Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 662/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 662/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, a, I, G, a, . a, A, -, I, împotriva sentinței civile nr. 540/ca din 29 iulie 2009 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenții, a, I, G, a, . a, A, -, I, lipsă fiind intimata Direcția Generală a Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la al doilea termen de judecată.
Avocat, pentru recurenți, solicită suspendarea prezentei cauze în temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, motivat de faptul că a formulat o altă acțiune având ca obiect negocierea drepturilor salariale.
Curtea respinge cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, având în vedere soluția adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în recursul în interesul legii promovat de procurorul general privitor la interpretarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, și, considerând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurenți, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 540/CA din 29 iulie 2009, Tribunalul Iașia respins acțiunea introdusă de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că un număr de 139 de funcționari publici au chemat în judecată pe pârâtă, pentru ca aceasta să fie obligată la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de 25 % din salariul de bază/fiecare și că, deși acest drept este menționat la art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, acordarea sa este condiționată de adoptarea Legii privind stabilirea sistemului unic de salarizare pentru funcționarii publici, lege care nu a fost adoptată până în prezent, în condițiile în care, anual, prin ordonanțe emise de Guvernul României, au fost reglementate drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici, acte normative în care cele două suplimente nu se regăsesc.
Constatând că întinderea drepturilor salariale menționate a fost determinată printr-un act normativ, prima instanță a apreciat că nu există temei legal pentru acordarea procentului de câte 25 % din salariul de bază și că, în atare situație, nu se poate face aplicațiunea art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nici în sens strict și nici în sens larg, întrucât, în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor vizate sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu se consideră a fi fost definit și, ca atare, el nu poate da nașterea unei speranțe legitime pentru a-l obține.
Apreciind că acordarea sporului, în cuantumul solicitat, ar echivala cu o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, prin substituirea de către instanță în competențele ce revin puterii legiuitoare și că acordarea drepturilor solicitate, cu titlu generic, ar însemna pronunțarea unei hotărâri neclare, care nu indică prestația concretă la care este obligat pârâtul, fapt ce ar face imposibil de pus în executare, prima instanță a concluzionat că, în lipsa legiferării modalităților și criteriilor de stabilire a întinderii drepturilor solicitate, nu se poate determina întinderea dreptului de o manieră care să permită plata suplimentului postului și, respectiv, a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs reclamanții, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod nejustificat și nu s-a reținut că în mod abuziv și fără nici o bază legală cele două suplimente nu le-au fost acordate deși erau reglementate prin Legea nr. 188/1999, apreciindu-se totodată că prevederile nr.OG 123/2003, nr.OUG 92/2004 și ale nr.OUG 2/2006 sunt contrare atât Constituției României, cât și Convenției Europene a Drepturilor Omului, fapt ce impunea înlăturarea prevederilor din dreptul intern în favoarea tratatelor și convențiilor la care România este parte.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că reclamanții-recurenți au statut de funcționari publici, că pentru munca prestată ei au dreptul la un salariu, compus, potrivit art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și că, în conformitate cu dispozițiile alin. 3 al aceluiași articol citat, salarizarea lor se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Întrucât legea pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu a fost adoptată, până la data pronunțării hotărârii atacate, în mod justificat prima instanță a reținut că nu se poate substitui puterii legiuitoare și institui ea însăși norme create pe cale judiciară, prin raportări cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea reglementării vizate.
Atâta timp cât Legea nr. 188/1999 nu a stabilit cuantumul celor două suplimente și cât dreptul inserat la art. 31 alin. 1 lit. c) și d) era prevăzut în mod excplicit sub condiția adoptării legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, condiție ce nu a fost îndeplinită decât prin adoptarea Legii nr. 330/2009, cu aplicare etapizată, iar anual au fost stabilite în detaliu drepturile cuvenite funcționarilor publici, drepturi printre care nu se regăsesc suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, instanța de fond nu se putea transforma în legiuitor pozitiv, acordând un drept care este doar enunțat cu valoare de prezentare a unor principii de salarizare, fără ca legiuitorul sp-i fi dat și o dimensiune materială, care să permită instanței să verifice dacă reclamanții erau sau nu în drept să beneficieze de aceste suplimente, în ce cuantum și în ce condiții.
Acest punct de vedere și-a găsit de altfel consacrarea prin adoptarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a deciziei nr. 20 din 21 septembrie 2009, prin care, admițându-se recursul în interesul legii, promovat de procurorul general, s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, stabilesc că, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare".
Având în vedere că, potrivit art. 329 (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemei interpretării și aplicării prevederilor art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, este obligatorie pentru instanță, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul introdus de către reclamanți ca fiind nefundat, inexistența reglementării condițiilor de stabilire și acordare a celor două suplimente lipsind dreptul solicitat de orice materialitate și implicit de caracterul de obligație certă și exigibilă pentru instituția publică cu care reclamanții-recurenți se află în raporturi de serviciu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, a, I, G, a, . a, A, -, I, împotriva sentinței civile nr. 540/ca/29.07.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în
dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - G - -- -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.11.2009
Tribunalul Iași - jud.
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
