Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 7/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.7
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de, -, A, -, A, -, A, G, -, -, -, -, -, -, -, și -reprezentați de SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI și recurenta intervenientă împotriva sentinței civile nr. 2069/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului pârât depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Intimatul pârât, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2069/02.06.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ a respins acțiunea formulată de reclamanții, a, a, a, scu, G, -reprezentați de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici și cererea de intervenție formulată de în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice P și Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, reclamanții și intervenienta au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază conform art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999), pentru perioada 01.01.2004 și respectiv 01.03.2004 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Instanța de fond a reținut că reclamanții și intervenienta au calitatea de funcționari publici la autoritatea pârâtă și au solicitat drepturi bănești reglementate de dispoziții legale a căror aplicare, în perioada 2004-2007, fost suspendată prin OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 și Legea nr. 251/2006.
S-a mai reținut că, pentru cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și suplimentului gradului este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 29 alin. 1. lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, iar un asemenea act normativ nu a fost emis.
Tribunalul a apreciat că în realizarea dreptului pretins reclamanții nu pot invoca existența unei creanțe ca fiind "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului atâta vreme cât creanța lor îndeplinește cerințele prevăzute de legislația internă de a fi certă, lichidă și exigibilă conform art. 379 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și intervenienta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții reclamanți și intervenienta, prin Sindicat au arătat că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Susțin că OG nr. 6/2007 a reglementat drepturile salariale până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, iar suplimentele solicitate sunt elemente componente ale salariului unui funcționar public.
Mai arată că, potrivit art. 3 din Codul civil, judecătorul care refuză să judece pe motiv că legea nu prevede, sau este neîndestulătoare este susceptibil de denegare de dreptate, ori prin respingerea acțiunii pe motiv că legea nu reglementează modul de calculare a sporurilor se încalcă prevederile Codului civil, dar și legislația comunitară cu referire la art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul oricărei persoane la respectarea bunurilor sale.
Prin suspendarea periodică a aplicării dispozițiilor legale care reglementează aceste drepturi au fost privați de un drept constituțional, cu încălcarea art. 6 din privind procesul echitabil în condițiile în care au avut speranță legitimă dată de lege privind plata acestor drepturi recunoscute de unele instanțe.
Recurenta intervenientă critică sentința instanței de fond ca fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită legii, deoarece drepturile solicitate au fost reglementate de Legea nr. 188/1999 și nu prin OUG nr. 92/2004, sau OG nr. 2/2006 și sunt componente ale salariului unui funcționar public, fiind distincte de alte drepturi salariale ori premii.
Intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor depus întâmpinare prin care solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând motivele de recurs, în raport de prev. art. 304 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță recurenții reclamanți și recurenta intervenientă au solicitat drepturi salariale reglementate de Legea nr.188/1999, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste drepturi reprezintă două componente ale salariului unui funcționar public, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și d) (iar anterior art. 29) din Legea nr. 188/1999.
Raportat la perioada pentru care s-au solicitat drepturile bănești, se constată cu privire la cele două componente ale salariului unui funcționar public, că au fost reglementate în legea privind Statutul funcționarilor publici, la art. 29, lit. c) și d) sub denumirea de "suplimentul postului" și "suplimentul gradului", pentru perioada 01.01.2004-01.01.2007.
La data de 01.01.2007, Legea nr. 188/1999 schimbat denumirea componentei salariului funcționarului public de la lit. d) a articolului 29, din "suplimentul gradului", în "suplimentul corespunzător treptei de salarizare". Modificarea denumirii dreptului intervenit prin art. pct. 30 din Legea nr. 251/2006.
Legea nr. 188/1999 a fost republicată la 29.05.2007, iar fostul art. 29 devenit art. 31, după renumerotarea articolelor.
Art. 29 din Legea nr. 188/1999, începând cu varianta în vigoare la data de 01.01.2004 și până la data de 01.01.2007, iar ulterior art. 31 de la 1 iunie 2007, prevăzut expres la alin. 3 că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Actele normative privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, pentru perioada de referință, au fost: OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 și OG nr. 6/2007.
Din prevederile acestor acte normative nu rezultă că "suplimentul postului" sau "suplimentul treptei de salarizare" (anterior suplimentul gradului) sunt sporuri salariale reglementate într-un anumit procent.
Aceste "suplimente" fac parte din salariul funcționarului public, dar se acordă în anumite situații.
Una din aceste situații este prevăzută la art. 13 din OUG nr. 92/2004, în sensul că: "funcționarul public care exercită cu caracter temporar pe o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile legii, o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici sau categoriei funcționarilor publici de conducere are dreptul la salariul de bază corespunzător funcției publice exercitate temporar, astfel cum este prevăzut în statul de funcții".
Funcționarul public care s-a aflat în situația reglementată de art. 13 primit (ori trebuia să primească) drepturile salariale ale funcției sale, la care s-a adăugat suplimentul postului ocupat cu caracter temporar.
Altă situație, dar pentru "suplimentul treptei de salarizare" a fost reglementată de art. 9 (2),teza ultimă, din OUG nr. 92/2004. "Dacă funcționarul public are un salariu de bază mai mare decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare imediat superioare care asigură o creștere salarială".
În acest caz, funcționarul public a beneficiat de suplimentul corespunzător treptei de salarizare despre care face vorbire Legea nr. 188/1999.
Alte situații, în care funcționarii publici beneficiază de suplimentul postului sau al treptei de salarizare se regăsesc atât în OG nr. 2/2006, art. 6 alin. 3, 4 și 6 cât și în OG nr. 6/2007, art. 6 alin. 3 și 4.
Concluzia care se desprinde este că, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt drepturi de care beneficiază toți funcționarii publici, ci drepturi care se acordă de autoritatea publică angajatoare în situația în care, în urma transferului, promovării ori a altor situații de modificare raportului de serviciu al funcționarului public trebuie să i se asigure creșterea salarială prevăzută de lege.
Solicitarea intimaților reclamanți de obligare intimatei pârâte să le plătească, sub forma unor sporuri permanente, suplimente salariale reglementate pentru anumite situații și mai mult, suplimente cuantificate de către recurenții reclamanți sau de către recurenta intervenientă la apreciere este evident nelegală și netemeinică.
Recurenții reclamanți nu au dovedit că s-au aflat în situații specifice, reglementate de prevederile legale privind salarizarea funcționarilor publici pentru a se aprecia culpa autorității angajatoare în neacordarea suplimentelor salariale.
În raport de motivarea reținută anterior soluția instanței de fond de respingere a acțiunii și intervenției ca neîntemeiate este legală și temeinică.
Nu se poate reține susținerea recurenților în sensul că prin soluția dată, instanța de fond încălcat și aplicat greșit legea în speță, sau că tribunalul ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Prin soluția de respingere a acțiunii și intervenției instanța de fond soluționat cauza astfel că nu poate fi vorba despre denegare de dreptate.
Criticile recurenților în sensul că prin sentința atacată s- încălcat Protocolul Adițional 1 la. sau art. 6 din sunt de asemenea nefondate.
În raport de cele reținute anterior și din actele aflate la dosar rezultat că recurenții reclamanți și intervenienta nu au avut în raporturile de serviciu, în perioada pentru care au solicitat suplimentele, nici dreptul la suplimentul postului și nici dreptul la suplimentul treptei de salarizare.
Ca atare, nu poate fi vorba a despre "bunuri" ale recurenților nerecunoscute de intimată.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare ori modificare ale sentinței atacate analizate și din oficiu, în baza art. 3041coroborat cu art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții reclamanți, -, A, -, A, -, A, G, -, -, -, -, -, -, -, și - REPREZENTAȚI DE SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI și recurenta intervenientă împotriva sentinței civile nr.2069/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Tehnored.CB/ 2 ex.
25.01.2010
Tribunalul București
Judecător fond:
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
