Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 716/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. - -
DECIZIE NR. 716/CA/2009 - R
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- - - JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
********
Pe rol fiind soluționarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurenții: G, -, și, toți cu domiciliul procedural ales în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, - cu sediul în B, sector 1,- - 24, împotriva Sentinței nr. 126/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 2190/CA/111/2008, având ca obiect litigiu funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurenților G, -, și, av., în baza împuternicirii avocațiale din 28.04.2009 depusă la dosar, iar pentru intimatul CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI se prezintă consilier juridic -, în baza delegației nr. 31201/06.10.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza fiind la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurenților solicită acordarea unui termen de pronunțare pentru a depune la dosar o adresă de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, care confirmă împrejurarea că funcționarii Curții de Conturi nu au calitatea de funcționari publici, ci sunt angajați contractuali, iar acest fapt constituie un motiv de nulitate a hotărârii tribunalului.
Nefiind alte cereri, excepții, probleme prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor - secția dreptul muncii. Arată că Tribunalul Bihor nu avea competența să soluționeze această cauză și că funcționarii Curții de Conturi nu sunt funcționari publici. Susține că este necesar ca soluționarea cauzei să se facă de către secția de dreptul muncii a Tribunalului, cauza nefiind de competența secției de contencios administrativ. Pe fond, acțiunea a fost respinsă în mod greșit.
Reprezentantul recurenților mai arată că prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a se recunoaște dreptul la spor de suprasolicitare neuropsihică. nr.OG 83/2000 nu prevedea acest spor. Recursul în interesul legii acordă acest drept. Acest principiu se aplică la fel și funcționarilor Curții de Conturi. Motivarea instanței de fond este greșită. Cu cheltuieli de judecată, conform delegației.
Reprezentanta intimatei admite că instanța de fond nu era competentă să judece, dar acțiunea a fost promovată la secția de contencios și nu s-a invocat necompetența decât atunci când soluția nu a convenit. Precizarea de acțiune a fost adresată tot secției de contencios administrativ în octombrie 2008, prin urmare reclamanții au considerat instanța de contencios ca fiind competentă. Solicită respingerea excepției necompetenței instanței ca neîntemeiată.
Pe fond, reprezentanta intimatei susține că funcționarii Curții de Conturi nu sunt asimilați judecătorilor și personalului auxiliar din instanțele judecătorești. Secțiile jurisdicționale de la Curtea de Conturi au fost preluate de instanțele de contencios administrativ. Art. 52 din nr.OG 9/1997 a fost modificat și abrogat implicit, prin urmare, sporurile solicitate nu mai sunt reglementate de lege. Stabilirea drepturilor salariale se face de către legiuitor și nu de către instanțele judecătorești.
Reprezentanta intimatei depune la dosar Decizia nr. 838/2009 a Curții Constituționale și precizează că, privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acesteia. Termenul de 3 ani s-a împlinit. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurenților depune la dosarul cauzei chitanța nr. 101 din data de 13.03.2008 pentru dovedirea cheltuielilor de judecată.
Instanța îi pune în vedere ca, în cursul zilei de azi, să depună la dosarul cauzei actul pe care s-a angajat să îl depună.
Reprezentanta intimatului depune la dosar concluzii scrise.
La încheierea dezbaterilor reprezentantul recurenților depune la dosar adresa nr. -/26.05.2009 din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 126/CA/2009 Tribunalul Bihora respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții: G, -, și împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici, respectiv controlori financiari în cadrul Curții de Conturi, iar salarizarea acestei categorii de funcționari se face potrivit G nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
Reclamanții afirmă că prin acest act normativ nu au fost abrogate decât dispozițiile din Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor si personalului Curții de Conturi, lege care nu cuprindea reglementări cu privire la sporul de stabilitate, acesta fiindu-le datorat în temeiul Legii nr. 104/1999 de aprobare a OG nr. 9/1997 și OG nr. 56/1997 ce reglementează salarizarea magistraților.
Instanța de fond a reținut că prin Legea nr. 104/1999 a fost aprobată OG nr. 9/1997 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin acest act normativ s-a prevăzut la pct. 36 ind. 2 că "articolul 52 alin. 2 din Legea nr. 50/1996 va avea următorul cuprins: (2) Controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate si de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum si de sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica."
Instanța a reținut însă că, ulterior, acest art. 52 devenit nr. 56 în urma modificării legii prin OG nr. 83/2000 publicată în Of. nr. 425/ 1 septembrie 2000, nu mai cuprinde dispoziții cu privire la controlorii financiari ci numai cu privire la judecătorii, procurorii financiari și personalul auxiliar aferent activității jurisdicționale din cadrul Curții de Conturi și că în același an, cu privire la această categorie de funcționari a fost adoptată G nr. 160/2000 publicată în Of. nr. 510 din 18 octombrie 2000, ca normă specială ce reglementează drepturile lor salariale.
În raport de aceste împrejurări, instanța a reținut că susținerile reclamanților în sensul că în ce îi privește dreptul la sporul de stabilitate a subzistat în temeiul Legii nr. 50/1995 cu modificările arătate, nu pot fi reținute atâta vreme cât prin OG nr. 83/2000 sporurile din această lege nu mai vizau această categorie de personal.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că argumentul adus de reclamanți sub aspectul similitudinii responsabilităților, incompatibilităților și complexității muncii cu cea a magistraților este pe deplin pertinent dar în absența unei norme care să permită acordarea acestor drepturi, instanța nu se poate substitui legiuitorului aceasta echivalând cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței si retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar casarea sentinței si să se dispună admiterea acțiunii in întregime,pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond este nelegală prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.5 si 9 Cod procedura civila.
Hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută, deoarece a fost pronunțat de către un complet fără competență funcțională.
Reclamanții au calitatea de controlori financiari, fiind in raporturi contractuale cu angajatorul astfel ca nu le sunt aplicabile prevederile din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În atare situație acțiunea trebuia judecata de către un complet de dreptul muncii, constituit din 2 magistrați și asesori.
Greșita compunere completului de judecata, constituie un motiv de nulitate absoluta a hotărârii judecătorești.
Se impune casarea sentinței si retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru judecarea de către un complet legal constituit.
Prin cererea de chemare in judecata, si precizarea ulterioara de acțiune, reclamanții au solicitat obligarea paratei Curtea de Conturi, a României la plata către reclamanți a sporului de stabilitate, in procent de 10-20 % pentru fiecare reclamant, calculat în raport cu vechimea in munca pentru perioada 1.11.2000- 30.06.2007 sume ce urmează a fi actualizate cu coeficientul de inflație calculat de la data la care trebuia sa fie plătite sumele si la achitarea integrala a acestora; corectarea încadrărilor salariale cu includerea sporurilor respective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui controlor financiar; obligarea intimatelor la plata acestor drepturi si in viitor.
În prezent salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României se face potrivit Ordonanței de Urgenta nr. 160 din 13.10.2000.
la intrarea in vigoare a acestui act normativ (01.10.2000) controlorii financiari beneficiau, pe lângă salariul de baza si de spor de vechime in munca de la 25% din salariul de baza, salariul de merit lunar de la 15% din salariul de baza, premiul anual corespunzător salariului de baza realizat in ultima luna, premii in cursul anului in limita a 2% din fondul de salarii, stimulente din fondul constituit din 1% din veniturile încasate si 15% din dobânzi, indemnizația pentru ocuparea unor funcții de conducere.
Toate aceste elemente menționate mai sus erau reglementate de Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor si personalului Curții de Conturi.
In plus, la aplicarea OUG nr. 160/2000, controlorii financiari mai beneficiau de sporul de stabilitate in raport cu vechimea efectiva in funcții economice de specialitate si de controlor financiar intre 10-20%, sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15% si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% din salariul de baza.
Aceste sporuri nu au fost reglementate insa prin Legea nr. 50/1995 ci ele au fost introduse ulterior prin pct. 14 din Legea nr. 104/1999 privind aprobarea OG nr. 9/1997 si a OG nr. 56/1997, acte ce reglementează salarizarea magistraților.
Odată cu intrarea in vigoare a OUG nr. 160/2000 Curtea de Conturi a sistat plata tuturor sporurilor, indemnizațiilor, stimulentelor precum si salariul de merit prevăzute in Legea nr. 50/1995, dar si sporurile introduse in sistemul de salarizare a controlorilor financiari prin Legea nr. 104/1999 (cu excepția sporului pentru titlu științific de doctor sau doctor docent). Sistarea plații acestor elemente salariale către controlorii financiari s-a făcut in baza prevederilor ort. 6 alin 1 din OUG nr. 160/2000 care insa prevede textual: "Pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgenta prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute in Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor si personalului Curții de Conturi, nu mai sun aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi."
Din textul legal citat mai sus rezulta faptul ca, o data cu intrarea in vigoare a OUG nr. 160/2000 au rămas fără aplicabilitate numai prevederile din Legea nr. 50/1995 referitoare la sporuri, indemnizații etc. stabilite prin aceasta lege, nu si prevederile Legii nr. 104/1999 prin care în sistemul de salarizare al controlorilor financiari s-a introdus sporul de stabilitate, sporul pentru titlu științific de doctor si doctor docent, si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica.
În mod nelegal conducerea Curții de Conturi a sistat plata sporului de stabilitate si a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica începând cu data de 01.11.2000, continuând insa, aparent in mod inexplicabil, sa mențină in vigoare sporul pentru titlu științific de doctor si doctor docent deși toate cele 3 sporuri au fost instituite prin același act normativ (Legea nr. 104/1999) neabrogat in prezent.
Având in vedere structura de personal din cadrul Curții de Conturi, prin Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor si personalului Curții de Conturi, s-a stabilit ca salarizarea membrilor si personalului Curții de Conturi sa se facă ținând seama de rolul, importanta si răspunderea ce revin acestora in cadrul organului suprem de control financiar si de jurisdicție in domeniul financiar.
Ca urmare, funcțiile de conducere din cadrul Curții de Conturi, președinte, vicepreședinte de secție, consilieri de conturi, care constituie "membrii Curții", au fost asimilate cu funcțiile de președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător din cadrul Curții Supreme de Justiție si de procuror general al Parchetului General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.
Totodată, funcțiile de execuție de specialitate din cadrul Curții de Conturi s-au aflat într-o permanentă egalitate cu funcțiile de judecător la curți de apel.
Începând cu anul 2000, in conformitate cu prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83 din 29 august 2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, salariile de baza stabilite pentru funcțiile de judecător si procuror din cadrul autorității judecătorești au fost înlocuite cu indemnizații de bani lunare, ca unica forma de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției.
Totodată s-a stabilit ca indemnizația de baza lunara se stabilește prin înmulțirea coeficientului de multiplicare corespunzător funcției cu valoarea de referința sectoriala prevăzuta de lege pentru funcțiile de demnitate publica, corectata periodic in raport cu evoluția preturilor de consum.
Pentru păstrarea in continuare a echilibrului care a existat intre funcțiile echivalente din cadrul autorității judecătorești si Curtea de Conturi, tot in anul 2000, fost adoptata OUG. Nr. 160 din 13 octombrie 2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, prin care s-a reglementat si in cazul controlorilor financiari, indemnizația lunara de baza, stabilita prin înmulțire coeficienților de multiplicare corespunzători funcției de controlor financiar cu valoarea de referința sectoriala stabilita prin lege pentru funcțiile de demnitate publica corectata periodic in raport cu evoluția preturilor de consum.
OUG. nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobata prin Legea nr. 711 din 3 decembrie 2001, reprezintă legea speciala de salarizare a controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
Începând cu anul 2003, ca urmare a noilor reglementari introduse in salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, prin OUG Nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistraților, precum si a prevederilor OUG Nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției, echilibrul care a existat intre funcțiile echivalente conform legii, din cadrul autorității judecătorești si Curtea de Conturi a fost abandonat, întrucât in cazul personalului din cadrul autorității judecătorești, pe lângă indemnizația luară de baza care nu a mai fost reglementata ca unica forma de remunerare lunara a activității corespunzătoare funcției, s-au introdus prevederile care reglementează plata unei indemnizații majorate la 30% pentru vechimea in magistratura, plata sporului 15% pentru persoanele care dețin titlu științific de doctor, plata sporului 15% pentru condiții deosebite de munca, grele vătămătoare sau periculoase, plata premiilor anuale, precum si alte drepturi specifice personalului contractual.
În ședința din 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație si Justiție, judecând recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al României, a recunoscut judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți si personalului auxiliar de specialitate, dreptul la sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara si după intrarea in vigoare a OG. Nr. 83/2000 aprobata prin Legea nr. 334/2001.
In cazul controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, in perioada 2000-2007 s-a impus sistemul de salarizare stabilit prin OUG. Nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, respectiv cu indemnizația lunara ca unica forma de salarizare fără nici un alt drept, deși controlorii financiari prin natura muncii de control financiar ulterior, își desfășoară activitatea in instituții in care exista reglementate condiții vătămătoare si grele de munca, iar ca urmare a numărului redus de personal fata de volumul de munca din cadrul entităților controlate majoritatea controlorilor financiari prestează activități peste programul normal de munca și in condiții de stres si suprasolicitare neuropsihica accentuata.
Funcțiile de controlor financiar, ca si funcțiile de judecător si procuror sunt incompatibile cu orice alta funcție publica sau privata, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior și le este interzisa exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităților de comerț, participarea la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale sau civile. Ei nu pot fi experți sau arbitri desemnați de părți intr-un arbitraj.
Având in vedere considerentele in incompatibilitățile de mai sus, precum si faptul ca personalul cu atribuții de control își desfășoară activitatea in temeiul unui contract individual de munca, indemnizația lunara reprezintă in fapt, baza pentru stabilirea drepturilor salariale cuvenit categoriilor de personal salarizate pe baza de "indemnizație lunara", așa cum de altfel este statuat prin art. 3 din OUG nr. 160/2000.
Prin încetarea acordării dreptului la sporul de stabilitate si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica s-a creat o discriminare in raport cu alți salariați ai statului, funcționari publici si demnitari care își desfășoară activitatea in condiții de risc profesional si suprasolicitarea neuropsihica primind sporuri salariale substanțiale.
La data stabilirii acestor drepturi si pentru controlorii financiari (pct. 14 din Legea nr. 104/1999) s-au avut in vedere condițiile in care aceștia își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc si suprasolicitare neuropsihica.
Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a respins recursul in interesul legii, stabilind ca dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1995, in raport cu prevederile art. 1, pct. 32 din OG nr.83/2000, art. 50 din OUG.nr. 177/2002 si art. 6 alin 1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează in sensul ca: "judecătorii, procurorii si ceilalți magistrați precum si persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar in cadrul Curții de Conturi a României beneficiau si de sporul pentru vechime in munca, in cuantumul prevăzut de lege."
Comisia Europeana a pus in aplicare unele masuri care au scopul de a garanta securitatea si sănătatea lucrătorilor. Directiva cadru 89/391 prevede reglementari fundamentale in domeniul securității si sănătății in munca, afirma cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea si sănătatea, la locurile de munca, inclusiv cu referire la efectele stresului in munca. Toate statele membre au implementat aceasta directiva in legislația proprie, iar unele din acestea au elaborat, in completarea, ghiduri de prevenire a stresului in munca, având in vedere ca stresul reprezintă unul din factorii declanșării unor boli grave incurabile.
Dispozițiile art. 155, 165 si 236 din Codul Muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor legale.
Motivarea instanței de fond a fost lapidara si străina cauzei făcând referire la alte instituții juridice și alte acte normative.
Modificarea, completarea, sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Drepturile legale reprezentând spor stabilitate, făcând parte dintr-o lege organică, își produc în continuare efectul, deoarece nu puteau fi modificate prin art.56 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, câtă vreme pe calea unei ordonanțe simple a Guvernului, act normativ de inferior unei legi, nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României. Modificarea legii menționate printr-o ordonanță simplă a Guvernului, contravenind normelor constituționale și Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu poate să își producă efectele.
Activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
n interpretarea și aplicarea unitară, a dispozițiilor din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, Înalta Curte de Casație si Justiție prin DECIZIA nr. 21 din 10 martie 2008 privind recursul în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În cazul în speță, prevederile actului normativ invocat in sentința prin care s-a respins acordarea, drepturilor salariale cuvenite controlorilor financiari nu sunt aplicabile.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ și fiscal de a soluționa cauza dedusă judecății, admiterea excepției prescripției dreptului ia acțiune al reclamanților aferent perioadei noiembrie 2000 - august 2005 și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamanților ca fiind tardiv introdusă cu privire la drepturile bănești aferente acestei perioade.
Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 126/CA/2009, pronunțată în Dosarul nr- de către Tribunalul Bihor, și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală pentru următoarele considerente:
rin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat obligarea pârâtei, Curtea de Conturi a României, la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de stabilitate în procent de 10 - 20% aplicat la salariul de bază acordat în raport cu vechimea în funcții economice de specialitate și de controlor financiar, pentru perioada 01.11.2000 - 31.05.2008 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație.
Prin cererea de recurs recurenții-reclamanți au invocat excepția necompetenței funcționale a instanței de fond de soluționa în fond cauza dedusă judecății.
Acțiunea introductivă a fost formulată și introdusă în fața instanței de
contencios administrative de chiar recurenții-reclamanți, care au înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ.
Aceștia au considerat, la momentul promovării acțiunii, că se adresează unei instanței competente material, ca ulterior după pronunțarea soluției de către instanță, să-și schimbe opinia.
Opinia recurenților-reclamanți este nefondată, fiind în același timp și o exercitare abuzivă cu rea-credință a drepturilor procedurale, în contextul în care Curtea de Conturi a României este nevoită să fie parte într-un dosar, să se deplaseze la O, să facă apărări, pentru ca ulterior, reclamanții să se răzgândească în ceea ce privește instanța competentă.
xcepția invocată este neîntemeiată deoarece acțiunea reclamanților se întemeiază pe așa-zisul refuz al Curții de Conturi a României de a acorda drepturile salariale.
Or, potrivit art. 52 din Constituția României și art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, competența de sancționa un refuz nejustificat aparține instanței de contencios administrativ.
Solicită instanței de control judiciar respingerea excepției necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ ca fiind neîntemeiată.
Invocă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților aferent perioadei noiembrie 2000 - august 2005 și, pe cale de consecință, solicită admiterea acesteia și respingerea acțiunii reclamanților ca fiind tardiv introdusă cu privire la drepturile bănești aferente acestei perioade.
Conform art.283 alin.l lit.c) Codul Muncii, reclamanții au avut la dispoziție un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, pentru plata drepturilor salariale solicitate, în aceste condiții acțiunea prescriindu-se în august 2008.
Potrivit dispozițiilor legale sus menționate prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 13 din Decretul 167/1958, republicat, " prescripției se suspendă:
a) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere;
b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din Forțele Armate ale - Populare Române, iar acestea sunt puse pe picior de război;
c) până la rezolvarea reclamației administrative făcută de cel îndreptățit, cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poșta și telecomunicații, însă cel mai târziu până la expirarea unui termen. "
In temeiul dispozițiilor legale citate solicită instanței de recurs să constate faptul că în prezenta cauză nu a operat nici o cauză de suspendare a cursului prescripției.
Conform prevederilor art.20 alin.(l) și art.27 alin.(2) din OG.
nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, termenul în care persoana ce se consideră discriminată poate sesiza Consiliul este de un an, și de 3 ani pentru cererea adresată instanței de judecată. În ambele cazuri termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Reclamanții au cunoscut încă din luna noiembrie 2000 faptul că nu li s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică astfel că, în mod corect instanța a apreciat asupra prescripției dreptului la acțiune, întrucât termenele prevăzute de legislația în materie de la data săvârșirii faptei sau de la data la care se putea lua cunoștință de săvârșirea ei.
Solicităm admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților aferent perioadei noiembrie 2000 - august 2005, și pe cale de consecință admiterea acesteia și respingerea acțiunii reclamanților ca fiind tardiv introdusă cu privire la drepturile bănești aferente acestei perioade.
Pe fondul cauzei consideră hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Actul normativ în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari este G nr.160 din 13 octombrie 2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi și care la art. 3 prevede că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Același act normativ dispune prin art.6 alin. că e p. data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, prevăzute în Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
Drepturile salariale ce fac obiectul prezentei cauze au fost
reglementate de art.I pct. 36"2 din Legea nr. 104/1999 prin care a fost modificat și completat art.52 din OG nr. 9 / 1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 30 iulie 1997, cu următoarele modificări și completări.
Prin urmare textul de lege invocat este dat în aprobarea unei ordonanțe de guvern adoptată pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin anexa nr.10 pct. 10 din Legea nr. 154 din 15 iulie 1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, au fost abrogate prevederile art.52 din Legeanr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin nr.OG 83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, art.56 sus menționat a fost modificat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu,având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții nu sunt funcționari publici, ci au calitatea de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României și se află în raporturi contractuale cu angajatorul astfel că în ceea ce privește pretențiile acestora, legate de raporturile de muncă, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun privind legislația muncii.
Deși Tribunalul Bihor este instanța competentă material a soluționa acțiunea cu care a fost investită, instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
Cauza a fost soluționată în alcătuirea prevăzută de art.54 al 1 din Legea nr.304/2004, respectiv într-un complet format dintr-un singur judecător, ori conform art. 55 al.1 din același act normativ, completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflicte de muncă se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza art.312 al.5 Cod procedură civilă va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor Secția Civilă și de Conflicte de Muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurenții G, -, și împotriva Sentinței nr. 126/CA/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor - secția civilă și de conflicte de muncă, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 13.01.2010
Jud. fond
Dact. I; 14.01.2010; 24 ex.
- 22 exemplare comunicate cu:
- recurentul G, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul -, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- recurentul, - cu domiciliul ales în O,-, cod poștal -, jud.
- intimatul CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, - cu sediul în B, sector 1,- - 24, cod poștal -
- 22 comunicări emise la 15. 01.2010; predate la expediție la 15.01.2010.
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Dosar nr.- - Prima instanță
Din 15.01.2010
CĂTRE,
TRIBUNALUL BIHOR,
Întrucât prin Sentința nr.716/CA/17.12.2009 Curtea de APEL ORADEA admis ca fondat recursul declarat de recurenții: G, -, și, toți cu domiciliul procedural ales în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, - cu sediul în B, sector 1,- - 24, împotriva Sentinței nr. 126/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 2190/CA/111/2008, având ca obiect litigiu funcționarii publici, pe care a casat-o cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii,
În vederea competentei soluționări, vă trimitem alăturat dosarul nr.2190/111/CA/19.05.2009, conținând ____ file, la care se află atașat dosarul nr.2190/CA/111/15.05.2008 al Tribunalului Bihor, conținând 78 file.
PREȘEDINTE GREFIER
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
