Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 744/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 744/R/
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
: - -, președinte secție
: - -, JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
:, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în Râmnicu V,--159, județul V, cât și de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Râmnicu V,--159, județul V, împotriva sentinței nr. 842 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus din partea recurentei-reclamante concluzii scrise.
Se constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă potrivit dispoz. art. 242 pct. 2 cod.pr.civilă.
Curtea analizează actele și lucrările dosarului, iar în urma deliberării a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând:
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2.06.2008, sub nr-, reclamanta - cu domiciliul ales în Rm. V, strada - lui, nr. 157-159, județul V, a chemat în judecată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, cu sediul în Rm. V, strada - lui, nr. 157-159, județul V, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta a-i plăti drepturile salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform art. 31 alin. 2 lit. c și d din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, sume actualizate la zi cu indicele de inflație, începând cu data de 01 ianuarie 2004 și până la data rămânerii definitive a sentinței, precum și pentru viitor.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta, în calitate de funcționar public la Casa Județeană de Pensii V beneficiază de suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, începând cu 1 ianuarie 2004, însă aceste dispoziții legale au fost suspendate până la data de 31.12.2006 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată cu modificări de Legea nr. 417/2006.
Acest lucru contravine prevederilor art. 41 și 53 din Constituția României, precum și dispozițiilor art. 38 și 39 din Legea nr. 53/2003, care dispun în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, fiind garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament.
În raport de cele arătate, reclamanta solicită acordarea drepturilor solicitate, deoarece în prezent suspendarea acestora a încetat, iar potrivit art. 117 din Legea nr. 189/1999, privind statutul funcționarilor publici, dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Prin întâmpinarea de la fila 20 dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă pe considerent că sporurile salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază au fost suspendate prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 și prin art. 48 din OG nr. 2/2006 aprobată cu modificări și completări de Legea nr. 417/2006.
După examinarea cauzei, Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal a pronunțat sentința nr.842/24 iunie 2008, prin care a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să acorde reclamantei, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, datorate pe perioada 1 ianuarie 2004.- 24 iunie 2008, data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin aceiași sentință a respins cererea reclamantei de acordare a acestor drepturi pe viitor.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus instanța a reținut că reclamanta în calitate de funcționar public la Casa Județeană de Pensii V, beneficiază de sporurile salariale prevăzute de lege, respectiv și de suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază care nu au fost achitate de către pârâtă, începând cu 1.01.2004 și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate este nelegală, întrucât se încalcă prevederile art. 38 din Codul muncii și art.53 alin.1 și 2 din Constituția României, iar această suspendare nu echivalează cu însăși înlăturarea dreptului, cât timp prin nici-o dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței acestuia.
Nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul constituțional, privind posibilitatea restrângerii exercițiului dreptului nu se regăsește în cauză.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Prin urmare, dispozițiile legale succesive, privind suspendarea aplicării prevederilor art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, vin în contradicție cu dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituție, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
Reclamanta beneficiază de sporul de vechime în muncă, de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, acestea fiind acordate începând cu data de 1.01.2004 conform art.13 alin.21 din Legea nr.161/2003.
Aceste prevederi legale au fost suspendate până la data de 31.12.2006 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr. 2/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.417/2006.
În prezent suspendarea nu mai subzistă și ca atare, dreptul reclamantei a devenit actual, iar solicitarea acesteia de a i se acorda sporurile menționate se justifică, în raport de prevederile art. 41 și 53 din Constituția României și art. 38 și 39 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Având în vedere împrejurarea că plata sumelor de bani reprezentând sporurile solicitate nu a fost făcută în termen, achitarea acestor sume în prezent la nivelul exclusiv al cuantumului din momentul nașterii dreptului ar prejudicia pe reclamantă, întrucât valoarea economică a sumelor nu mai este aceeași în momentul de față, datorită devalorizării intervenită în timp și, din acest motiv, urmează ca pârâta să fie obligată să plătească reclamantei sporurile solicitate actualizate cu indicele de inflație, din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective.
Instanța a respins cererea reclamantei de acordare a sporurilor solicitate pentru viitor, întrucât vizează un drept care nu este actual, cert și exigibil.
Împotriva sentinței, în termen legal au făcut recurs ambele părți.
În dezvoltarea recursului său, reclamanta a arătat că în mod greșit i-a fost respins capătul de cerere privind plata drepturilor pe viitor, pentru că acestea sunt actuale, certe și exigibile din momentul în care a încetat suspendarea plății și anume 1.01.2007.
La rândul său, pârâta Casa Județeană de Pensii Vac riticat sentința prin acea că, deși aceste sporuri sunt prevăzute de art.31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, aplicarea lor a fost suspendată prin OUG nr.92/2004. Drept urmare nu s-au alocat fonduri bănești și sporurile solicitate nu se pot plăti funcționarilor publici.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de reclamantă, ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul său este nefondat.
Soluția instanței de fond de respingere a cererii reclamantei de acordare a acestor drepturi pe viitor este legală și temeinică, în condițiile în care însăși legea aplicabilă în materie, respectiv art.31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici le prevede, măsura suspendării lor subzistând doar până la data de 31.12.2006.
La acest moment, existând o reglementare legală în sensul acordării lor, nu se poate cunoaște modul în care va proceda pârâta, respectiv dacă va da eficiență normei legale, astfel încât în mod corect s-a reținut de către prima instanță că solicitarea de acordare a sporurilor pe viitor vizează un drept care nu este actual, cert și exigibil.
În cazul în care pârâta nu va proceda potrivit dispozițiilor legale ce vizează plata acestor sporuri, reclamanta are dreptul de a le solicita pe cale judecătorească, cu titlu de despăgubiri.
Aceeași soluție, de respingere a recursului ca nefondat, se impune și în ceea ce privește unicul motiv invocat de pârâta Casa Județeană de Pensii
Pârâta a criticat sentința doar sub un singur aspect, acela al nealocării fondurilor bănești, ceea ce justifică neplata sporurilor solicitate.
Or, aceasta nu este de natură a goli de conținut dreptul născut în patrimoniul reclamantei, lipsa alocării fondurilor bănești neputând fi reținută ca o cauză de exonerare de la plata sporurilor solicitate, acordate în temeiul unei dispoziții imperative a legii ( art.31 din Legea nr.188/1999).
Faptul că s-a suspendat exercițiul dreptului nu înseamnă că s-a ajuns la înlăturarea lui, ci doar că s-a amânat plata, motiv pentru care, odată ce a încetat măsura suspendării, dreptul a devenit actual, putând fi pretinsă plata sumelor corespunzătoare începând cu momentul nașterii dreptului.
Sintetizând considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta, domiciliată în Râmnicu V,--159, județul V, cât și de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Râmnicu V,--159, județul V, împotriva sentinței nr. 842 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
25.09.2008.
jud fond.Gh.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
