Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 71/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 71
Ședința publică de la 11 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile introduse de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice V împotriva sentinței civile nr.386/CA/19.11.2007 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, apreciază că nu sunt motive de amânare a cauzei.
Văzând că s-a solicitat soluționarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 386/CA/ din 19 noiembrie 2007, Tribunalul Vasluia admis acțiunea formulată de reclamantul, obligând pe pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice V și Ministerul Economiei și Finanțelor să achite reclamantului primele de vacanță pe anii 2001 -2006, actualizate la data plății, respingând excepția prescripției și prematurității, excepții formulate de pârâte.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că dreptul la acțiune, aflat sub o condiție suspensivă, se naște la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul și că în cauză termenul de 3 ani se calculează la
data de 31 decembrie 2005, până când a fost suspendat succesiv dreptul și că acțiunea nu poate fi considerată prematură din moment ce a fost introdusă după ce obligația de plată a devenit exigibilă, a apreciat că dreptul la indemnizația de concediu, la care funcționarul public este îndreptățit, devine actual de îndată ce a încetat cauza de suspendare a acestuia și că nimic nu mai justifică refuzul pârâtei de a-l respecta, după data la care suspendarea a încetat.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice V, atât în nume propriu, cât și în numele și pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-au ignorat efectele decurgând din suspendarea acordării dreptului și faptul că nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonanțată sau plătită dacă nu este aprobată potrivit legii.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul promovat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiat întrucât, deși reclamantul intimat face parte din sistemul organizatoric al recurentului, el nu are un raport juridic direct cu acesta, în partea referitoare la calcularea și plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată și ca atare pârâtul nu putea fi obligat să plătească vreo sumă cu titlu de primă de concediu, întrucât nu are această obligație, obligația revenind exclusiv instituției publice cu care cel în cauză se află în raporturi de serviciu, respectiv Direcției Finanțelor Publice V, considerente pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul acestui pârât va fi admis, în sen sul modificării în parte a hotărârii atacate și a respingerii acțiunii intentate de reclamant Ministerului Economiei și Finanțelor, motivat de lipsa calității procesuale pasive a acestuia în prezenta cauză.
În ceea ce privește recursul promovat de pârâta V, Curtea constată că acesta este nefondat, având în vedere că, prin Decizia nr. IXXVII(77) din 5 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii promovat de procurorul general, a stabilit că dispozițiile art. 34 alin. 2 (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 se interpretează în sensul că prima de concediu se cuvine funcționarilor publici pe întreaga perioadă pe care dreptul a fost suspendat, prin efectul legilor de aprobare a bugetului de stat, decizie care, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
În ceea ce privește problema asigurării resurselor financiare necesare plății dreptului, soluția este prevăzută de legea nr. 500/2002 și de nr.OUG 146/2007, ultim act care reconfirmă dreptul și prevede și modalitatea de plată, considerente pentru care recursul promovat de acest pârât va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 386/CA din 19 noiembrie 2007 Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge acțiunea introdusă de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge recursul introdus de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.02.2008
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
