Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 74/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 74/CA/2009
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.985/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru pârâta intimată DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR A, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,întrebat fiind care este soluția pronunțată cu privire la cererea de strămutare, reprezentantul pârâtei intimate invederează că nu cunoaște rezultatul.
Nefiind alte cereri, și sub rezerva că se va verificat pe site-ul ÎCCJ soluția pronunțată cu privire la cererea de strămutare, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea ca nefondat a recursului reclamantei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate. Fără cheltuieli de judecată.
Verificând pe site-ul ÎCCJ, rezultă că cererea de strămutare a fost respinsă prin Încheierea nr.125/14.01.2009 pronunțată în dosar nr-, așa după cum rezultă din fișa dosarului care se află depusă la prezentul dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.985/CAF/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR A pentru plata sporului de dispozitiv.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că Ministerul Administrației și Internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual, respectiv a funcționarilor publici din cadrul Administrației publice locale, cum este și cazul reclamantului și, prim urmare, Ordinul nr.496/2006 nu poate fi aplicat în cazul pârâtei și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală, aspect ce rezultă și din însăși denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul unităților și instituțiilor militare.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, deoarece raportat la dispozițiile art.2 din OUG nr.84/2001 pârâta este coordonată și controlată în activitate de către Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, instituție care la rândul său este subordonată conform art.11 din OUG nr.63/2003 direct Ministerului Administrației și Internelor, situație față de care dispozițiile Ordinului nr.496/2003 privind acordarea sporului de dispozitiv nu mai pot fi interpretate în sensul neaplicării situației din litigiu.
În susținerea cererii sale reclamantul mai invocă Directiva Uniunii Europene nr.2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, prevederile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la 14.12.1955, prevederile art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, prevederile art.14 din CEDO, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, prevederile art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului adoptat la în 04.11.2000 și ratificat de România prin Legea nr.103/2004, articolele 16 și 20 din Constituția României, Legea nr.188/1999 și Legea nr.33/2003 - Codul muncii.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 și art.312 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Pârâtul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamantul invocă în susținerea cererii sale prevederile Ordinului nr.496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, potrivit căruia "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil din administrația publică", însă această dispoziție nu poate fin interpretată decât în strânsă concordanță cu prevederile Legii nr.138/1999, rezultând că se aplică doar personalului militar și civil din administrația centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
Potrivit art. 1 din /2001 actualizată" Serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, denumite in continuare servicii publice comunitare, se organizeaza la nivelul consiliilor locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, precum si la nivelul consiliilor judetene, respectiv al municipiului B,iar conform art.6 alin2 " Se infiinteaza, in subordinea consiliilor judetene, servicii publice comunitare judetene de evidenta a persoanelor, denumite in continuare servicii publice comunitare judetene, prin reorganizarea serviciilor de stare civila din aparatul propriu al consiliilor judetene, precum si a birourilor judetene de evidenta a populatiei din cadrul serviciilor judetene de evidenta informatizata a persoanei.ca institutii publice de interes judetean, respectiv municipal, cu personalitate juridică."
Structura organizatorica, statul de functii, numarul de personal si regulamentul de organizare si functionare ale serviciilor publice comunitare locale, judetene, respectiv al municipiului B, se stabilesc prin hotarare a consiliilor locale, judetene,iar conform art 20"Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, care functioneaza ca institutii publice cu personalitate juridica, se asigura din venituri proprii si subventii de la bugetele locale."
În ce privește structura personalului, articolul 24^1 din ordonanță a prevăzut că " personalul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor este format din polițiști și personal contractual, detașați de la Ministerul Administrației și Internelor pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de prelungire a perioadei detașării, cu acordul acestora, precum și din funcționari publici si personal contractual".Totodată s-a prevăzut că persoanele detașate iși păstrează drepturile avute în Directia Generală de Evidența Informatizată a Persoanei urmând ca drepturile specifice personalului contractual din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională de care acesta beneficia să se acorde de Ministerul Administrației și Internelor de la capitolul 55.01 Ordine publică și siguranța națională" ordonanța reglementând aceasta în urmatorii termeni: " Personalul contractual incadrat la serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, provenit din structurile teritoriale de evidenta informatizată a persoanei din cadrul Direcției generale de evidență informatizată a persoanei, se preia de Ministerul Administrației și Internelor și cu aceeași dată se detașează, în condițiile legii, la serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, păstrându-și toate drepturile anterior alocate de la bugetul de stat în temeiul art. 25^1 alin. (2)".
Din cele de mai sus se desprinde concluzia că reclamantul este funcționar public al administrației publice locale -județene și nu provine din personalul contractual și polițiști detașați de la MIRA, iar Legea nr.138/1999 care reglementează sporul de dispozitiv nu este aplicabilă funcționarilor publici din administrația publică locală.
Legea în articolul 1, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din, și Ministerul Justiției, iar la art.47 se arată "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, la art. 49 se specifică în mod clar că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege "Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și "personalului civil din administrația publică" trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
În ce privește motivul invocat privind încălcarea principiului non discriminării consacrat în legislația internă,CEDO,Directiva /EC/78 se constată că argumentele invocate nu sunt fondate,deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația funcționarilor publici ai administrației publice locale și cei care desfășoară activități în aceeași instituție ca polițiști și personal contractual detașat de la MIRA deoarece salarizarea acestora și statutul lor sunt reglementate prin norme legale diferite. Ori conform Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Concluzionând, se apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală,nefiind incident motivul de recurs invocat de reclamant potrivit art.304 pct.9 și 304/1 pr. civ.astfel că recursul va fi respins ca nefondat potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.985/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./2 ex./03.03.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
