Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 683/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.683
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.365/19.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanta - intimată " ", având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - recurentă consilier juridic, lipsă fiind reclamanta - intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei - recurente depune la dosar delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 septembrie 2007 reclamanta " " a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Activitatea de Inspecție Fiscală și a solicitat anularea Deciziei de impunere nr.231/2007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală în privința TVA și obligarea la rambursarea sumei de 109.025 lei TVA, alături de suma de 45.652 lei TVA aprobată la rambursare.
În motivarea cererii a arătat că unitatea a fost verificată de Activitatea de Inspecție Fiscală A, tematic privind taxa pe valoarea adăugată în urma înregistrării decontului din 24 ianuarie 2007, prin care s-a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA în cuantum de 154.677 lei, aferentă perioadei ianuarie 2004 - decembrie 2006. La finele inspecției s-a aprobat TVA deductibilă în cuantum de 45.378 lei, însă s-a stabilit de plată TVA suplimentar în cuantum de 109.025 lei care a fost respinsă la rambursare.
Respingerea s-a datorat faptului că s-a stabilit că petenta a înregistrat în balanța contabilă din data de 31 decembrie 2006, suma de 807.544 lei în contul clienți, facturi întocmite cu cont corespondent, dar nu a emis facturi fiscale pentru această sumă în luna decembrie ci numai în luna februarie. Astfel, reclamanta nu a luat în calcul faptul că venitul înregistrat în anul 2006, constituia baza impozabilă pentru TVA ce trebuia colectată conform art.134 alin.3 din Legea nr.551/2003.
Reclamanta consideră că deși a înregistrat în balanța contabilă suma menționată, în luna decembrie, emiterea facturilor în luna februarie 2007 este legală și permisă de clauza 75 din contractul de subantrepriză încheiat în calitate de subantreprenor cu, precum și de dispozițiile art.134 și 135 din Codul fiscal.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea acțiunii reclamantei, întrucât procedeul acesteia de a înregistra în contabilitate suma de 807.544 lei, în luna decembrie 2006, pentru serviciile prestate în acea lună și de a factura aceste prestări de servicii în luna februarie 2007, este nelegal, întrucât potrivit art.134 alin.3 din Codul fiscal, faptul generator al TVA este data prestării serviciului.
Reclamanta a urmat procedura plângerii prealabile, contestând raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, la data de 11 mai 2007, conform înscrisului depus la filele 25 - 28, în copie, însă prin decizia nr.870 din 3 iulie 2007 (filele 30 - 37), contestația sa a fost respinsă, considerând că datorează taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar în cuantum de 109.025 lei.
Prin sentința civilă nr.365 din 19.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta " " împotriva pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Activitatea de Inspecție Fiscală A și a anulat în parte decizia de impunere nr.231/02.04.2007 emisă de pârâtă, în privința sumei de 109.025 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată respinsă la rambursare și a obligat pârâta la rambursarea acestei sume.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6.290 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În calitate de prestator de servicii, reclamanta a încheiat un contract de subantrepriză cu "" T, obligându-se să efectueze instalații sanitare, ventilație, climatizare, etc. (fila 38 - 45). Între alte clauze ale contractului, s-a stabilit la art.7 "contabilizarea lucrărilor", că facturile aferente situațiilor de lucrări lunare vor trebui emise numai după semnarea situațiilor de lucrări, atât de către reprezentantul antreprenorului, cât și de către subantreprenorul de specialitate, iar semnarea trebuie să aibă loc, nu mai târziu de 5 zile, din luna succesivă celei la care se referă respectiva situație de lucrări.
Având în vedere această prevedere contractuală, cât și împrejurarea că instalațiile care trebuiau efectuate de reclamantă în luna decembrie 2006, au fost efectuate și finalizate numai în luna ianuarie 2007, reclamanta, deși a înregistrat în balanța contabilă de la data de 31 decembrie 2006, suma de 807.544 lei cu notă contabilă, reprezentând valoarea serviciilor prestate antreprenorului în luna decembrie 2006, nu a emis facturi în luna ianuarie, respectiv la 15 zile de la înregistrarea valorii serviciilor prestate. A întocmit situația de lucrări la finalizarea lucrărilor de instalații din luna ianuarie, la data de 31 ianuarie 2007, făcând mențiunea că termenul final de execuție a lucrărilor a fost decalat din luna decembrie 2006 până la finele lunii ianuarie 2007, datorită întârzierilor provocate de colaboratori, iar antreprenorul general a acceptat și semnat aceste situații de lucrări la aceeași dată. Ca urmare, la 1 februarie, reclamanta a emis 19 facturi pentru suma totală de 573.817 lei, pentru care nu a mai calculat TVA, întrucât de la 1 ianuarie 2007, erau în vigoare reglementările comunitare cu privire la taxarea inversă.
Acest mod de lucru al reclamantei este considerat în raportul de inspecție fiscală nelegal, întrucât s-a avut în vedere contractul de subantrepriză din care rezultă că lucrările trebuiau finalizate în anul 2006 la diverse perioade de timp, precum și dispozițiile art.134 alin.3 din Legea nr.571/2003, care prevede că faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă la data prestării serviciului. Aceste constatări sunt eronate. Pe de o parte, lucrările de instalații nu au putut fi finalizate de către reclamantă în luna decembrie și au fost finalizate în luna ianuarie 2007, iar pe de altă parte, au fost ignorate dispozițiile art.1341din Codul fiscal, astfel cum era în vigoare în luna decembrie 2006 și care prevede în art. 1341alin.4 că, pentru prestările de servicii decontate pe baza situației de lucrări, cum sunt serviciile de construcții montaj, faptul generator ia naștere la data emiterii situațiilor de lucrări, după caz, la data la care aceste situații sunt acceptate de beneficiar.
Prin urmare, în acord cu prevederile art.1341alin.4 din Codul fiscal și cu dispozițiile din contractil de subantrepriză, pct.7.5, în situația reclamantei faptul generator și exigibilitatea TVA nu este data prestării lucrărilor de construcție montaj - luna decembrie 2006 - așa cum susține raportul de inspecție fiscală, ci este situația de lucrări semnată de antreprenorul general, respectiv data de 31 ianuarie, când acestea au fost acceptate de către beneficiar.
Consideră relevant, pentru reglementarea faptului generator și al exigibilității taxei pe valoare adăugată, să menționeze că, și după modificarea codului fiscal ca urmare a aderării României la Comunitatea Europeană, dispozițiile art.1341alin.4 au fost menținute, astfel că și la această dată, pentru prestările de servicii decontate pe baza situației de lucrări, faptul generator, ia naștere la data la care aceste situații sunt acceptate de beneficiari.
Atât înainte de aderare, cât și după aderare, faptul generator și exigibilitatea taxei au fost și sunt definite în aceeași termeni, dispoziția generală că exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator nefiind modificate.
Aceeași este și situația obligativității emiterii facturii, obligație reglementată de art.155 din Codul fiscal.
Astfel, atât înainte de modificarea codului fiscal, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, cât și după aceea, persoana impozabilă care prestează servicii, este obligată să emită factură, către beneficiar, cel mai târziu până în cea de a 15 -a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei.
Respectând această dispoziție legală, reclamanta a emis facturile a doua zi după semnarea situațiilor de lucrări, deci după apariția faptului generator.
Cum însă, la data de 1 februarie 2007, se aplicau dispozițiile comunitare, cu privire la taxarea inversă a TVA, reclamanta nu mai avea obligația de a înscrie în aceste facturi taxa pe valoarea adăugată datorată de beneficiar, întrucât aceasta nu se mai putea colecta, astfel că a procedat corect, cu respectarea dispozițiilor legale de facturare, iar concluziile raportului de inspecție fiscală sunt eronate.
În același sens sunt și concluziile de expertiză (filele 75-78), astfel că, instanța a admis acțiunea anulând decizia de impunere nr.231/2007, pentru TVA suplimentară și obligând pârâta să accepte la rambursare către reclamantă suma de 109.025 lei TVA.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
În mod greșit instanța de fond a reținut că "în situația reclamantei faptul generator și exigibilitatea TVA nu este data prestării lucrărilor de construcție montaj - luna decembrie 2006 - ci este situația de lucrări semnată de antreprenorul general, respectiv data de 31 ianuarie, când acestea au fost acceptate de către beneficiar", făcând astfel o coroborare inexactă a dispozițiilor art.1341alin.4 din Codul fiscal și prevederilor pct.7.5 din contractul de subantrepriză, dispoziții de care se prevalează în motivarea hotărârii.
Societatea reclamantă a emis facturile aferente prestării de servicii, a căror valoare a fost înregistrată în evidența contabilă în luna decembrie 2006, în data de 01.02.2007 când a aplicat modificările Legii nr.571/2003 cu completările și modificările ulterioare respectiv art.1601alin.2 lit. c) valabil după data de 01.01.2007 conform căreia lucrările de construcții - montaj sunt supuse taxării inverse.
Pe de altă parte, " " a dedus în totalitate taxa pe valoarea adăugată aferentă materialelor care au intrat în realizarea lucrărilor de prestări servicii potrivit legislației în vigoare în 2006, în schimb lucrările au fost facturate doar în luna februarie 2007 pentru a beneficia de prevederile în vigoare din 01.01.2007 și pentru care nu trebuia să colecteze taxa pe valoarea adăugată.
Prin urmare, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea prevederilor pct.164 din Ordinul nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
În cazul de față, organele de control au stabilit în mod corect că faptul generator de TVA îl constituie prestarea de servicii, respectiv înregistrarea veniturilor efectuată în luna decembrie 2006 când societatea avea obligația să înregistreze concomitent taxa pe valoarea adăugată aferentă în sumă de 109.025 lei, întrucât în anul 2006 lucrările de construcții - montaj nu erau supuse regimului de taxare inversă în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, iar la data emiterii facturilor respectiv 01.02.2007 această taxă pe valoarea adăugată trebuia înregistrată cu TVA colectată, deși instanța de fond a considerat aceste constatări eronate fără însă a motiva această susținere.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că în raport de dispozițiile pct.59 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, în vigoare la data de 31.12.2006, în cazul de față, data efectuării prestării de servicii o constituie data întocmirii situaților de lucrări sau data acceptării acestora de către beneficiar, iar potrivit dispozițiilor art.155 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, termenul de emitere a facturii fiscale pentru aceste servicii, era de cel târziu data de 15 lunii următoare, celei executării prestației.
Or, aceste dispoziții legale au fost respectate de către reclamantă, în condițiile în care situațiile de lucrări au fost întocmite și acceptate de beneficiarul antreprenor general la data de 31.01.2007, iar facturile fiscale pentru serviciile prestate, în majoritate în luna decembrie 2006, au fost emise la data de 01.02.2007.
De altfel, începând cu data de 01.01.2007, urmarea modificărilor aduse prin art.160 din Legea nr.571/2003, pentru lucrările de construcții montaj, nu a mai fost prevăzută obligativitatea colectării TVA.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea apreciază că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A, împotriva sentinței civile nr.365 din 19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 5.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/14.07.08
TEHNORED:/15.07.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - /
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Rodica Olaru
