Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 715/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 715/2008
Ședința publică din data de 19 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 3645/20.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu reclamantul G și cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M, ARHIVELE NAȚIONALE și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.proc.civ. La data de 17.03.2008 pârâta Arhivele Naționale a depus o cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs.
Asupra cererii de comunicare a motivelor de recurs depusă de pârâta Arhivele Naționale la data de 17.03.2008, Curtea apreciază că această cerere nu este întemeiată, raportat la data îndeplinirii procedurii de citare, motiv pentru care o respinge.
Curtea de Apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3645/2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, ARHIVELE NAȚIONALE B, în reprezentarea Direcției Județene M și INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN M, fiind obligați aceștia să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prime de concediu pe anii 2001-2006, actualizate cu rata inflației începând cu data plății.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, care a fost obligat să asigure fondurile bănești necesare plății sumei mai sus arătate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul este angajat în cadrul Arhivelor Naționale - Direcția Județeană M, care nu are personalitate juridică proprie, din subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, de la data de 01.12.1999, în calitate de funcționar public, iar potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici aveau dreptul ca pe lângă indemnizația de concediu să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acest drept a fost ulterior suspendat prin dispozițiile art. 30 alin. 2 din nr.OUG 33/2001 până în data de 1.01.2002, acest termen de suspendare fiind prelungit prin Legile nr. 507/2003, nr. 511/2004 și nr. 379/2005 privind bugetul de stat până la data de 31.12.2006. La expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, astfel cum arată art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000.
Textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanță anuală în favoarea funcționarilor publici, prin prisma dispozițiilor constituționale, instanța de fond le-a apreciat ca fiind date prin încălcarea normelor constituționale, cu atât mai mult cu cât prin plata concediului de odihnă se înțelege a fi inclusă, pe lângă indemnizația de concediu, și prima de vacanță și, ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență ci doar printr-un act normativ de aceeași putere.
Cererea de chemare în garanție a fost admisă prin prisma prev.art.28 din Legea nr.500/2002.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se relevă faptul că dreptul la prima de concediu nu este un drept fundamental, care să intre sub incidența prev. art.38 și 53 din Constituție, motiv pentru care a și fost respinsă de către Curtea Constituțională excepția care viza pretinsa neconstituționalitate a textelor legale din legile succesive ale bugetului de stat pentru anii 2001-2006.
Au fost citate deciziile nr.547/2004, nr. 414/2005 și nr.38/2005.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Motivarea recursului se întemeiază, în esență, pe inexistența unei baze legale pentru acordarea sumelor ce fac obiectul cererii, respectiv pentru acordarea primei de concediu instituite prin prev. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Se apreciază că, în condițiile în care măsura suspendării acestor prevederi a fost operantă potrivit textelor legale la care s-a făcut referire și în întâmpinare, acordarea drepturilor solicitate de către reclamant pentru anii 2001- 2006 este fără temei legal.
Curtea consideră că aceste susțineri nu pot fi reținute, sentința pronunțată de către prima instanță fiind legală și temeinică, în condițiile în care a fost apreciată în mod corect starea de fapt și s-au aplicat prevederile legale care recunoșteau drepturile ce fac obiectul litigiului în favoarea reclamantului, prin prisma dispozițiilor constituționale.
Astfel, instanța achiesează la susținerea conform căreia, deși se recunoaște aplicabilitatea textelor legale care au suspendat acordarea dreptului la prima de concediu, prin această suspendare succesivă în ceea ce privește acordarea primei de vacanță, dreptul în sine nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
Or, în conformitate cu disp. art. 41 și 53 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii care presupune și concediul de odihnă plătit, iar restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, neputând aduce atingere existenței înseși a dreptului.
În consecință, fiind vorba despre un drept câștigat, derivat dintr-un raport de serviciu, el nu putea fi anulat prin actele normative invocate de către recurentă, reclamantul fiind funcționar public și, în consecință, pe deplin îndreptățit să se prevaleze de disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Luând în considerare toate cele mai sus expuse, va fi înlăturată susținerea din recursul declarat conform căreia nu există o bază legală pentru acordarea dreptului ce face obiectul judecății, baza legală constând tocmai în textul legal mai sus arătat, titularii lui putând și trebuind să se bucure efectiv de el.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că actele normative privind aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat au o aplicare strict determinată în timp, respectiv un an calendaristic, iar în consecință, este fără interdicții acordarea și plata ulterioară a drepturilor solicitate, întrucât această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Pe de altă parte, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cat timp prin nici un act normativ nu i-a fost înlăturată existența pentru perioada solicitata, astfel că, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat în perioada invocată, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Având in vedere că cele solicitate reprezintă drepturi salariale, sunt incidente și dispozițiile Codului Muncii, care la art. 295 alin. 2 dispune că "prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de munca respective".
Acest text trebuie coroborat și cu prevederile art. 38 și 53 alin. 1 din Constituția României, iar faptul că s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor care au suspendat acordarea primei de concediu nu este relevant în cauză, întrucât aceste dispoziții nu mai sunt în vigoare, premisa acestei soluții constând tocmai în faptul că era vorba despre texte care aveau o aplicabilitate limitată în timp.
În consecință, recursul chematului în garanție va fi respins, fiind menținută hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 3645/20.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/Dact.SM
2 ex./18.04.2008
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
