Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 666/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 666/2009
Ședința publică din 16 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele, și, împotriva sentinței civile nr. 2084 din 07.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, recurentele prin memoriul de recurs au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 242 pct. 2.pr.civ.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 2.084 din data de 07 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea formulată de reclamantele, ȘI, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamante este neîntemeiată, față de următoarele considerente:
În ceea ce privește solicitarea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata sporului de mobilitate și confidențialitate, tribunalul a constatat că în speță este aplicabilă decizia de recurs în interesul legii nr. LXXVIII/05.11.2007, obligatorie potrivit dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, raportate la dispozițiile art. 60 alin. 1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 și art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 Codul muncii, această categorie putând beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
S-a reținut în considerentele acestei decizii că dispozițiile exprese referitoare la negocierea prestațiilor suplimentare îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajați în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, asemenea clauze specifice nefiind prevăzute în dreptul comun aplicabil funcționarilor publici. În privința acestora, este exclusă stabilirea drepturilor prin negociere, întrucât ele nu pot fi determinate decât în conformitate cu dispozițiile legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, mai ales că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi altele decât cele prevăzute în legislația specifică acestei categorii. O interpretare contrară ar echivala cu o nesocotire a regulilor ce guvernează raportul dintre norma generală și cea specială și aplicarea acesteia din urmă în afara limitelor permise de legea-cadru. Consilierii juridici cu statut de funcționari publici nu pot negocia clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate în condițiile prevăzute de art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic, însă pot beneficia, în condițiile prevăzute de actele normative aplicabile funcționarilor publici și legislației specifice autorității sau instituției în care își desfășoară activitatea, de sporurile de salarizare specifice funcționarilor publici.
În consecință, neputând negocia astfel de clauze, tribunalul a constatat că este nefondată cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata clauzei de mobilitate și a celei de confidențialitate.
În ceea ce privește sporul de stabilitate, fidelitate și cel de suprasolicitare neuropsihică, tribunalul a constatat, contrar susținerilor reclamantelor, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile nr.HG 281/1993, acest act normativ privind salarizarea personalului din unitățile bugetare. Or, reclamantele, fiind funcționari publici, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, lege care nu prevede posibilitatea acordării unor astfel de sporuri funcționarilor publici.
Nici principiul stabilității care stă la baza exercitării funcției publice și nici numărul mare de cauze care trebuie soluționate de reclamante sau cuantumul redus al salariului nu pot sta la baza acordării unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute de legislația aplicabilă funcționarilor publici, în speță reclamantelor. Celelalte categorii de funcționari publici menționate de reclamante beneficiază de astfel de sporuri în baza legislației și activității specifice pe care o desfășoară.
Nu se poate reține că ar exista vreo discriminare între aceste categorii de funcționari publici, care nu se află în situații comparabile, specificul activității desfășurate de către fiecare dintre ei fiind diferit. Mai mult, decât atât, solicitarea sporului de fidelitate, neprevăzut nici acesta în Legea nr. 188/1999, nu a fost motivată în nici un fel prin cererea formulată.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus, tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată, motiv pentru care a respins-o conform dispozitivului citat la început.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, reclamantele, ȘI, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii lor, cu consecința acordării sporului de mobilitate în cuantum de 25 % din salariu de încadrare, sporul de confidențialitate în cuantum de 25 % din salariul de încadrare, sporul de stabilitate și fidelitate diferențiat de până la 20 % calculat la salariul de bază precum și sporul de solicitare neuropshică și stres, în cuantum de 10 % din salariul de bază.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. recurentele au arătat, în esență, că soluția primei instanțe este greșită întrucât nu a ținut seama de faptul că, în calitatea lor de consilieri juridic la CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, le sunt aplicabile atât dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public dar și cele Legea nr. 514/2003 privind organizarea și desfășurarea profesiei de consilier juridic și Statutul profesiei de consilier juridic.
Astfel, chiar Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare prevede la art. 29 alin. 2 că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii, iar la rândul său, art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic arată că "pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție. Deosebit de renumerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate".
Potrivit acestor dispoziții legale, pârâta avea obligația de a opera modificările prevăzute în lege și să acorde consilierilor juridice sporurile respective.
Mai mult, în privința celorlalte sporuri, recurentele au pretins că în cadrul aceleiași instituții se acordă altor funcționari publici sporuri de confidențialitate, de stabilitate și suprasolicitare, invocând dispozițiile Legii nr. 672/2002, nr.OG 119/1999 și cele ale Codului muncii (Legea nr. 53/2003).
Intimata, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, nu a formulat întâmpinare.
Recursul formulat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a disp. art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, reclamantele își desfășoară activitatea profesională în calitate de consilieri juridici la instituția pârâtă, Casa Județeană de Pensii
Potrivit art. 2 din Legea nr. 514/2003 modificată prin Legea nr. 246/2006, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii, în acest sens prin art. 3 din același act normativ se stabilește:
"1. Consilierul juridic numit în funcție are statutul funcționarului potrivit funcției și categoriei acesteia.
2.Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat."
Așadar, în raport cu aceste reglementări legale, profesia de consilier juridic se exercită fie în baza unui raport de serviciu, în condițiile prev. de Legea nr. 188/1999 republicată, fie în baza unui raport juridic de muncă în urma unui raport individual de muncă potrivit dispozițiilor Codului muncii.
Dispozițiile art. 6 din Legea nr. 514/2003 modificată prin Legea nr. 246/2006 prevede că " consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege potrivit statului profesional și reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă".
Prin urmare, așa după cum temeinic și legal a stabilit și prima instanță cu o motivare completă și convingătoare, atâta timp cât reclamantele își desfășoară activitatea de consilieri juridici în baza numirii lor în funcție, raporturile lor de serviciu sunt reglementate prin normele instituite de Legea nr. 188/1999 republicată privind statutul funcționarului public, iar clauzele privind mobilitatea, confidențialitatea și negocierea prestațiilor suplimentare prevăzute în Codul muncii, pot fi luate în considerare doar pentru consilierii juridici cu statut de salariat angajați pe baza unor contracte individuale de muncă.
Esențial este de observat că prima instanță în pronunțarea soluției a avut în vedere și decizia nr. LXXVIII (78) a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care, admițându-se recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă aceeași, a stabilit că "Dispozițiile art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, raportate la dispozițiile art. 60 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 (fost art. 29) și art. 117 (fost art. 93) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridic cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prev. de art. 25 și 26 din Codul muncii."Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care îți desfășoară activitatea.",decizie care este obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3.pr.civ.
Atâta timp cât s-a reținut că pentru consilierul juridic încadrat în muncă într-o funcție publică nu se pot negocia alte clauze suplimentare referitoare la alte sporuri, nu poate fi primită nici susținerea că reclamantelor li s-ar cuveni celelalte sporuri de stabilite, fidelitate și suprasolicitare neuropshiciă, invocarea unor dispozițiile speciale privind acordarea acestor sporuri altor categorii de funcționari publici din aceeași instituție, cum ar fi cele acordate pe baza dispozițiilor nr.OG 119/1999 și a Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, deoarece acestea se referă strict la acei funcționari publici care au calitatea de auditori interni, potrivit legii.
Așa fiind, față de toate aceste considerente de fapt și de drept, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă prezentul recurs can efondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele, și, toate cu domiciliul procesual ales în C-N, str. -, nr. 2 jud. împotriva sentinței civile nr. 2.084 din 7 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./12.03.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
