Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 669/ Dosar Nr-
Sedința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție Ministerul economiei și Finanțelor prin B împotriva sentinței civile nr.519/CA din 17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de14 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față
Constată că prin sentința civilă nr. 519/CA/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, drepturi actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data efectuării plății; s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a fost obligat chematul în garanție să aloce pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamanții și sunt angajați în cadrul Poliției Municipiului, fiind funcționari publici cu statut special, potrivit înscrisurilor depuse, aspect necontestat de către pârâți.
În drept, instanța a apreciat că, în cadrul raportului de serviciu existent între reclamanți și pârâții Inspectoratul Județean de Poliție B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe perioada anului 2005, pârâților Inspectoratul Județean de Poliție B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative le incumbă obligația corelativă dreptului prevăzut de prevederile art. 6 din OG nr. 38/2003, care stabilește că "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne ", astfel că, în ipoteza cererii reclamanților de obligare la plata sumelor reprezentând sporul de fidelitate pentru anul 2005, proporțional cu vechimea și cu celelalte criterii prevăzute prin ordinul ministrului, aceste instituții au calitate procesuală pasivă, revenindu-le obligația corelativă dreptului menționat.
Pe fondul acestei cereri, instanța a considerat că, deși prin efectul OUG 118/24.11.2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor - art. 2, exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate, prevăzut de prevederile art. prevederile art.6 din OG nr.38/2003, a fost suspendat în anul 2005, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, actul normativ prin care s-a suspendat exercitarea dreptului la sporul de fidelitate nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate în anul 2005 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Dispozițiile privind suspendarea nu au produs niciun efect sub aspectul existenței dreptului la sporul de fidelitate, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune să se rețină că dreptul la sporul de fidelitate al polițiștilor în baza OG nr. 38/2003, instituit prin art. 6, fost introdus în acest act normativ încă de la adoptarea sa și și-a produs efectele începând din 01 ianuarie 2004, continuând să existe și în prezent, și producând consecințe și in anul 2006.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la sporul de fidelitate acordat polițiștilor prin acest text a existat și în perioada anului 2005, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003, nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/24.11.2004, prin care s-a suspendat până la data de 31 decembrie 2005 aplicarea acestor prevederi, neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005, in condițiile acordării acestui spor atât in anul 2004,cât și in anii 2006 și 2007.
Suspendarea ulterioară, a acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la spor de fidelitate, iar acesta a continuat să fie prevăzut și anterior,și ulterior perioadei în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anului 2005, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească polițiștilor, pentru anul 2005, sporul de fidelitate cuvenit acestora în conformitate cu art. 6 din OG nr. 38/2003.
Pe cale de consecință, au fost obligați acești pârâți la plata către reclamanți a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizată în raport cu rata inflației și dobânda de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, aceasta este fondată și a fost admisă, având in vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este, față de dispozițiile Legii 500/2002 și HG 208/2005 singurul in măsură să prevadă și să aloce in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății sumelor stabilite prin hotărâre.
Împotriva sentinței civile au formulat recurs pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrativ și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative arată că hotărârea este nelegală sub aspectul obligării sale la plata sumei reprezentante de prima de concediu actualizată cu rata inflației plus dobânda legală. În continuare se referă la sporul de fidelitate. Menționează că nu sunt incidente în cauză dispozițiile OG 9/2000; nu este stabilită dobânda prin convenție și nu poate fi pusă în întârziere, angajarea cheltuielilor se face în limita creditelor bugetare acordate deci nu există temei pentru a se achita și dobânda legală, aceasta contravenind și dispozițiilor art. 5 și art. 968 din Codul civil.
II. Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B consideră că în mod greșit s-a admis cererea de chemare în garanție nefiind îndeplinite cerințele art.60 - 63 Cod procedură civilă între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nicio obligație de garanție, faptul că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantului nu-i conferă acestuia o garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor. Se menționează că atât ministrul Economiei și Finanțelor cât și ministrul Internelor și Reformei Administrative sunt ordonatori principali de credite, iar conform art.23 alin.3 din Legea nr.72/1996 și Legea nr. 500/2002 "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite", deci Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să vireze sumele de bani ce fac obiectul litigiului. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a grupa solicitările tuturor ministerelor și a înainta spre aprobare proiectul de buget.
Conform Legii nr.500/2002 privind finanțele publice nicio cheltuială din fonduri publice, nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru acestea iar creditele alocate unui ordonator de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea apreciază ambele recursuri ca nefondate.
Recurentul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu a criticat modul de soluționare a fondului cauzei cu privire la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005 recunoscând deci implicit acest drept.
S-a criticat acordarea sumelor reactualizate și obligarea la plata dobânzii legale.
Instanța constată că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Actualizarea sumei cu indicele de inflație reprezintă un mijloc de recuperare a prejudiciului efectiv suferit; urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Dobânda se acordă pentru întârzierea în executarea obligației bănești reprezentând beneficiul nerealizat.
Dată fiind natura diferită a reactualizării și a dobânzii acestea se pot cumula. Reclamanții au solicitat și actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală.
Există temei legal pentru achitarea sporului de fidelitate - art. 6 din OG38/2003. De asemenea există un capitol bugetar pentru executarea hotărârilor judecătorești.
II. Nici recursul chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice nu este fondat.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprobă clasificațiile bugetare și modificările acestora; analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite, etc.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit art.21.
Ei au o serie de responsabilități prevăzute de art.22.
Proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art.28 din Legea nr.500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite, puterea de decizie o are conform legii, Ministerul Finanțelor Publice, care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea, doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Recurentul nu a fost chemat în judecată pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituțiile subordonate altui ordonator de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative), ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform legii privind finanțele publice.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Din aceste considerente, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca acesta să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești. Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească el aceste drepturi bănești angajaților Inspectoratului de Poliție al județului B, recurentul a fost obligat să aloce/asigure sumele necesare, îndeplinindu-și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr.500/2002.
Nu s-au formulat critici referitoare la fondul cauzei.
Există o bază legală pentru înscrierea în buget a acestor sume.
Pentru motivele arătate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmează să respingă recursurile declarate și să mențină sentința atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 519/CA/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.10.2008
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /14.10.2008
Dact./28.10.2008
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Clara
