Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 676/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.676
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.331/24.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanții - intimați, A, A, A, -, )., -, A, și și cu pârâții - intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 26.05.2008, întâmpinare din partea reclamanților - intimați.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanții au chemat în judecată pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T pentru ca instanța prin hotărârea judecătoreasca ce o va pronunța să oblige pârâții la plata către reclamanți a primelor de concediu în cuantum de un salariu de baza din luna anterioară plecării în concediu, pentru anul 2006 actualizate în raport de rata inflației, până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici civil, cu statut special în conformitate cu art.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
În fapt, prin art.37 pct.2 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut ca la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu.
Deși în baza acestui text, din anul 2004 reclamanții trebuiau să beneficieze de prima de concediu, aceste drepturi nu le-au fost acordate.
Pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Potrivit dispozițiilor art.9 alin.7 din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2007".
Pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE a depus la dosar cerere de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B arătând că dispozițiile art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu".
Potrivit dispozițiilor art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004 "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2004".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2005."
Se arată ca bugetul pe anul 2006 fost aprobat prin Legea nr.379/2005, act normativ edictat de Parlamentul României care, potrivit prevederilor art.5 alin.5 menține starea de suspendare a drepturilor pretinse pe calea prezentei acțiuni.
Pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ Tad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată iar în cazul admiterii acțiunii și obligării și T la plata acestor drepturi, să fie plătite numai în măsura în care reclamanții îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de lege.
Chematul în garanție prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, deoarece potrivit art.109 alin.2 Cod procedură civilă, nu s-a efectuat procedura prealabilă obligatorie, formularea în contencios a unei asemenea cereri fiind inadmisibilă, procedura administrativa nefiind parcursă și finalizată, rezultând că formularea acestei cereri direct la instanța de judecată este prematură raportat la prevederile art.1 alin.1, art.7 alin.1, art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin sentința civilă nr.331 din 24.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanții, A, A, A, -, )., -, A, și împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și F
A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității pentru neefectuarea procedurii prealabile invocate de B prin
A obligat pârâții la plata primelor de concediu către reclamanți pentru anul 2006 actualizate cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE.
A obligat chematul în garanție să vireze în contul sumele reprezentând primele de concediu cuvenite reclamanților, fără cheltuieli de judecată nesolicitate.
În motivarea soluției pronunțate prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive pentru, tribunalul a respins-o întrucât bugetul de stat este gestionat de către Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind cel care a aprobat sumele reprezentând cheltuieli pentru pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE si cel care va trebui să aloce fonduri pentru plata drepturilor bănești restante.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr.554/2004, instanța a reținut că, dispozițiile art.911din Legea nr.215/2006, prevăd competența instanțelor de contencios-administrativ în cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici, iar trimiterea la instanța de contencios-administrativ, este o trimitere la aplicarea Legii nr.554/2004.
Cu toate acestea, prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, privind procedura prealabilă, nu sunt aplicabile în speță, întrucât acestea vizează situația în care o persoană se consideră vătămată într-un drept al său, sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral. Deci, nu în toate situațiile în care se stabilește competența instanței de contencios-administrativ este necesară și îndeplinirea procedurii prealabile, ci doar în cazul existenței unui act administrativ vătămător așa cum este definit actul administrativ la art.2 lit. c) din Legea nr.554/2004, nu și în cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau a tăcerii autorităților sau instituțiilor publice, textul de lege referindu-se la vătămarea produsă printr-un act administrativ unilateral.
Ca atare în speță, în lipsa unui act administrativ unilateral, reclamantul nu avea obligația parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, aflându-se în fapt în fața unei tăceri a instituțiilor publice, astfel încât, instanța a respins excepția invocată.
Asupra fondului cauzei, tribunalul a constatat și a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici civili, cu statut special în conformitate cu art. 1 din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului.
Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 și Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2004.
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, au fost suspendate.
Suspendarea drepturilor reprezentând prima de concediu pentru funcționarii publici nu echivalează cu stingerea drepturilor respective ci a avut doar ca efect imposibilitatea realizării acestora în intervalul de timp în care au fost suspendate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor B, considerând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Se invocă inadmisibilitatea acțiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.109 alin.2 din Codul d e procedură civilă coroborat cu art.7 din legea nr.554/2004.
Se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor B, ca pârât sau ca și chemat în garanție, deoarece între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există absolut nici o relație de serviciu sau de muncă.
Se mai susține și că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60 - 63 Cod procedură civilă.
Recursul este întemeiat pentru considerentele mai jos reținute:
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține din analiza sistematică a dispozițiilor art. 91 și 93 din Legea nr. 188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precitat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.
De precizat, că în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art. 89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată.
În consecință, Legea nr. 188/1999 republicată, fiind o lege cu caracter special, se aplică prioritar, în raport de reglementarea cu caracter general prevăzută de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, în calitate de funcționar public, de a-i fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtului intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar drepturile bănești îi sunt plătite de Inspectoratul Județean de Poliție T, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, instanța de fond în mod nelegal a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60 - 63 Cod procedură civilă, respectiv faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire care însă în speță nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B împotriva sentinței civile nr.331/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că, respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți față de Ministerul Economiei și Finanțelor
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul B față de
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 5.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/14.07.08
TEHNORED:/15.07.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Rodica Olaru
