Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 709/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 709/ Dosar nr-
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc
JUDECĂTORI: Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat dereclamantaîmpotriva sentinței civile nr.658 din 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2008, când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 28 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sent.civ.658/05.06.2008 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, jud.
Pentru a da această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de funcționar public în perioada 2005 - 18.07.2006.
Conform art.1 alin.(1) din Legea nr.142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator".
Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
În același sens sunt și prevederile art.5 din Normele de aplicarea legii nr.142/1998 aprobate prin HG nr.5/1999.
Normele legale în materie nu au caracter imperativ și nu instituie o obligație în sarcina angajatorului.
În ce privește sectorul bugetar, legea stabilește cu caracter imperativ că acestea pot fi acordate numai în măsura în care sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă sunt prevăzute distinct cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobate.
În cauză nu s-a făcut nici o dovadă că pârâtul ar fi cuprins în bugetele de venituri și cheltuieli, începând din anul 2005 și până în prezent sumele necesare cu o astfel de destinație.
Afirmațiile reclamantei că unele categorii de salariați primesc tichete de masă și alții nu, ceea ce reprezintă o discriminare, nu poate fi primită.
În cauză nu se poate reține că ar fi vorba de restrângerea unor drepturi ori de vreo restricție.
Curtea constituțională s-a pronunțat în acest sens arătând că "prevederile constituționale vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor".
De asemenea, curtea a mai arătat că acordarea tichetelor de masă nu constituie măsură de protecție socială în sensul prevăzut de dispozițiile art.41 alin.2 din constituție.
Cât privește încălcarea drepturilor prevăzute la art.14 din Convenția europeană a Drepturilor Omului, nici această afirmație nu poate fi reținută interzicerea discriminării la care se referă reclamanții privesc exercitarea unor drepturi și libertăți recunoscute de Convenție, astfel cum se prevede chiar în textul acesteia și nicidecum la cele ce fac obiectul prezentei cauze.
Acordarea tichetelor de masă este o opțiune a angajatorului, iar egalitatea cetățenilor în fața legii, invocată de reclamantă nu înseamnă, în acest caz, uniformitate.
În fine, prin Decizia nr.14/18.02.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justitție, stabilește - chiar dacă se referă la o altă categorie de salariați - că tichetele de masă constituie în fapt beneficiu, că aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, iar acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că pârâtul Consiliul Local este de acord cu plata contravalorii tichetelor de masă din perioada 2005- 18 iulie 2006.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod pr.civ. instanța de recurs constată că recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Așa cum a reținut instanța de fond, recurena reclamantă a fost funcționar public, categorie căreia i se aplică regimul juridic prevăzut de Legea funcționarilor publici nr.188/1999 republicată și legislația salarizării funcționarilor publici. Legea nr.142/1998, care introduce tichetele de masă, stabilește în art.1 alin.1 destinatarii acestui act normativ, într-o enumerare a angajaților din sectorul bugetar și din afara lui, ce nu include funcționarii publici, menționând că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau al bugetelor locale, stabilind astfel condiția cuprinderii prealabile a acestor cheltuieli în buget, acordarea tichetelor fiind condiționată de prevederile bugetare anuale. Prin Decizia nr.14/18.02.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici", instanța supremă făcând astfel referire la toate categoriile de funcționari publici, nu numai la aceia din sectorul justiției.
Legea nr.142/1998 lasă la latitudinea exclusivă a instituției publice angajatoare să acorde/ să plătească sau nu tichetele de masă, astfel încât o dispoziție a instanței nu poate suplini voința ordonatorului de credite, decât numai dacă refuzul de a le acorda ar fi rezultatul unui abuz de drept, al unui exces de putere, măsură administrativă care să fi fost luată împotriva dispozițiilor legale. Ordonatorul de credite este singurul în măsură a aprecia dacă plătește sau nu tichetele de masă, putând lua această decizie în plan formal prin emiterea unei hotărâri prin care să stabilească plata tichetelor de masă, potrivit atribuțiilor sale legale. Ca atare, pentru viitor este suficientă emiterea actului administrativ de către pârât pentru a plăti reclamanților tichetele de masă, așa cum menționează în întâmpinare, iar pentru trecut instanța nu poate obliga pârâtul să acorde tichetele de masă, fiind atributul exclusiv al pârâtului de a hotărî dacă va efectua sau nu plata și pentru trecut. În consecință, singur pârâtul poate stabili, prin emiterea actului administrativ cuvenit conform legii, dacă va achita tichetele de masă solicitate de reclamantă pentru trecut, corespunzător perioadei în care avea calitatea de funcționar public angajată a pârâtului Consiliul Local.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurentă, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 658/05.06.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2008
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - - -
Grefier
Red. /4.11.08
Dact./ 7.11.2008
Jud. fond
-2 ex.-
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
