Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 727/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.727/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, precum și de pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE împotriva sentinței nr.414/CA din 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.414/CA/13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru pretențiile aferente perioadei mai 2005 - 2 aprilie 2007, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele asa udețeană de ensii p. B, și asa ațională de pensii și alte repturi de sigurări ociale, și, în consecință:
Pârâta asa udețeană de ensii p. Baf ost obligată să plătească reclamantului sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 25.05.2005 și până la data de 02.04.2007, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă începând cu data de 16.01.2009 și până la data plății efective.
De asemenea, a fost obligă pârâta asa ațională de ensii p. și alte repturi de sigurări ociale să pună la dispoziția pârâtei Casa Județeană de Pensii B fondurile necesare plății sumelor stabilite prin prezenta acțiune.
S-a respins cererea reclamantului privind stabilirea unui procent de 25% pentru fiecare dintre cele două suplimente.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este nefondată având în vedere faptul că dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2006 pentru anul 2006, iar începând cu anul 2007 aceste dispoziții legale nu au mai fost suspendate, fapt ce echivalează cu o recunoaștere a dreptului la cele două suplimente și, implicit, cu o întrerupere a cursului prescripției, cu toate consecințele care decurg din această împrejurare, conform dispozițiilor art. 17 din DL 167/1958.
În fapt, reclamantul a fost funcționar public în cadrul pârâtei 1, aspect necontestat de pârâte și care rezultă atât din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv din xerocopiile carnetelor de muncă și din adeverințele eliberate de pârâta 1.
Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c, d din. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea celor două suplimente în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța de fond, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, a apreciat că dispozițiile privind suspendarea nu au produs niciun efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă.
Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2005-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003], nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioadele reținute prin dispozitivul hotărârii.
Pârâta 1 fost obligată la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 1084 Cod Civil, pârâta 1 fost obligată să plătească reclamantului dobânda legală, începând cu data introducerii acțiunii, ca moment de punere in întârziere și până la data plății efective, dobânda fiind de natură să repare integral prejudiciul produs reclamantului prin neacordarea celor două suplimente, prin acoperirea beneficiului nerealizat de reclamant.
Pârâta 2 fost obligată să vireze pârâtei 1 fondurile necesare pentru plata sumelor stabilite prin prezenta hotărâre, având in vedere că această pârâtă este ordonator de credite superior pârâtei 1.
A fost respinsă cererea privind stabilirea unui cuantum de 25% pentru fiecare supliment având în vedere că dispozițiile legale enunțate anterior nu prevăd un asemenea cuantum iar instanța nu se poate substitui atribuțiilor puterii legislative pentru a suplini omisiunea cuantificării fiecărui supliment, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărârii au declarat recurs, în termenul legal, reclamantul, cât și pârâtele asa udețeană de ensii p. B și asa ațională de Pensii și Alte repturi de sigurări ociale.
Recurentul, a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul acordării celor două suplimente în procente de 25% din salariul de bază.
Recurentul, a arătat că instanța de fond nu a precizat cuantumul suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare, deci întinderea dreptului este incertă, astfel încât face imposibilă aplicarea acestei hotărâri.
Este adevărat că Legea nr. 188/1999 nu precizează procentul de acordare pentru cele două sporuri solicitate.
Art. 3 Cod civil, prevede că judecătorul care va refuza să judece pentru că legea nu prevede sau că este neîndestulătoare este susceptibil de denegare de dreptate.
Prin urmare judecătorul nu poate respinge acțiunea sau aoa dmite în parte pe motiv că dreptul consacrat într-o lege nu a căpătat o reglementare suficient de clară ulterior.
Recurentul a susținut că deși legea prezintă neclarității sau lacune, judecătorul este obligat să recurgă la interpretarea legii, iar în lipsă de text expres la analogia legii ori la analogia dreptului și să rezolve cauza cu care a fost învestit.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond a respins cererea de acordare a fiecărui spor în procent de 25% pe motiv că " procentul nu este stabilit de legiuitor iar practica judecătorească invocată de reclamant nu constituie izvor de drept ".
În această situație, intervine însă discriminarea comparativ cu celelalte categorii de funcționari publici, aspect care intră în contradicție cu prevederile legislației referitoare la discriminare.
Recurenta pârâtă asa udețeană de ensii p. Bas olicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
A învederat că Tribunalul Brașov a admis în parte contestația formulată de reclamant cu privire la acordarea și plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Aceasta a susținut că sentința pronunțată este nelegală și că dreptul la suplimentul suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu poate fi acordat deoarece acesta a fost suspendat prin acte normative cu putere de lege.
Astfel, pentru perioada 2005 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Nu poate fi primită afirmația instanței de fond potrivit căreia dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a existat în această perioadă din moment ce dreptul nu a fost exercitat în fapt.
Recurentul a precizat că se poate vorbi de restrângerea exercițiului unui drept doar atunci când acesta a intrat în vigoare și a fost aplicat în fapt.
Ca atare, nu sunt aplicabile prevederile din Constituția României și cele din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept.
A mai arătat că o consecință a faptului că acest drept a fost suspendat, este faptul că, instituției pârâte asa udețeană de ensii p. B nu i-au fost alocate fonduri bugetare necesare acoperirii unor astfel de cheltuieli suplimentare.
Potrivit art. 14 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, nici o cheltuială din fondurile publice, nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor ierarhice inferioare.
În lipsa prevederilor bugetare și a creditelor bugetare alocate de către ordonatorul principal de credite, solicitarea reclamantului de acordare și plata suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este neîntemeiată.
Recurenta pârâtă asa ațională de Pensii și Alte repturi de sigurări ociale a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive asei aționale de Pensii și Alte repturi de sigurări ociale, iar pe fond admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive asei aționale de Pensii și alte repturi de sigurări ociale au fost invocate dispozițiile art. 23 din Hotărârea de Guvern nr. 13/2004 privind Statutul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit cărora conducerea caselor teritoriale de pensii este asigurată de un director executiv care are calitate de pensii este asigurată de un director executiv care are calitatea de ordonator terțiar de credite, calitate în care pârâta are obligația asigurării drepturilor salariale ale personalului încadrat cu contract individual de muncă și / sau ale personalului numit în funcție.
asa ațională de Pensii și Alte repturi de sigurări ociale, este o instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, având în subordine casele teritoriale de pensii.
Cum reclamantul nu a fost și nici nu este salariat al asei aționale de Pensii și alte repturi de sigurări ociale rezultă că acesta nu poate pretinde drepturi bănești de la acesta.
Acesta are obligația de a plăti drepturi salariale doar angajaților proprii drepturi salariale doar angajaților proprii și nu tutor funcționarilor publici.
Astfel, calitatea procesuală pasivă în cauza dedusă judecării are numi Casa Județeană de Pensii B, cu care reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu potrivit Legii nr. 188/1999, republicată privind Statutul funcționarilor publici.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr.414/CA/13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, sunt nefondate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii și Alte repturi de sigurări ociale, invocată de aceasta în recurs este nefondată, având în vedere calitatea acestei instituții publice centrale de ordonator principal de credite, calitate în care are obligația legală de a asigura sumele necesare ordonatorilor secundari de credite pentru a-și achita debitele stabilite în sarcina acestora.
Pe fond, Curtea constată că potrivit prevederilor art.3, alin.1 din Legea nr.188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispoziția legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006, au fost suspendate prevederile art.29, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin modificarea adusă Legii nr.188/1999 prin Legea nr.251/2006, lit."d" a aliniatului 1 al art.29, care prevedea suplimentul corespunzător gradului, a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art.1, alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31, alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată.
Ordonanța Guvernului nr.6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că prevederile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată.
Se reține că, în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Art.37, alin.3 teza ultimă din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, se constată că în speță sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea nr.30/18 mai 1994.
Potrivit art.11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Garantarea drepturilor consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului presupune, atât respectarea acestora de către autoritățile naționale, cât și înlăturarea consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor și se asigură, în primul rând, de fiecare stat contractant.
Primul judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului este judecătorul național, care urmează să aplice direct prevederile privitoare la protecția drepturilor omului care au aplicabilitate directă în dreptul intern.
Articolul 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat prin jurisprudența sa constantă că noțiunea de "bun" se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit sa le dobândească.
Anterior a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanții ar fi putut să aibă în patrimoniul lor în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamantul a fost privat de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit ă-l dobândească în mod efectiv.
În consecință prin neacordarea în fapt a drepturilor aferente celor două suplimente a avut loc o încălcare a art.1 din Primul protocol adițional.
În baza art.11 și art.20 din Constituția României, au prioritate reglementările internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Neacordarea drepturilor de natură salarială, prevăzute de art.31, alin.1, lit.c și lit.d din egea nr.188/1999 republicată, se circumscrie și încălcării art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil, în sensul consacrat prin jurisprudența Curții Europeana a Drepturilor Omului.
În concepția jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instituțiile de drept public sunt asimilate, în dreptul intern într-o mare măsură statului, așa încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute într-o lege se constituie în încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 și art.6 din Convenție, dacă au poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol.
Partea a doua a articolului 1 din Protocolul nr.1 prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a titularului dreptului asupra acelui bun: privarea sa fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În cauza dedusă judecății, niciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește. Este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
Reclamantul a avut o speranță legitimă, consacrată de însuși legiuitorul român privind plata celor două suplimente salariale, aceștia fiind titularii unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art.1 din Protocolul nr.1, dreptul lor la a primi sporuri având o bază legală.
legitimă a reclamantului s-a întemeiat pe prevederile art.31, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999, așa încât ea nu poate fi apreciată ca fiind o simplă speranță, între cele două noțiuni existând o diferențiere consacrată de asemenea în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus acordarea acestor suplimente.
Conform art.1084 Cod civil, reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit prin neplata acestor sporuri prevăzute de lege. Actualizarea cu indicele de inflație păstrează valoarea reală a obligației bănești, iar dobânda reprezintă beneficiul nerealizat.
Față de neindicarea cuantumului sporurilor, se va reține că prevederea legală nu stabilește cuantumul acestora. Instanța nu poate adăuga la lege și nici stabili un procent prin analogie (a se vedea și dispozițiile Deciziei nr.820/2008 a Curții Constituționale).
Pentru considerentele arătate, constatând că motivele de recurs invocate de recurenți sunt nefondate, Curtea în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 414/CA/13 aprilie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții, cu domiciliul în B,-,.13,. B,.28, Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B- A, și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în B,- sector 2, împotriva sentinței civile nr. 414/CA/13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. C- 11.12.2009
Dact. T- 18.12.2009/2 ex.
Jud fond.-M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
