Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 69/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 69
Ședința publică de la 11 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier: a
S-a luat în examinare recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu domiciliul procedural ales la Sediul. I și Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr.3691/E/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art.242 punctul 2 din Codul d e procedură civilă.
Interpelată fiind, intimata nu solicită termen.
În prealabil, președintele completului informează intimata cu privire la decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.78 din 5.11.2007, aceasta menționând că are cunoștință de decizia sus-indicată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și solicită intimatei să pună concluzii având în vedere și această decizie.
Intimata solicită respingere recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
În acest sens, depune copia sentinței civile nr.591 din 18 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea.
Instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL IAȘI:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 3691/E/23.11.2007 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta a județului I, reprezentată prin a județului B și cu pârâta Casa Județeană de Pensii I în ce privește reclamanții și pentru acordarea drepturilor bănești.
Obligă pârâta a județului I să acorde și să plătească reclamanților, sporul de mobilitate de 25% și sporul de confidențialitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare tarifar lunar, reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective, de la data înscrierii efective a fiecăruia în Colegiul Consilierilor Juridici și în continuare, iar în ce privește pe reclamanții, și începând cu următoarele date: 29.05.2006, 9.10.2006 și respectiv 19.10.2006 și în continuare.
Obligă pârâta Casa Județeană de Pensii să acorde și să plătească reclamanților și sporul de mobilitate și confidențialitate în cuantum de 25% fiecare, din salariul de încadrare tarifar lunar, reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu data înscrierii fiecăruia în Colegiul Consilierilor Juridici și până la 29.05.2006 și respectiv 9.10.2006.
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond:
Reclamanții sunt funcționari publici, desfășurând în prezent activitatea de consilieri juridici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului I și în această calitate au solicitat prin cererea nr.10884/25.05.2007 (fila 243 dosar) acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate, cerere ce le-a fost respinsă (în acest sens adresa de răspuns nr.11670/5.06.2007 - fila 246) deși, potrivit dispozițiilor art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, autoritățile publice, instituțiile și toate persoanele juridice de drept public sau privat erau obligate să opereze modificările prevăzute de lege în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au numiți sau angajați în slujba lor.
Tribunalul reține că prin Statutul profesiei de consilier juridic publicat în Monitorul Oficial nr.684/29.07.2003 se stabilește că deosebit de remunerația de bază, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 și 26 din Legea nr.53/2003 Codul muncii, modificat, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Din modul de redactare a textului legal rezultă că aceste clauze sunt prevăzute în beneficiul consilierilor juridici iar inițiativa de acordare a acestor drepturi suplimentare aparține nu angajatorului ci consilierului juridic, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, rolul angajatului constând în participarea la negociere și completarea deciziilor privind modificările intervenite.
Tribunalul reține că reclamanții, pe lângă calitatea de funcționari publici o au și pe aceea de consilieri juridici, astfel încât li se aplică nu numai prevederile legii speciale privind funcționarii publici, dar și prevederile Legii nr.543/2003 privind organizarea și funcționarea profesiei de consilier juridic, cât și pe cele din statutul profesiei de consilier juridic.
Chiar dacă activitatea funcționarilor publici este reglementată prin lege specială, aceștia beneficiază și de alte drepturi reglementate prin acte normative care se referă la categoria profesională, de consilier juridic, din care fac parte reclamanții, aplicarea legii făcându-se prin coroborarea tuturor dispozițiilor care fac trimitere la o anumită categorie profesională și nu numai la cele care reglementează funcția.
Tribunalul apreciază că drepturile consilierilor juridici, prevăzute în legea proprie de organizare și Statut, nu vin în contradicție cu cele cuprinse în Legea nr.188/1999, deoarece Legea funcționarilor publici prevede la art.29 alin.1 și 2 și art.30 că funcționarii publici au dreptul la un spor de salariu reprezentând suplimentul postului, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Din probele administrate în cauză rezultă și faptul că o parte din instituțiile și autoritățile publice unde sunt angajați consilieri juridici cu statut de funcționari publici au aplicat prevederile Legii nr.514/2003 prin acordarea sporului de mobilitate și de confidențialitate.
Împotriva acestei sentințe au formulat cereri de recurs pârâtele a județului B pentru I și Casa Județeană de Pensii I, în motivarea căruia arată că nu s-au plătit sporurile de mobilitate de 25%, respectiv de confidențialitate de 25% intimaților, întrucât aceștia au funcționat în baza unui raport de serviciu reglementat de dispozițiile Legii 188/1999 privind funcționarii publici, așa încât dispozițiile din Codul muncii, ce reprezintă norma generală în materia derulării raporturilor de muncă, își puteau găsi incidența în ce-i privește pe intimați, doar dacă dispozițiile respective nu veneau în contradicție cu norma specială, respectiv Legea 188/1999 sus-menționată.
Cum dispozițiile art.25 și 26 din Legea 53/2003 prevedeau posibilitatea negocierii cu persoanele angajate cu contracte de muncă, a sporurilor sus-evocate, cu angajatorii, iar intimații funcționau în baza unui raport de funcție, iar nu a unui contract de muncă,- raport precis reglementat de. 2/2006 privind reglementările drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 -, rezultă că în cazul consilierilor juridici funcționari publici nu se poate pune problema unor astfel de negocieri, instituțiile statului neputând acorda decât drepturile salariale stipulate în legislația ce le guvernează activitatea.
Întrucât, ca ordonator principal de credite, nu a prevăzut baza legală de acordare a unor astfel de sporuri, susține că se impune admiterea recursului său și în fond respingerea acțiunii reclamanților și, ca nefondată.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursurile promovate în cauză ca fiind întemeiate, pentru considerentele de mai jos.
Prin actele de numire în funcție, care sunt acte administrativ de autoritate, reclamanților li s-au stabilit și drepturile salariale cuvenite pentru activitatea prestată, respectiv salariul de bază și sporurile.
Aceste acte de numire în funcția publică de consilier juridic au valențele și semnificația pe care o are contractul individual în raporturile de muncă reglementate de Codul muncii.
Necontestarea actelor, în partea referitoare la salarizare, echivalează cu o aderare a funcționarului public la actul administrativ prin care au fost stabilite elementele remunerării și cuantumul drepturilor sale salariale, legalitatea lui neputând fi cercetată pe o cale ocolită, într-o acțiune având ca obiect pretenții bănești, cu atât mai mult cu cât nici una din persoanele implicate în contenciosul administrativ de față nu a atacat hotărârea primei instanțe în partea referitoare la respingerea cererii de a se obliga pârâtul -recurent la emiterea deciziei de modificare a actului privind stabilirea salarizării, soluția dată în acest capăt de cerere considerându-se a fi definitivă și irevocabilă.
Existența unei reglementări legale care recunoaște consilierilor juridici dreptul de a beneficia de o clauză de mobilitate și clauza de confidențialitate, respectiv art. 160 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic adoptat în baza Legii nr. 514/2003, precum și a unei solicitări scrise de acordare a acestor drepturi, nu poate conduce, nici în cazul tăcerii administrative și nici în cazul unui refuz explicit, la recunoașterea automată a dreptului și la plata vreunei sume, atâta timp cât însăși legiuitorul nu a condiționat îndeplinirea de către angajat a obligațiilor înserate în art.16 din actul normativ citat de o contraprestație a angajatorului, respectiv plata unor sume de bani, peste cele stabilite prin actul de numire în funcția publică de consilier juridic cum este cazul în cauza de față.
Din chiar conținutul art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, pe care reclamanții -intimați își întemeiază pretențiile, rezultă fără echivoc că funcționarilor publici numiți în această funcție li se recunoaște doar dreptul de a negocia, deci de a ajunge la o înțelegere cu instituția publică în care își desfășoară raportul de serviciu și nu dreptul de a impune acesteia din urmă, în mod necondiționat acordarea sporurilor și plata vreunei sume suplimentare de bani, cu atât mai mult cu cât respectivul statut, la care instituția publică recurenta nu au aderat, vorbește despre "prestații suplimentare", deci despre obligații sau activități ce depășesc în mod semnificativ sfera raporturilor de serviciu.
Pe lângă faptul că acele clauze și sporuri nu au regim obligatoriu, ci trebuie negociate, prima instanță a ignorat faptul că ajungerea la un acord, între funcționarul public și instituția cu care se află în raporturi de serviciu, nu se putea realiza în mod voluntar, la nivelul fiecărei structuri administrative în parte, ci era condiționată de o intervenție normativă a ordonatorului principal de credite, care în speță este Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, abilitat de art. 15 al. 2 din nr.OG 6/2007, să stabilească, prin ordin al ministerului, categoriile de funcționari publici beneficiari ai sporului de confidențialitate, cuantumurile acestuia, precum și condițiile de acordare, doar pe baza unor asemenea norme reclamanții putând cere pârâtului, sau instanței, recunoașterea dreptului și obligarea instituției publice de a-l respecta, recurentul neputând negocia în lipsa cuvenitei reglementări, emise de ordonatorul principal de credite în vederea aplicării legii.
Pe lângă condiția efectuării unor prestații suplimentare, a negocierii și a reglementării condițiilor acordării de către Ministerul Muncii, legiuitorul a mai impus o condiție și anume aceea ca cheltuielile presupuse la plata respectivelor sporuri să se încadreze în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Cum nici una din condițiile enumerate nu a fost îndeplinită de către reclamanți, prima instanță nu avea temei de fapt și de drept pentru a primi acțiunea funcționarilor publici reclamanți, ignorând faptul că pârâtul nu avea drept de reglementare în materie, nu dispunea de resursele bugetare necesare acordării pretinsului drept și atâta timp cât nu s-a stabilit dacă specificul activității desfășurate de către reclamanți în cadrul I și I oferă premisele încadrării atribuției de reprezentare în instanță în categoria unor prestații deosebite, de natură a justifica cererea de plată a unor drepturi suplimentare în bani.
Instanțele, oricare ar fi ele, nu se pot substitui ordonatorului principal de credite, în speță Ministerului Muncii, stabilind categoriile de funcționari publici, beneficiare a sporurilor, cuantumurile sporurilor și condițiilor de acordare a acestora, dreptul de control judiciar trebuind să se rezume la verificarea legalității actelor emise, sau la cenzurarea refuzului autorităților și instituțiilor publice de a aduce la îndeplinire atribuțiile ce le sunt recunoscute prin lege.
Prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și ale investirii atunci când, reținând că ordonatorul de credite nu a emis actul de recunoaștere a drepturilor salariale solicitate, a stabilit că prevederile art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic sunt opozabile pârâtului-recurent și că drepturile bănești solicitate pot fi acordate și în alte condiții decât cele stabilite de legiuitor, respectiv condiția efectuării unor prestații suplimentare, cea a negocierii, pe baza unui act normativ emis de ordonatorul principal de credite, precum și aceea a încadrării în alocațiile bugetare aprobate prin lege, actul de reglementare a condițiilor acordării și cel de negociere trebuind să precedeze, în mod obligatoriu, oricărei cereri de recunoaștere a dreptului și de obligare a instituției publice parte în raportul de serviciu la plata vreunei sume de bani cu titlu de spor de mobilitate și spor de confidențialitate.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, admițând recursurile, Curtea va modifica în tot hotărârea atacată, iar în fond va respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata sporului de mobilitate și a sporului de confidențialitate, în cuantum de 40% din salariul de încadrare începând cu data înscrierii în Asociația Consilierilor Juridici din România motivat de lipsa sporului convențional al cererii și de neîndeplinirea celorlalte condiții, prevăzute atât de Statutul profesiei de consilier juridic, adoptat în vederea aplicării Legii nr. 514/2003, cât și de actele normative ce reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul introdus de Casa Județeană de Pensii I și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în numele și pentru I, împotriva sentinței nr.3691/E/23.11.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge acțiunea introdusă de reclamanții:, și în contradictor cu pârâtele Casa Județeană de Pensii I și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
15.II.2008.-
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
