Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 711/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 711/
Ședința publică din 25 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâtele și Direcția Județeană de Statistică M și de chemata în garanție MEF - DGFP M împotriva sentinței nr.177/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, recursurile formulate de pârâtele și Direcția Județeană de Statistică M fiind timbrate cu 4 lei(20 dosar) și 0,30 lei timbru judiciar.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.177/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a respins excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei timbrajului, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național de Statistică, toate ca fiind neîntemeiate, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Institutul Național de Statistică B și Direcția Județeană de Statistică M, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților primele de concediu pe anii 2001 - 2006 și sumele reprezentând sporul de fidelitate în cuantum de 20 % din salariul de bază, pentru anii 2005 - 2006, toate acestea actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și s-a admis cererea de chemare în garanție a MEF, pe care îl obligă să asigure virarea sumelor solicitate de reclamanți către Direcția Județeană de Statistică
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut faptul că reclamanții au dreptul la o primă de vacanță anuală, calculată în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, prevedere legală ce a fost suspendată succesiv prin mai multe acte normative. În esență, s-a constatat faptul că normele legale de suspendare contravin prev.art.16 alin.1, art.41 și art.53 din Constituția României, deoarece aceste norme sunt retroactive, suspendând un drept câștigat sub imperiul Legii nr.188/1999.
S-a mai reținut și faptul că art.6 din OG 38/2003 rep. prevede acordarea sporului de fidelitate, acesta fiind suspendat prin disp.art.2 alin.1 din OUG 118/2004. În esență, cenzurarea legalității acestor suspendări revine potrivit art.29 alin.1 din Legea 47/1992 instanței de fond și nu Curții Constituționale deoarece normele de suspendare nu mai sunt în vigoare fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare.
Aceste norme contravin prev.art.41 și 53 din Constituție, dreptul la sporul de fidelitate constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și ca atare potrivit art.53 nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Ca urmare, considerând ca lipsită de efecte suspendarea acordării sporului de fidelitate, prima instanță a dispus în sensul celor sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele, Direcția Județeană de Statistică M și chemata în garanție MEF - DGFP
prin cererea de recurs formulată solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților prin admiterea în principal a excepției inadmisibilității acțiunii, lipsind plângerea prealabilă, apoi prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției și în subsidiar respingerea ca nefondată.
În motivarea cererii de recurs se arată că procedura de soluționare a cauzelor având ca obiect litigii de muncă în care una din părți are calitatea de funcționar public este prevăzută de Legea nr.554/2004, care instituie reguli speciale de procedură - art.7 alin.1 din lege prevăzând procedura plângerii prealabile anterior adresării instanței de judecată, procedură pe care reclamanții nu au parcurs-
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a institutului se arată că M are personalitate juridică, este ordonator terțiar de credite și având în vedere faptul că raporturile de serviciu sunt încheiate cu această din urmă instituție este singura în măsură să achite drepturile solicitate de reclamanți. Calitatea de ordonator terțiar de credite a rezultă din dispozițiile cuprinse în HG nr.405/2007. Se mai susține în continuare că prima instanță a dispus actualizarea sumelor acordate reclamanților în funcție de indicele de inflație de la data scadenței și până la data plăți efective, fără să fie motivată această reactualizare.
M prin cererea de recurs formulată susține de asemenea inadmisibilitatea acțiunii reclamanților pentru lipsa procedurii prealabile, criticând de asemenea hotărârea primei instanțe pentru actualizarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri în raport cu indicele de inflație calculat de la data scadenței până la data plății efective.
Chemata în garanție MEF - DGFP M prin cererea de recurs formulată solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților, invocând în primul rând excepția lipsei calități procesuale pasive a MEF, pe motiv că între reclamanți și instituția pârâtă nu există nici un raport juridic, iar drepturile solicitate prin acțiunea dedusă judecății sunt drepturi salariale. Se arată în continuare că rolul MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite a acestui buget și a proiectelor bugetelor locale respectând procedura reglementată de Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
MEF nu are atribuții în gestionarea bugetelor ministerelor și instituțiilor publice, iar în raport de disp.art.1 și 2 din OG nr.22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. În acest sens ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fond se susține că dispozițiile cuprinse în art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 care stabilesc dreptul la primele de vacanță au fost suspendate în mod succesiv prin mai multe acte normative și în aceste condiții nu se putea efectua plata acestor drepturi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată recursurile nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la criticile formulate de recurentele și M legate de lipsa plângerii prealabile, instanța de control reține că Legea contenciosului administrativ arată în mod expres situațiile în care nu este necesară plângerea prealabilă, art.7 alin.5, iar din coroborarea cu dispozițiile cuprinse în art.7, 8 și 11 din Legea nr.554/2004 rezultă că procedura prealabilă este impusă numai în cazul actului administrativ unilateral tipic iar nu și în cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri ori a tăcerii autorității publice.
Art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 asimilează actelor administrativ unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori după caz faptul de a nu se răspunde solicitantului în termenul legal.
În speță ne aflăm în situația refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept, respectiv drepturi salariale, situație în care nu se mai impune îndeplinirea procedurii prealabile atâta timp cât reclamanții au solicitat acordarea acestor drepturi prevăzute de lege iar instituțiile pârâte nu au înțeles să acorde aceste drepturi.
Prin urmare excepția invocată de către cele două recurente apare ca neîntemeiată și în mod corect prima instanță a procedat la respingerea acesteia.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei instanța de control apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a respins această excepție a lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, calitatea acesteia este dată de dispozițiile cuprinse în HG nr.405/2007, dispoziții în care se arată că are în subordine direcțiile regionale de statistică printre care se află și M iar la art.7 alin.5 lit.d din aceeași hotărâre se prevede că, conducerea are printre atribuții și aceea de fundamentare, elaborare și propuneri pentru bugetul anual, în cadrul bugetului fiind cuprinse și cheltuielile de personal ca și capitol distinct.
Atâta timp cât această instituție își aduce contribuția la întocmirea bugetului și apoi are atribuții de gestionare a acestuia prin repartizarea lui către ordonatorii terțiari de credite se apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a obligat această pârâtă la acordarea drepturilor salariale către reclamanți întrucât în lipsa repartizării fondurilor necesare pentru achitarea acestor drepturi, ordonatorul terțiar de credite cu care reclamanții au raporturi de serviciu în mod direct ar fi în imposibilitate să pună în executare hotărârea judecătorească în situația în care cererea de acordare a acestor drepturi este găsită întemeiată.
Privitor la criticile aduse de recurentele și M hotărârii primei instanțe în sensul actualizării nejustificate a drepturilor acordate reclamanților, instanța de control găsește aceste critici ca nefondate în condițiile în care art.16 din Legea nr.554/2004 reglementează posibilitatea acordării de despăgubiri pentru prejudiciul material cât și cel moral creat persoanei vătămate prin refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept.
În speță, au fost solicitate drepturi de natură salarială respectiv sporul de fidelitate pentru anii 2005 - 2006 precum și primele de concediu neacordate pentru ani 2001 - 2006. Ținând seama de devalorizarea galopantă a monedei naționale pentru repararea integrală a prejudiciului având în vedere întârzierea cu care se face plata acestor drepturi, prima instanță în mod temeinic și legal a găsit necesară actualizarea acestor sume cu indicele de inflație de la data plății efective.
În legătură cu lipsa calității procesuale pasive a MEF, instanța de control reține că această autoritate are potrivit Legii nr.500/2002 responsabilitatea întocmirii proiectului bugetului de stat materializat ulterior în Legea bugetului. Proiectul bugetului de stat are la bază propunerile de buget ale ordonatorilor principali de credite printre care se numără și, cheltuielile de personal reprezentând un capitol distinct al bugetului, calitatea sa procesuală derivând din această obligație de întocmire a proiectului întrucât este garantul aducerii la îndeplinire prin materializarea tuturor proiectelor care au stat la baza întocmirii bugetului. Fără a se asigura resursele financiare necesare privind cheltuielile de personal, cheltuieli care au fost avute în vedere la întocmirea bugetului fiind cuprinse în proiecte de către ordonatorii principali de credite, celelalte pârâte ar fi în imposibilitate să-și execute obligațiile rezultate din hotărârea judecătorească prin care li s-au recunoscut reclamanților drepturile solicitate.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat în sensul că acțiunea este prematur formulată cu referire la dreptul la prima de concediu este de asemenea nefondat întrucât prin OG nr.146/2007 a fost stabilită modalitatea de plată a acestui drept iar termenul de grație prevăzut în această ordonanță poate eventual amâna sau suspenda executarea silită și nicidecum nu influențează nașterea dreptului la acțiune care așa cum a stabilit și prima instanță s-a născut odată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor legale care reglementează acordarea acestui drept.
Față de cele de mai sus Curtea găsește recursurile nefondate și, în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, le va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâtele Institutul Național de Statistică, cu sediul în B,-, sector 5, Direcția Județeană de Statistică M, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M și de chemata în garanție MEF - DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.177/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.5242/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
14.10.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
