Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 712/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 712/ DOSAR NR-

Ședința publică de la 28 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc

JUDECĂTORI: Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu

- -

GREFIER -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții,, -a, z, G,împotriva sentinței civile nr. 748 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi face, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 28 octombrie 2008.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că prin Sent.civ.748/12.06.2008 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții,, -a, z, G, și,împotriva pârâtului Consiliul Județean C pentru plată contravaloare tichete de masă.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a da această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanții sunt funcționari publici.

Conform art.1 alin.(1) din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din unitățile cooperatiste pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator.

Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".

În același sens sunt și prevederile art.5 din Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 aprobate prin HG nr.5/1999.

Normele legale în materie nu au caracter imperativ și nu instituie o obligație în sarcina angajatorului.

În ce privește sectorul bugetar, legea stabilește cu caracter imperativ că acestea pot fi acordate numai în măsura în care sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă sunt prevăzute distinct cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobate.

În cauză nu s-a făcut nici o dovadă că pârâții ar fi cuprins în bugetele de venituri și cheltuieli, începând din anul 2004 și până în prezent sumele necesare cu o astfel de destinație.

Afirmațiile pârâților că unele categorii de salariați primesc tichete de masă și alții nu, ceea ce reprezintă o discriminare, nu poate fi primită.

În cauză nu se poate reține că ar fi vorba de restrângerea unor drepturi ori de vreo restricție.

Curtea constituțională s-a pronunțat în acest sens arătând că " prevederile constituționale vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor".

De asemenea, curtea a mai arătat că acordarea tichetelor de masă nu constituie măsură de protecție socială în sensul prevăzut de dispozițiile art.41 alin.2 din constituție.

Cât privește încălcarea drepturilor prevăzute în Protocolul nr.12, nici această afirmație nu poate fi reținută interzicerea discriminării la care se referă reclamanții privesc exercitarea unor drepturi și libertăți recunoscute de Convenție, astfel cum se prevede chiar în textul acesteia și nicidecum la cele ce fac obiectul prezentei cauze.

Acordarea tichetelor de masă este o opțiune a angajatorului, iar egalitatea cetățenilor în fața legii, invocată de reclamanți, nu înseamnă, în acest caz, uniformitate.

În fine, prin Decizia nr.14/18.02.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilește - chiar dacă se referă la o altă categorie de salariați - că tichetele de masă constituie în fapt un beneficiu, că aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, iar acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții,, -a, z, G, și solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea recursului, reclamanții au arătat următoarele: judecătorul fondului ar fi apreciat greșit că sarcina probei aparține reclamanților, invocând dispozițiile art.287 Codul muncii, care dă sarcina probei la angajator; judecătorul fondului nu s-a pronunțat cu privire la înscrisurile intitulate "acord colectiv" și contract colectiv de muncă", în sensul că prevederile hotărârilor judecătorești prin care părțile obțin drepturi și obligații care nu au fost incluse în contract, să fie incluse în contractul colectiv de muncă; este greșită ideea că tichetele de masă nu constituie o măsură de protecție socială; în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu este discriminare în sensul art.14 din CEDO, din moment ce anumiți angajați din administrația publică primesc tichete de masă, iar alții nu; legislația românească din materia discriminării a fost ignorată cu ocazia judecării fondului.

Intimatul Consiliul Județean Cas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, pe motiv că recursul este neîntemeiat, iar sentința dată la fond este temeinică și legală, legea creând numai posibilitatea pentru angajator de a acorda tichetele de masă, nicidecum o obligație legală în acest sens.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod pr.civ. instanța de recurs constată că recursul declarat de reclamanți nu este fondat.

Așa cum a reținut instanța de fond, recurenții reclamanți sunt funcționari publici salarizați de pârât, categorie profesională căreia i se aplică regimul juridic prevăzut de Legea funcționarilor publici nr.188/1999 republicată și legislația salarizării funcționarilor publici. Legea nr.142/1998, care introduce tichetele de masă, stabilește în art.1 alin.1 care sunt destinatarii acestui act normativ, într-o enumerare a angajaților din sectorul bugetar și din afara lui, enumerare ce nu include funcționarii publici, menționând că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau al bugetelor locale, stabilind astfel condiția cuprinderii prealabile a acestor cheltuieli în buget, acordarea tichetelor fiind condiționată de prevederile bugetare anuale.

Prin Decizia nr.14/18.02.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici", instanța supremă făcând astfel referire la toate categoriile de funcționari publici, nu numai la aceia din sectorul justiției. Așadar, cum corect a reținut instanța de fond, acordarea tichetelor de masă constituie un beneficiu, o vocație, nu un drept al salariaților funcționari publici, vocație ce se poate realiza numai în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.

Legea nr.142/1998 lasă la latitudinea exclusivă a instituției publice angajatoare să acorde/ să plătească sau nu tichetele de masă, astfel încât o dispoziție a instanței nu poate suplini voința ordonatorului de credite, decât numai dacă refuzul de a le acorda ar fi rezultatul unui abuz de drept, al unui exces de putere, măsură administrativă care să fi fost luată împotriva dispozițiilor legale. Ordonatorul de credite este singurul în măsură a aprecia dacă plătește sau nu tichetele de masă, putând lua această decizie în plan formal prin emiterea unei hotărâri prin care să stabilească plata tichetelor de masă, potrivit atribuțiilor sale legale.

Nu pot fi reținute nici celelalte critici aduse prin cererea de recurs, întrucât în privința sarcinii probei dispozițiile legale suplinesc orice sarcină probatorie, raționamentele juridice în cauză fiind determinate de modul în care se înțelege aplicarea dispozițiilor Legii nr.142/1998, critica privind acordul colectiv și contractul colectiv de muncă nu are relevanță în cauză, iar susținerile privind protecția socială și discriminarea reclamanților ca funcționari publici sunt la rândul lor neîntemeiate întrucât principiul legalității este acela care primează, voința legiuitorului fiind în sensul de a stabili reguli diferite pentru categorii diferite de angajați bugetari (anume personalul contractual și funcționarii publici), astfel încât nu se poate vorbi despre tratament discriminatoriu ori inegal, ambele categorii fiind salarizate pe baza principiilor generale și a unor principii specifice de salarizare, absența unui egalitarism la detaliu neputând reprezenta discriminare. De altfel, Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (nr.819, 820, 821, 822, 823, toate din 03 iulie 2008) a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare în măsura în care pot fi interpretate că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, ori să le înlocuiască cu norme create pe cale jurisprudențială.

Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenți, menținând sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți,, -a, z, G, și, împotriva sentinței civile nr. 748 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, pe care o menține.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2008.

Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu

- - - - - - -

Grefier

Red. / 4.11.2008

Dact. /10.11.2008

Jud. fond

- 2 ex.-

Președinte:Georgeta Bejinaru Mihoc
Judecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 712/2008. Curtea de Apel Brasov