiar adecvat, nu a putut satisface cerințele salariaților.
Cât privește sporul prevăzut de art. 14 din Legea nr.435/2006, care a intrat în vigoare la data de 09.XII.2006, acordarea acestui spor a fost condiționată de existența Regulamentului elaborat de Ministerul Muncii și Sănătății, care a fost emis la jumătatea anului 2007 și modificat prin Ordinul Președintelui nr. 56507/18.XII.2007.
Datorită întârzierii în elaborarea acestui regulament nu s-au putut cuprinde în statele de funcții pe anul 2007 sporurile în cuantumurile noi prevăzute de art. 14 din Legea nr.435/2006.
Deși solicitarea funcționarilor publici este legitimă, din motivele prezentate nu s-au putut acorda aceste sporuri.
Referitor la majorarea salariilor cu 25 % în luna decembrie 2006, fiind final de an bugetar, nu a avut fonduri necesare pentru acordarea acestor majorări, care s-au aplicat cu data de 01.01.2007 ( filele 31- 32 dosar ).
Pârâta nu a avut nici o obiecție cu privire la funcționarii publici membrii de sindicat nominalizați în tabelele depuse de reclamant la filele 23-30 dosar și nici la sumele înscrise în aceste tabele și care reprezintă contravaloarea drepturilor de natură salarială ce fac obiectul cauzei.
Prin încheierea din 8 aprilie 2008 și în temeiul art.164 alin. l Cod procedură civilă, Tribunalul Vâlceaa conexat dosarul nr- la dosarul nr-, între cele două dosare existând o strânsă legătură.
Reclamanta Federația Sindicală a din România a depus la dosar adresa nr.71/16.04.2008, prin care a făcut cunoscut instanței că renunță la judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr-.
După examinarea cauzei, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal a pronunțat sentința nr.632/22.04.2008, prin care a luat act că reclamanta Federația din România a renunțat la judecata acțiunii, astfel că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul, obligând-o pe pârâtă să plătească membrilor de sindicat, reprezentați de reclamant, drepturile de natură salarială în cuantumul sumelor cuprinse în tabelele de la filele 23-27 din dosar și a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei decembrie 2006 - decembrie 2007 actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și la acordarea tichetelor de masă începând cu 01 ianuarie 2008, precum și a cheltuielilor de judecată de 2500 lei. Prin aceeași sentință, a fost respins ca nefondat capătul de acțiune privind obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada ianuarie 2005 - noiembrie 2006.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a avut în vedere adresa emisă de reclamanta Federația din România, iar, urmare acesteia, în temeiul art.246 Cod pr.civilă, Tribunalul a luat act de renunțarea la judecată.
Cât privește acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul "" Rm. V, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut că este parțial întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Referitor la capătul de cerere privind majorarea salariilor cu 25 %, potrivit art.38 din Legea nr.435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar, salariile de bază ale funcționarilor publici din instituțiile sanitar veterinare publice sunt mai mari cu 25 % față de salariile prevăzute de nr.OG2/2006, astfel că funcționarii publici reprezentanți de reclamant aveau dreptul legal de a beneficia de această majorare începând cu luna decembrie 2006, data publicării legii în Monitorul Oficial al României.
Apărările pârâtei în sensul că nu a avut fonduri pentru efectuarea acestei majorări au fost înlăturate, deoarece trebuia să depună toate diligențele pentru obținerea fondurilor necesare dacă nu în cursul lunii decembrie 2006, ulterior în anul 2007, însă nu a întreprins nici un demers în acest sens.
Cât privește cel de-al doilea capăt al acțiunii, art. 14 alin.1 din Legea nr. 435/2006 stipulează că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate, cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerul Sănătății Publice, mai multe categorii de sporuri enumerate la lit. a - e din acest articol de lege.
În aplicarea acestor dispoziții legale, cele două ministere au emis Ordinul comun nr.1260/P P /EN 6340 din 19 iunie 2007, prin care s-a aprobat Regulamentul privind stabilirea și acordarea sporurilor prevăzute de art. 14 din Legea nr.435/2006, în cadrul căruia au fost stabilite locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, precum și condițiile de acordare a acestor sporuri.
În baza dispozițiilor cuprinse în acest regulament, reclamantul a depus la dosar tabel cuprinzând cuantumul sporurilor cuvenite fiecărui membru de sindicat conform art.14 din Legea nr.435/2006 și neacordate de pârâtă ( filele 23- 24 dosar).
Pârâta nu a contestat nici funcționarii publici nominalizați și nici cuantumul sumelor înscrise în acest tabel, astfel încât și acest capăt de acțiune a fost apreciat ca întemeiat.
În ceea ce privește al 3-lea capăt de cerere, așa cum a fost precizat, instanța a reținut că potrivit art. l din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă ce se suportă integral pe costuri de către angajator, ce se acordă în limitele prevăzute de bugetul de stat sau, după caz, de bugetele locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
A mai reținut instanța că acordarea tichetelor de masă nu este o obligație ce incumbă angajatorului, ci un drept de natură salarială care poate fi acordat sau nu de către acesta, potrivit art.5 din nr.HG5/1999, numai în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație.
În speță, reclamantul nu a dovedit că în bugetul de venituri și cheltuieli pe anii 2005 și 2006 pârâta a avut prevăzut distinct la capitolul bugetar "Tichete de masă" sume necesare acordării acestui drept de natură salarială.
Cum, potrivit art. 23 din Legea nr. 435/2006, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi (10.XII.2006 ) personalul încadrat în unități sanitar veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 tichete de masă, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului pentru perioada ianuarie 2005 - noiembrie 2006 este neîntemeiată și întemeiată pentru perioada decembrie 2006 - decembrie 2007.
Împotriva sentinței, în termen legal au formulat recurs reclamantul Sindicatul Liber al din județul V (), cât și pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a criticat sentința prin aceea că greșit a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 2005 - 2006, deoarece au fost ignorate prevederile Legii nr.142/1998 și nr.HG5/1999 de aprobarea a normelor de aplicare a Legii nr.142/1998. Nimic nu împiedica pârâta să solicite ordonatorului principal de credite tichetele de masă cuvenite pentru anii 2005 și 2006.
La rândul său, pârâta a criticat sentința în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii, susținând în esență că deși nu legitimitatea acestor drepturi, nu a avut la dispoziție mijloacele financiare pentru a le onora, cu atât mai mult cu cât regulamentul referitor la aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr.435/2006 a fost elaborat la jumătatea anului 2007 și modificat în luna decembrie a aceluiași an, fapt pentru care, date fiind și constrângerile financiare din sectorul bugetar în cursul anului 2007, nu a putut să le acorde.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispoz.art.304 pct. 9 pr.civ. cât și sub toate aspectele, în temeiul art.304/1 pr.civ. Curtea constată următoarele:
Ambele recursuri sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul reclamantului, se constată că instanța de fond a avut în vedere, la pronunțarea soluției de respingere al celui de-al treilea capăt de cerere, dispozițiile art.1 din legea nr.142/1998, potrivit cărora salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă ce se suportă integral de către angajator, dar numai în limitele prevăzute de bugetul de stat sau, după caz, de bugetele locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Instanța a cercetat acest capăt de cerere și prin prisma dispozițiilor art. 5 din nr.HG5/1999 prin care s-au aprobat normele de aplicare a Legii nr.142/1998, reținând, în mod corect și legal, că în cadrul instituțiilor publice tichetele de masă pot fi acordate numai în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobate fiecărui ordonator de credite la respectivul articol bugetar.
Cum pârâta nu a avut prevăzut distinct la capitolul bugetar "tichete de masă" sumele necesare acordării acestui drept de natură salarială, în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2005 și 2006, funcționarii publici, membri ai reclamantului, nu sunt îndreptățiți la plata contravalorii tichetelor de masă pentru această perioadă.
Constatându-se că instanța a dat o legală interpretare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 și a art. 5 din nr.HG 5/1999, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ.
Aceeași soluție se impune și în ceea ce privește recursul pârâtei.
Se va observa că prin criticile formulate pârâta nu a contestat legitimitatea drepturilor pretinse și admise în parte de către prima instanță, ci doar a susținut că nu a avut resursele financiare necesare, date fiind constrângerile financiare din sectorul bugetar în cursul anului 2007 și elaborării cu întârziere a regulamentului referitor la aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr.435/2006.
Față de acestea, Curtea constată că în temeiul art. 38 din Legea nr.435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar, salariile de bază ale funcționarilor publici din instituțiile sanitar veterinare publice sunt mai mari du 25% față de salariile prevăzute de actul normativ cadru ce reglementează salarizarea funcționarilor publici, respectiv nr.OG 2/2006.
Drept urmare, prin voința legiuitorului s-a stabilit un alt nivel de salarizare pentru funcționarii din instituțiile publice sanitar veterinare, actul normativ având caracter obligatoriu, consacrând un drept de natură salarială, a cărui refuz de plată nu poate fi justificat prin inexistența resurselor financiare, pentru că s-ar încălca un drept ocrotit chiar de Constituția România, cu atât mai mult cu cât pârâta trebuia să depună toate diligențele necesare obținerii acestor fonduri.
De asemenea, contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada decembrie 2006 - decembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație precum și acordarea tichetelor de masă începând cu 01 ianuarie 2008, se cuvine în considerarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 435/2006 intrată în vigoare la 10 decembrie 2006, potrivit cărora personalul încadrat în unități sanitar veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat, beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Faptul că regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 14 din același act normativ, prin care s-a prevăzut acordarea unor sporuri, a fost elaborat cu întârziere, nu este de natură a influența dreptul membrilor de sindicat de a beneficia de acestea, în temeiul legii.
Actele normative sunt edictate în vederea atingerii scopului urmărit, trebuind a produce efecte juridice, motiv pentru care lipsa resurselor financiare la un moment dat nu este de natură a înlătura efectele legii care a reglementat acordarea unor sporuri și drepturi de natură salarială.
În concluzie, și acest recurs va fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul SINDICATUL LIBER AL DIN JUDEȚUL V () - cu sediul în Rm. V,-, județul V șiDIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR - RM. Vcu sediul în Rm. V-, județ V, împotriva sentinței nr.632/22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
2 ex./08.07.2008
Jud.fond:
I
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Ingrid Emina
