Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 72/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 72/
Ședința publică din 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Târgu - M,--3, prin reprezentanți legali, împotriva Sentinței civile nr. 510/o7 noiembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, potrivit disp.art.301 și 303 cod pr.civ. fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997 modific.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea pârâtei recurente M de a se judeca și în lipsă conform art.242 alin.2 Cod pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 510 din 7 noiembrie 2007, Tribunalul Mureșa admis acțiunea reclamanților, și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M pe care a obligat-o la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2006, actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în perioada anului 2006 reclamanții au fost angajați la Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în funcții publice și că, potrivit art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, ei au dreptul la o primă anuală de vacanță calculată în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă. Totodată, instanța având în vedere faptul că prevederea legală menționată a fost suspendată succesiv, a considerat că poate cenzura legalitatea normelor de suspendare, câtă vreme acestea nu mai erau în vigoare la data sesizării instanței și a apreciat că acestea contravin prevederilor art. 41 și 53 din Constituția României, precum și prevederilor art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Legea fundamentală.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M care a solicitat modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamanților, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 precum și art. 304/1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța a nesocotit faptul că aplicarea prevederilor actelor normative în vigoare referitoare la primele de concediu, inclusiv cele prevăzute de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, au fost suspendate iar suspendarea dispusă prin legi de către Parlamentul României nu încalcă nici Constituția și nici alte acte normative, suspendarea fiind conformă prevederilor art. 64 alin. 3 din Legea nr. 24/2000. S-a mai precizat că suspendarea dispoziției legale care stipulează dreptul la prima de vacanță nu înseamnă suprimarea dreptului subiectiv și deci, nu se aduce vreo atingere dreptului constituțional la muncă și protecție socială. În plus, drepturile suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în actele normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituție care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate de către legiuitor, recurenta făcând trimitere la deciziile nr. 414/2005, 37/2005, 148/2005, 278/2005 și nr. 398/2005 ale Curții Constituționale.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul pârâtei este nefondat.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale privind acordarea primelor de concediu funcționarilor publici, întrucât fiind vorba de un drept câștigat ce derivă dintr-un raport de muncă, nu putea fi suprimat iar suspendarea dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui. Pe perioada suspendării nu se poate considera că nu a existat dreptul la prima de concediu, altfel, acesta ar deveni doar o obligație lipsită de conținut, lipsită practic de eficiență de valoare. Într-un stat de drept se asigură aplicarea legilor adoptate pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea, trebuind eliminate tendințele de reglementare a unor situații juridice fictive. În acest sens s-a pronunțat într-un recurs în interesul legii și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007.
Față de cele ce preced, argumentele invocate de recurentă nu pot înlătura argumentele care au stat la baza soluționării unui recurs în interesul legii, iar instanța, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice M, menținând hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,str. -. -, nr. 1-3, județul M împotriva sentinței civile nr. 510 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
pentru, fiind în
concediu medical, semnează
Grefier șef secție,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-25.02.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
