Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.70
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.01.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru Dacu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.795/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul - intimat INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent lipsă avocat, lipsă fiind pârâtul - intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare din partea pârâtului - intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Reprezentanta reclamantului - recurent depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului - recurent pune concluzii de admitere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
După închiderea dezbaterilor, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă pentru pârâtul - intimat consilier juridic care pune concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.795/05.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, pentru obligare la plata sumelor de bani constând în drepturi salariale cuvenite și neachitate ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu cu 40% în perioada 15.03.2004-25.10.2004 și 50 % în perioada 26.10.2004 - 24.01.2006, precum și obligarea acestuia la calcularea, actualizarea la data plății efective și restituirea acestor drepturi, prin aplicarea coeficientului de inflație și a dobânzii legale la sumele neachitate lunar în funcție de dreptul cuvenit potrivit semnului onorific deținut la data nașterii dreptului și până la data depunerii acțiunii.
În motivare s-a reținut că:
Reclamantul invocă dispozițiile art.10 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, conform cărora "Cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și respectiv 50% și prevederile art.10 și art.12 din Legea nr.573/2004 privind semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru ofițerii și funcționarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, care prevăd că Semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, se instituie în locul vechiului Ordin Meritul Militar și al onorific În Serviciul Armatei pentru ofițeri, în conformitate cu prevederile Legii nr.29/2000, respectiv "Ofițerii și funcționarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, decorați cu Ordinul Meritul Militar, instituit în anul 1954, cu Semnul onorific " În Serviciul Armatei" și cu Semnul onorific "În Serviciul Patriei", beneficiază de prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu prevederile art.11 al.2 pct. IX, poz.6 din Legea nr.29/2000.
Prevederile Legii nr.80/1995, în legătură cu reducerea impozitului pe salariile cadrelor militare, de care a beneficiat reclamantul până în luna decembrie 1999, inclusiv, în raport de clasa ordinului (semnului onorific) deținut, au fost abrogate parțial în baza art.86, cpt.9 din nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit care dispunea că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă prevederile art.9 lit. c, referitoare la reduceri sau scutiri de impozit pe venit și ale art.10 referitoare la reducerea impozitului pe venit din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.155/20.07.1995".
Dispozițiile art.3 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, prevăd că "în materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal", astfel că devin direct aplicabile dispozițiile art.20 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, referitoare la veniturile neimpozabile, printre acestea din urmă negăsindu-se însă și sumele de bani solicitate de reclamant, provenite din reducerea la plată a impozitului pe venit, în baza acordării ordinului "Meritul Militar".
Dispozițiile art.55 al.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, prevăd că "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă", iar al.2 lit. c și k al aceluiași articol stipulează că "în vederea impunerii, sunt asimilate salariilor c) drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii, k) orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor".
Aspectele arătate mai sus au fost constatate și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia în interesul legii pronunțată în ședința din 4 iulie 2007 în dosarul nr.20/2007, prin care a fost admis recursul declarat de pârâtă, decizia fiind obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art.329 al.3 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele arătate și în baza temeiurilor de drept indicate, tribunalul a constatat că reclamantul nu este îndreptățit la plata sumelor de bani solicitate, motiv pentru care a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii, arătând:
Recurentul critică prima instanță pentru că hotărârea nu este motivată, pentru că există formulări de considerente contradictorii, de asemenea este lipsită de temei legal și s-a dat cu încălcarea legii, pentru că în fapt, art.10 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare se prevede: "Cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I-a beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și respectiv 50%."
Dispozițiile de mai sus se completează cu prevederile art.10 și art.12 din Legea nr.573/2004 privind Semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, se instituie în locul vechiului Ordin Meritul Militar și al onorific În Serviciul Armatei pentru ofițeri, în conformitate cu prevederile Legii nr.29/2000, respectiv "Ofițerii și funcționarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, decorați cu Ordinul Meritul Militar, instituit în anul 1954, cu Semnul onorific " În Serviciul Armatei" și cu Semnul onorific "În Serviciul Patriei", beneficiază de prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu prevederile art.11 al.2 pct. IX, poz.6 din Legea nr.29/2000, fiind indubitabil faptul că există o echivalență între cele trei denumiri de decorații, adică Ordinul Meritul Militar, Semnul onorific În Serviciul Armatei și Semnul onorific În Serviciul Patriei.
Pentru rigoarea celor invocate mai sus, în sensul coroborării textelor actelor normative menționate, recurentul arată faptul că la art.11 al.4 pct. IX poz.6 din Legea nr.29/2000 se prevede că "Ofițerii, maiștri militari, subofițerii decorați cu însemnele onorifice beneficiază de prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare", deci toate cadrele militare beneficiază de dreptul la reducerea impozitului pe venit, indiferent de categoria din care fac parte, ofițeri, maiștri militari sau subofițeri, cu condiția să fie deținătoare a brevetului pentru un semn onorific a cărui clasă este condiționată numai de vechimea efectivă în muncă în calitate de militar sau funcționar public cu statut special și de o activitate profesională corespunzătoare.
Prevederile Legii nr.80/1995, în legătură cu reducerea impozitului pe salariile cadrelor militare, de care a beneficiat până în luna decembrie 1999, inclusiv, în raport de clasa ordinului (semnului onorific) deținut, au fost abrogate parțial în baza art.86, liniuța 9 din nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit care dispunea că: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă prevederile art.9 lit. c referitoare la reduceri sau scutiri de impozit pe venit și ale art.10 referitoare la reducerea impozitului pe venit din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.155/20.07.1995", însă acest act normativ prohibitiv nu a fost aprobat, ci a fost respins prin Legea nr.206/19.04.2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.275/24.04.2002.
Pe de altă parte, nr.OG73/1999, anterior respingerii sale prin lege, a fost aprobată prin nr.OG7/2001 privind impozitul pe venit, iar nou act normativ nu mai conținea dispoziții exprese relevante în legătură cu obiectul prezentei cauze civile.
Văzând dispozițiile art.4 al.1 din Legea nr.24/2000 republicată în Monitorul Oficial nr.777/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, rezultă că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar potrivit art.62 al.3 din aceeași lege, rezultă că "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament", deci, concluzionează recurentul, că în speța de față, ordonanța fiind respinsă prin lege, abrogarea prevederilor legale favorabile acestuia să nu mai aibă efect, fiind astfel repus în vigoare actul normativ inițial.
Mai mult, ordonanța care nu a fost aprobată prin lege, ci a fost respinsă, nu este investită cu rangul de lege, astfel că rămâne un act normativ care emană de la o autoritate ierarhic inferioară și, pe cale de consecință, nu poate abroga un act normativ care a fost emis de o autoritate ierarhic superioară, în cazul în speță prevederile nr.OG73/1999, respinsă prin Legea nr.206/2002, nu pot abroga dispozițiile din Legea nr.80/1995.
Totodată, recurentul invocă în susținerea cererii prevederile art.29 al.1 din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului, art.29 al.3 din același statut și art.12 din Legea nr.573/2004 privind semnul onorific.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se respinge ca nefondat pentru că:
Critica din recurs referitoare la faptul că hotărârea primei instanțe ar fi nemotivată este nefondată. Tribunalul a reținut în sentința recurată, în esență, că textul legal pe care își întemeiază reclamantul acțiunea este abrogat, referindu-se, de asemenea, pe larg, la actele normative invocate chiar de reclamant în acțiune, constatând inaplicabilitatea lor în raport de aceea că art.10 din Legea nr.80/1995 a fost abrogat, toate aceste elemente satisfăcând pe deplin exigența motivării unei hotărâri judecătorești.
Esențial este că prevederile art.10 din Legea nr.80/1995 au fost abrogate prin art.86 pct.9 din nr.OG 73/1999 care a fost abrogată prin art. 85 litera a din nr.OG 7/2001.
Astfel, art. 10 din Legea nr.80/1995 este și rămâne definitiv abrogat. Împrejurarea că nr.OG 73/1999 a fost respinsă prin Legea nr.206/2002 este, în speță, irelevantă deoarece textul art. 60 (3) din Legea nr.24/2000 nu reglementa în acel moment excepția de la regulă, în sensul repunerii în vigoare a normelor inițial abrogate prin ordonanța de guvern, ce ulterior a fost respinsă prin lege de Parlament. Reglementarea mai sus amintită a fost consacrată abia prin Legea nr.189/2004, ce a intrat în vigoare, conform art. 78 din Constituția României la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, eveniment ce s-a produs în data de 27 mai 2004 (Monitorul Oficial nr. 463) fiind așadar aplicabilă exclusiv situațiilor juridice născute după intrarea în vigoare a Legii nr.189/2004. Cum abrogarea nr.OG 73/1999 s-a produs anterior intrării în vigoare a Legii nr. 189/2004, acesta are caracter definitiv.
Apoi, susținerile din recurs în privința incidenței unor dispoziții din Legea nr.360/2002 (art.29 al.1) din Legea nr.573/2004 (art.12), sunt lipsite de orice relevanță în speța dedusă judecății, în condițiile inexistenței temeiului de drept al acțiunii (art.10 din Legea nr.80/1995).
Astfel, este de evidență maximă că o persoană ce are statutul reclamantului beneficiază de toate drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a Legii privind statutul polițistului, înțelegându-se prin aceasta că beneficiază de drepturile reglementate prin normele dreptului pozitiv (art.29 alin.3 din Legea nr.360/2002). Evident, reclamantul a avut beneficiul art.10 din Legea nr.80/1995 câtă vreme textul legal era în vigoare, dar nu și după abrogarea acestei dispoziții prin art.86 pct.9 din nr.OG73/1999.
pentru aceeași rațiune referirea din recurs la dispozițiile art.12 din Legea nr.573/2004 este superfluă.
Față de cele ce preced, conform art.312 (1) Cod procedură civilă recursul reclamantului urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.795 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/04.02.08
TEHNORED:/04.02.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Cristian Alexandru Dacu
