Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 714/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 714/
Ședința publică din 25 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâtul MIRA și chematul în garanție MEF împotriva sentinței nr.248/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimații-reclamanți avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, recursul pârâtului MIRA fiind timbrat cu 2 lei(45 dosar) și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul intimaților-reclamanți depune la dosar concluzii scrise și împuternicirea avocațială.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamanților susține că ulterior anului 2005 nu s-ar fi acordat sporul de fidelitate.
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea ambelor recursuri, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința nr.248/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, s-a admis cererea de chemare în judecata formulata de reclamanții, G, C G, G, A, -, -., în contradictoriu cu pârâții IPJ și MIRA, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sumele reprezentând prime de concediu pentru anii 2004 - 2006, echivalentul unui salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se vor actualiza cu indicele de inflație aplicat de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și a sporului de fidelitate pentru perioada 13.12.2004 - 31.12.2007, în cuantum de 20% din salariul brut al fiecărui reclamantului, care se va actualiza cu indicele de inflație aplicat de la 13.12.2004 până la data plății efective și s-a admis cererea de chemare în garanție a, pe care îl obligă să vireze către sumele solicitate de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, se reține că această excepție este întemeiată și urmează să fie admisă, deoarece, într-adevăr, între reclamanți și acest minister nu există raporturi juridice, ceea ce presupune că nu există identitate între acest pârât și persoana de la care reclamanții pot pretinde drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, prima instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, au calitatea de funcționari publici statutari, respectiv, de polițiști în cadrul pârâtului IPJ M, drepturile lor salariale fiind reglementate prin OG nr. 38/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 37 (2) din OG 38/2003, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de luna anterioară plecării în concediu.
Actul normativ care reglementează acest drept a intrat în vigoare de la data de 01.01.2004, însă, ulterior adoptării lui, a fost suspendat succesiv prin legile bugetare anuale, până la data de 31.12.2006.
Potrivit dispozițiilor art.64 (29 din Legea nr.24/2000 privind elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Rezultă că la data expirării perioadei de suspendare, dispoziția afectată reintră în vigoare și produce efecte de la data suspendării, deoarece, dreptul subiectiv nu a fost afectat, a fost doar amânat.
Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere golirea dreptului de conținut, ar fi procedat la anularea lui prin abrogare și nu la suspendare.
Acest punct de vedere a fost de altfel însușit în mod explicit de către legiuitor, prin OUG nr. 146/2007, intrată în vigoare de la data de 01.01.2004, și care reglementează dreptul la primă de vacanță, retroactiv, pentru toate categoriile de bugetari.
Așa fiind, instanța a admis acest petit din acțiune și a obligat pârâții, în solidar, la plata drepturilor salariale reprezentând primă de concediu către reclamanți, aferentă anilor 2004, 2005 și 2006, actualizată la inflație, la data plății.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din OG nr. 38/2003, pentru activitatea desfășurată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministerului d e Interne.
Și acest spor a fost suspendat în anul 2005, suspendarea a operat pentru anul 2005, respectiv, până la data de 31.12.2005, după care dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003 au reintrat în vigoare și odată cu reintrarea în vigoare efectul lor trebuie să fie retroactiv, considerentele reținute la petitul 1 referitoare la prima de concediu fiind valabile și în acest caz.
In consecință, instanța a obligat pârâții în solidar, la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază al fiecăruia, în condițiile stabilite prin ordinul Ministerului d e Interne, pe perioada cuprinsă între data de 13.01.2004 - cu trei ani în urmă de la data introducerii acțiunii și până la 31.12.2007, actualizat la inflație la data plății.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a MEF formulată de pârâtul MIRA, s-a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere că, prin Legea finanțelor publice acestui minister îi revine responsabilitatea administrării bugetului de stat de la faza de proiect și până la închiderea execuției bugetare.
In cadrul acestor atribuțiuni legale - MEF îi revin și obligații privind alimentarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cu sumele necesare plății dispuse prin hotărâri judecătorești
Pe de altă parte, acest minister participă în proces nu ca parte, respectiv ca reclamant sau pârât, ci chemat în garanție în baza prevederilor art. 60-63 Cod procedură civilă, situație care îi conferă calitatea de participant în procesul civil.
Ca și consecință a admiterii cererii de chemare în garanție a fost obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate prin această hotărâre.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul MIRA și chematul în garanție MEF prin DGFP
Prin cererea de recurs formulată pârâtul MIRA solicită modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamanților, susținând că acordarea sporului de fidelitate a fost suspendată doar în anul 2005 conform art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului MIRA, iar pentru perioadele anterioare și ulterioare anului 2005 fost acordat în conformitate cu prevederile legale incidente. Soluția de obligare a instituției la plata sporului de fidelitate pentru perioada 2004 - 2007 este nelegală.
MEF prin DGFP M prin cererea de recurs formulată solicită în principal respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca prematur formulată. Se susține că cererea de chemare în garanție este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă întrucât între părțile din litigiu, reclamanți pe de o parte și pârâtul MEF nu există raporturi juridice de muncă. Faptul că ordonatorul principal de credite MIRA nu a acordat drepturile salariale solicitate prin acțiune nu-i conferă acestuia nici o garanție din partea MEF pentru sumele de bani ce ar fi trebuit să le plătească ca și drepturi de natură salarială.
În ceea ce privește cererea de acordare a primelor de concediu se arată că acțiunea reclamanților este prematur formulată în condițiile în care prin OUG nr.146/2007 s-au stabilit termenele de plată a primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006, aceste sume nefiind exigibile la data formulării cererii de chemare în judecată.
Examinând cererile de recurs formulate, prin prisma motivelor de recurs invocate dar și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt fondate însă pentru alte considerente decât cele arătate în motivele de recurs:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanți au susținut că sunt ofițeri și agenți de poliție, că au calitatea de funcționari publici cu regim special și că în perioada 2004 - 2006 nu li s-a acordat prima de concediu și pentru anii 2004 - 2007 nu le-a fost acordat sporul de fidelitate de 20 %.
Prima instanță prin hotărârea pronunțată admite acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată, hotărârea primei instanțe bazându-se doar pe simplele susțineri ale reclamanților în ceea ce privește calitatea lor de funcționari publici în cadrul MIRA și neacordarea drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății, la dosarul cauzei neexistând nici un ordin de numire a acestora în funcțiile pe care susțin că le dețin, ordine din care să rezulte data la care au fost numiți în funcțiile respective, dacă la data introducerii acțiunii mai dețineau aceste funcții sau le-au încetat raporturile de serviciu. Nu au fost verificate nici susținerile pârâtelor MIRA și IJP M în sensul că sporul de fidelitate ar fi fost acordat pentru anii 2004, 2006 și 2007, aceeași situație regăsindu-se și în privința primelor de concediu.
Potrivit disp.art.129 alin.5 pr.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.
În cauză așa cum s-a arătat mai sus hotărârea primei instanțe se bazează pe simplele susțineri ale reclamanților, fără ca judecătorul să dispună administrarea vreunei probe prin care să se dovedească susținerile reclamanților.
Această modalitate de soluționare a cauzei echivalează cu o necercetare a fondului, hotărârea primei instanțe neputând fi modificată fără administrarea de probe(acte din care să rezulte calitatea reclamanților la data promovării acțiunii precum și la data pronunțării hotărârii, situația încasării sau neîncasării drepturilor salariale solicitate prin acțiune) astfel că instanța de recurs în baza disp.art.312 alin.3 pr.civ. va casa hotărârea primei instanțe și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va clarifica situația juridică a reclamanților, raporturile lor cu instituțiile pârâte, precum și situația plăților făcute cu titlu de drepturi salariale având în vedere susținerile celor două pârâte în fața instanței de fond dar și în fața instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de MIRA, cu sediul în B, P-ța - nr.1/A, sector 1 și MEF prin DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.248/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Casează hotărârea recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
14.10.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
