Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 660/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 660/2008
Sedința publică din data de 13 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTORI: Liviu Ungur, Lucia Brehar Delia Marusciac
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr.314/CA din data de 16.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI B, PRIMARUL ORAȘULUI B -, INSTITUȚIA PREFECTULUI B-N, INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE C și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMSINISTRATIVE, având ca obiect obligarea la plata drepturilor bănești repezentând prime de concediu, în baza Legii nr.188/1999.
La apelul nominal, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul formulat de chematul în garanție este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că ecurenții au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 Cod pr.civ.
Față de recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, Curtea invocă din oficiu excepția tardivității recursului întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 301 alin.1, art. 303 și art. 101 alin.1 Cod pr.civ. raportat la data comunicării hotărârii instanței de fond și data înregistrării recursului ( fila 4 ), sens în care reține cauza în pronunțare pe excepția invocată din oficiu.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, în baza actelor de la dosar, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 314/CA/2007 din data de 16.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul și cererea de chemare în garanție formulată de INSTITUȚIA PREFECTULUI B-N împotriva MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI B, PRIMARUL ORAȘULUI B, INSTITUȚIA PREFECTULUI B-N, INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE C și MINISTERUL APELOR, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, ca fiind întemeiată, iar pârâții CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI B, PRIMARUL ORAȘULUI B și PRIMARUL ORAȘULUI B au fost obligați la plata primei de concediu pe perioada 1 ianuarie 2201 - 2 februarie 2004, pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI B-N pe perioada 2 februarie 2004 - 20 iunie 2005 și 15 februarie 2005 - 31 decembrie 2006, iar pârâtul INSPECTORATUL TERITORAL DE REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE C și MINISTERUL APELOR, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE pe perioada 20 iunie 2005 - 14 februarie 2006.
În final, instanța de fond a respins acțiunea față de MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de funcționar public, iar potrivit prevederilor art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării, care se impozitează separat".
Or, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantului la aceste prime.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, reclamantul este îndreptățit la aceste drepturi, astfel încât instanța de fond a admis acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a obligat pârâții la acordarea primei de concediu, astfel cum a fost menționată în dispozitivul sentinței.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia și respingerea ca nefondată a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, deoarece nu a avut în vedere că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001 - 2006, disp. art. 324 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, au fost suspendate, până la data de 31.12.2006.
Pârâta a mai susținut că potrivit disp. art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, în cazurile speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel inferior, prevăzându-se în mod expres data la care se produc e suspendarea precum și durata ei determinată.
În final, pârâta a mai invocat disp. art. 3 din nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anii 2001 - 2006, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici asigurându-se de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
În drept, pârâtul și-a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041.pr.civ.
În recursul formulat de chematul în garanție s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare
În dezvoltarea motivelor de recurs, chematul în garanție a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu bugetul de stat, rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plăți pentru salariații altor instituții sau ministere deoarece atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților au ceilalți pârâți, între aceste părți existând raporturi de serviciu.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator și, în consecință, nu are nici obligația de a plăti reclamantului drepturile bănești solicitate.
Analizând recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE din prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin prevederile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001 și ulterior prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/ 2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, dispozițiile legale amintite mai sus au devenit inaplicabile, ulterior anului 2002, fiind prevăzute suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond,suspendarea exercițiului dreptuluinu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
În speță, însă, se poate conchide că suspendarea succesivă la plata primei de vacanță nu echivalează cu înlăturarea dreptului la aceasta ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata primei fiind îngrădit în mod nepermis.
Înalta Curte de Casație cu prilejul soluționării recursului în interesul legii (decizia nr. XXIII/2005) a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Prescripția extinctivă a fost instituită de legiuitor ca o măsură de sancționare a creditorului care nediligent și care nu își realizează drepturile în termenul prevăzut de lege. În speță, însă, reclamantului nu i se poate imputa o stare de pasivitate, prevederile legale arătate anterior privind suspendarea exercitării dreptului la primele de concediu vizând implicit și suspendarea mijloacelor legale pentru realizarea acestuia, astfel că recursul pârâtului va fi respins, păstrându-se în întregime hotărârea atacată.
În privința recursului declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, Curtea constată următoarele:
După cum rezultă din dovada de la fila 83 (dosar fond), motivarea sentinței i-a fost comunicată chematului în garanție la data 20.12.2007, iar termenul de recurs prev. de art. 301.pr.civ. raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și calculat potrivit art. 101. pr. civ. a expirat la data de 5 ianuarie 2008, zi nelucrătoare, fiind prelungit astfel termenul de recurs până în data de 7 ianuarie 2008 (art. 101 al. 5.pr.civ.). Recursul a fost înregistrat la data de 10 ianuarie 2008 ( 4)
Conform art. 102 alin. 1.pr.civ. termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. 1.pr.civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Drept urmare,în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate, recursul chematului în garanție va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr. 314 din 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Respinge ca tardiv recursul chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./01.04.2008. Jud.fond:;.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Lucia Brehar Delia Marusciac
