Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 75/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 75/
Ședința publică din 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI H, cu sediul în M C,-, jud.H, împotriva Sentinței civile nr. 2687 din 24 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, potrivit disp.art.301 și 303 Cod pr.civ. fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru conform disp.art.17 din Legea nr.146/1997 modific.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea chematei în garanție-recurente H de a se judeca și în lipsă conform art.242 alin.2 Cod pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2687 din 24 octombrie 2007, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MIRA și Inspectoratul de Poliție al județului H pe care i-a obligat să plătească drepturile salariale reprezentând prima de vacanță aferentă perioadei 2004-2006 și spor de fidelitate pentru anul 2005, corespunzător criteriilor stabilite prin Normele Metodologice de aplicare a OG nr. 38/2003, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație. Instanța a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MIRA împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, obligându-l pe acesta din urmă la alocarea sumelor necesare efectuării plății drepturilor salariale acordate prin hotărârea pronunțată.
În fapt, instanța de fond a reținut că reclamantul este polițist în cadrul IPJ H din anul 2000 și că în această calitate, potrivit art. 37 alin. 2 și 6 din OG nr. 38/2003, are dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și dreptul la un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, proporțional cu perioada lucrată. Criteriile de acordare au fost stabilite prin Normele Metodologice de aplicare a OG nr. 38/2003. S-a mai reținut că norma de acordare a primei de concediu a fost suspendată prin legi succesive, suspendarea încetând din data de 1 ianuarie 2007, la fel și norma care prevede dreptul la sporul de fidelitate cu privire la care suspendarea a încetat începând cu 1 ianuarie 2006.
S-a menționat că potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare revine de drept în vigoare, această interpretare fiind conținută și de Decizia XXIII din 12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, referitoare la drepturi ale magistraților.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, care a solicitat casarea iar în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor, pe fond respingerea acțiunii.
Referitor la excepție, recurentul a motivat că este ordonator principal de credite și nu poate fi obligat la plata unor drepturi, de orice natură, către salariații altor instituții, subliniind că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este, printre altele, de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, respectând procedura reglementată prin legea finanțelor publice. S-a mai învederat că, în cauză nu s-a dovedit că Ministerul Economiei și Finanțelor ar fi prejudiciat drepturile și interesele salariaților altor instituții și nu este îndeplinit niciuna dintre condițiile necesare pentru ca o persoană să fie obligată la plata unei sume de bani, în cazul dedus judecății între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor neexistând raport juridic obligațional.
Recurentul a criticat admiterea cererii de chemare în garanție prin prisma prevederilor art. 60 Cod procedură civilă, deoarece chemarea în garanție trebuie să afirme existența unei obligații legale sau convenționale de garanție, condiții care nu sunt îndeplinite, în lipsa vreunui raport juridic obligațional. S-a mai subliniat că, angajatorul nu se poate îndrepta împotriva unei alte persoane juridice pentru a-și îndeplini obligațiile ce-i incumbă.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că drepturile solicitate de reclamant au fost suspendate pe perioadele pentru care se solicită, astfel că nu se cuvin a fi acordate reclamantului.
Reclamantul intimat a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului, în esență precizând că plata drepturilor salariale solicitate se poate face numai după deschiderea de credite și alimentarea cu fonduri a conturilor Ministerului Administrației și Internelor de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor este conferită de admisibilitatea cererii de chemare în garanție, cerere formulată de MIRA. Instanța a admis această cerere nu în baza existenței vreunui raport juridic între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor, ci, având în vedere normele financiar-contabile care pun în imposibilitate angajatorul să facă plata drepturilor salariale în lipsa unor fonduri aprobate și alocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și ordonatorul principal de credite.
Recurentul face o apreciere eronată asupra modului în care instanța a dispus cu privire la obligațiile sale, deoarece, această instituție nu a fost obligată la plata drepturilor salariale, această obligație evident că-i incumbă angajatului, ci a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plății. Obligarea angajatorului care nu dispune de fonduri să facă o plată, indiferent de ce natură, angajaților săi, ar fi o dispoziție lipsită de eficiență dacă aceasta nu este precedată de asigurarea fondurilor bănești necesare. MIRA și Inspectoratul de Poliție a Județului H nu pot să dispună alocarea și virarea sumelor având această destinație, astfel că în mod justificat și pertinent, MIRA a chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca în situația obligării sale, să poată respecta și executa o hotărâre judecătorească. Finalitatea unei dispoziții se concretizează în executarea ei, de bună voie sau silit, or, trebuie asigurate mijloacele necesare executării. Prin urmare, în virtutea atribuțiilor conferite prin HG nr. 208/2005 și Legea nr. 500/2002. în vederea asigurării fondurilor de la bugetul de stat, nu în baza unor raporturi juridice obligaționale, a fost admisă cererea de chemare în garanție.
Pe fondul cauzei, nu pot fi reținute argumentele privind netemeinicia acordării drepturilor salariale solicitate pe considerentul că dispozițiile privitor la acestea au fost succesiv suspendate. Drepturile suspendate nu au fost anulate, garantarea realizării lor este conformă principiului constituțional al garantării realizării drepturilor acordate prin acte normative, iar argumentele care au stat la baza soluționării recursului în interesul legii privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, sunt pe deplin aplicabile și cazului în speță.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 2687 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
. GREFIER,
pentru, fiind în
concediu medical, semnează
Grefier șef secție,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-26.02.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
