Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 747/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 747/ Dosar Nr-
Sedința publică din 11 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursurilor declarate de reclamanții, și pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 595/CA din 9.09.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 11 noiembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 595/CA/9.09.20098 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Brașov.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și G, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Brașov
A fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, actualizate cu indicele de inflație, astfel:
-reclamantelor, ȘI, începând cu data de 25.07.2005 și până la data pronunțării, 09.09.2008,
-reclamantelor, și, începând cu data de 01.07.2005 și până la data pronunțării, 09.09.2008,
-reclamantului începând cu data de 01.01.2007 și până la data pronunțării, 09.09.2008,
-reclamantei începând cu data de 01.09.2006 și până la data pronunțării, 09.09.2008,
-reclamantului G începând cu data de 01.11.2007 și până la data pronunțării, 09.09.2008.
A obligat pârâții să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor menționate, până la data achitării efective.
S-a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata suplimentelor menționate pe viitor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dispozițiile privind suspendarea nu au produs niciun efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2005-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003], nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridicefictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, pentru anii 2005-2006, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea urmând a fi admisă in parte.
Pârâții vor fi obligați la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de aceștia, cerere care este fondată, urmând a fi obligați pârâții in acest sens, având in vedere dispozițiile art. 1084 Cod Civil, dobânda legală fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamanți ca urmare a neacordării celor două suplimente.
Este nefondat petitul reclamanților referitor la acordarea celor două suplimente și pentru viitor având in vedere că această creanță nu îndeplinește, cumulativ, cele trei condiții, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs, și pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții arată că în mod greșit prima instanță a considerat nefundat petitul referitor la acordare celor două sporuri și pentru viitor. Temeiul de drept al acțiunii îl constituie art. 29 în prezent 31 din Legea nr. 188/1999 care acordă dreptul funcționarilor publici la sporul pentru suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar neacordarea acestora creează reclamanților un prejudiciu viitor și cert.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâții arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Brașov și a Ministerului Justiției.
Salarizarea reclamanților în cauză a fost stabilită prin decizia președintelui Curții de Apel Brașov potrivit nr.OG 6/2007 iar Ministerul Justiției nu are aceste atribuții cu privire la personalul din departamentele economice - financiare de la instanțele judecătorești.
Se mai arată art. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi aplicabil deoarece reclamanții nu au demonstrat existența drepturilor solicitate. Art. 31 alin.1 stabilește cadrul legal de acordare a salarizării neexistând elaborate criterii concrete de determinare a acestor drepturi. De asemenea se arată că în mod greșit au fost acordate drepturile actualizate cu rata inflației concomitent cu plata dobânzii legale.
La dosar au depus concluzii scrise intimații reclamanți prin care solicită respingerea recursurilor pârâților și menținerea sentinței primei instanțe cu privire la drepturile acordate și stabilirea de către curte ca aceste drepturi să fie acordate și pentru viitor.
Referitor la recursul declarat de reclamanți, Curtea constată că este fondat.
Prin sentința atacată a fost respinsă cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata suplimentelor salariale și pentru viitor pentru motivul că această creanță nu îndeplinește cumulativ cele trei condiții, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre pârâți.
Considerentele primei instanțe pentru care a fost respins acest petit al reclamanților nu au avut în vedere noțiunea de pagubă iminentă așa cum este ea definită de Legea nr. 554/2004. Art. 2 alin. 1 lit. ș din lege stabilește ca pagubă iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil.
Atâta timp cât drepturile salariale ale reclamanților cu privire la suplimentul postului și suplimentul corespunzător trupei de salarizare au fost recunoscute de către prima instanță și s-a stabilit că acestea au fost în mod nelegal suspendate, este de necontestat că neacordarea acestora, în continuare, ar provoca acestora în viitor un prejudiciu.
Prejudiciu cert este nu numai prejudiciul actual ci și cel viitor pentru că există certitudinea că se va produce, fiind astfel previzibil.
Astfel prima neacordare în continuare a drepturilor solicitate de reclamanți s-ar produce în patrimoniul acestora o pagubă, un prejudiciu, echivalente cu sumele cuvenite reclamanților și neacordate de pârâși deși acestea sunt prevăzute de dispozițiile Legii nr. 188/1999.
În aceste condiții curtea va admite recursul reclamanților iar în baza art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâții să plătească reclamanților sumele constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și pe viitor, până la modificarea situației de fapt și de drept.
Referitor la recursurile declarate de cei doi pârâți curtea constată că sunt nefondate și neîntemeiate.
Prima instanță în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a celor pârâți, deoarece Curtea de Apel Brașov are calitatea de angajator și, ca atare, este obligată să asigure angajaților săi toate drepturile salariale prevăzute de lege. Ministerul Justiției este ordonator principal de credite, iar Curtea de Apel este ordonator secundar de credite, conform nr.HG 83/2005.
Ministerul Justiției, în aceasta calitate, are sarcina de aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate și ca atare, de a asigura resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților către reclamanți.
Pe fondul cauzei se constată că în baza art. 31 alin.1 lit. a,b, c, d, din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Dreptul care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost suspendat în perioada 2004-2006 prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin nr.OG 2 /2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea drepturilor prevăzute de dispozițiile legale mai sus arătate până la sfârșitul anul 2006 nu echivalează cu stingerea dreptului. Textele prin care a fost suspendată succesiv plata acestor drepturi pentru anii 2004 - 2006nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea în acest sens s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la două suplimente salariale nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art. 29 alin.1 din Legea 47/1992 instanței de judecată și nu Curții Constituționale, deoarece, normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art. 16 și 53 din Constituția României neputându-se suspenda, retroactiv un drept câștigat sub imperiul legii. Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de remunerare, sunt elemente componente ale salariului funcționarilor publici care fac obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar, acest drepturi, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților. Prin suspendarea și respectiv neacordarea celor două suplimente de către pârâți se încalcă drepturile funcționarilor publici la un salariu compus din toate elementele prevăzute de lege, iar, atâta timp cât acest dispoziții legale nu au fost abrogate, iar suspendarea acestora nu mai subzistă, nu se justifică neacordarea lor și trunchierea salariului funcționarilor publici.
Atâta timp cât sunt prevăzute de lege, aceste drepturi salariale nu pot fi restrânse sau îngrădite pentru motivul că ordonatorul de credite nu și-a îndeplinit o minimă obligație administrativă și care se referă la cuantificarea lor printr-o sumă fixă sau procent.
Prin neacordarea celor două suplimente se încalcă drepturile funcționarilor publici la un salariu compus din toate elementele prevăzute expres de lege, astfel că nu este permis nimănui să trunchieze sau să negocieze aceste drepturi salariale stabilite, la modul imperativ de dispozițiile legale mai sus arătate. Dreptul ca cele două suplimente salariale este actual, întrucât dispozițiile art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999 republicată sunt în vigoare, astfel că, reclamanții au îndrituirea să-l solicite pe cale acțiunii în justiție, chiar dacă nu a fost stabilit un cuantum, ordonatorul principal de credite, care este parte în proces având obligația să emită actul administrativ de cuantificare ( sumă fixă sau procent ).
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursurile pârâților, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinței atacate sub aspectul motivelor invocate de pârâți.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 595/CA/09.09.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Brașov să plătească reclamanților, sumele constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt sau de drept.
Respingerea recursurile declarate de Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /21.11.2008
Dact. /24.11.2008/ 3 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Georgeta
