Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 748/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 748/ Dosar Nr-
Sedința publică din 11 noiembrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.604/CA din 15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de11 noiembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin SC nr.604/CA/15.09.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a dispus următoarele: s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
S-a admis in parte acțiunea formulată de reclamantul in contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B și, in consecință:
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B să comunice reclamantului copia sesizării organului de cercetare penală către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B în baza căruia a fost efectuat un control tematic la SC ROMÂNIA SRL
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.
S-a respins ca nedovedită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B este nefondată având in vedere că cererea formulată de reclamant in temeiul. 544/2001 a fost adresată acestei pârâte, fiind înregistrată sub nr. 88288A/17.10.2007, urmând a fi respinsă. Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B avea obligația să răspundă, conform art. 6 din. 544/2001.
Pe fondul cauzei, instanța reținut că prin cererea menționată anterior, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B sub nr. 88288A/17.10.2007, reclamantul, in calitate de administrator la SC ROMANIA SRL B, a solicitat comunicarea actului in temeiul căruia pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bae fectuat la SC ROMANIA un control tematic, respectiv sesizarea organului de cercetare penală.
La această cerere, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bae mis adresa nr. 22493A/07.11.2007 prin care s-a comunicat SC ROMANIA că referitor la plângerile formulate de această societate s-a solicitat punctul de vedere al ANAF
Instanța a reținut că pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, prin răspunsul dat, a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 7 din. 544/2001, adresa nr. 22493A/07.11.2007 neîntrunind cerințele prevăzute de acest articol întrucât, practic, această pârâtă nu a soluționat in nici un fel cererea reclamantului înregistrată sub nr. 88288A/17.10.2007.
Ulterior, în temeiul dispozițiilor art. 32 din HG 123/07.02.2002, reclamantul a formulat o reclamație administrativă care a fost soluționată prin adresa nr. 45055/19.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Compartiment de Presă prin care se arată că cererea formulată nu se încadrează in categoria informațiilor de interes public așa cum sunt definite prin. 544/2001, fiind aplicabile prevederile art. 11 din nr.OG 92/2003 privind secretul fiscal, recomandându-se reclamantului să se adreseze organului emitent al acestui document.
Rezultă din nota de ședință formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, la solicitarea instanței, că in cadrul acestei instituții a fost constituită, prin Decizia 709/2007, Comisia de analiză a reclamațiilor administrative privind încălcarea dreptului la acces la informațiile de interes public.
Având in vedere existența acestei Comisii, instanța a reținut că soluționarea reclamației administrative formulate de reclamant - prin adresa nr. 45055/19.12.2007 - a fost făcută de un alt departament decât cel legal constituit, respectiv de către Compartimentul de Presă, deși, conform dispozițiilor art. 35 din HG 123/2002, aceasta trebuia soluționată de Comisia de analiză a reclamațiilor administrative privind încălcarea dreptului la acces la informațiile de interes public.
Cu privire la informația solicitată de reclamant, respectiv a copiei actului de sesizare înaintat de organul de cercetare penală și in temeiul căruia pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bae fectuat un control tematic la SC ROMANIA, instanța a reținut că acesta are caracterul unei informații de interes public. Prin art. 12 al. 1,. 544/2001 a prevăzut, limitativ, informațiile exceptate de la accesul liber al cetățenilor, dar informația solicitată de reclamant nu face parte dintre cele exceptate de lege. De asemenea, instanța nu a putut reține nici incidența art. 11 din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală.
Art. 99 și urm. din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală prevăd posibilitatea efectuării inspecției fiscale, in urma comunicării unui aviz de inspecție fiscală. Acest aviz, conform art. 102 al. 2 lit. b nu e necesar in cazul unor acțiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorități, potrivit legii.
Rezultă din actele dosarului că la SC ROMANIA a fost efectuat un control tematic de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B la solicitarea organului de cercetare penală, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile dispozițiile art. 102 al. 2 lit. b din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală in sensul că nu era necesar avizul prevăzut de art. 99 și urm. din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală însă cererea reclamantului de a i se comunica actul emis de organul de cercetare penală in temeiul căruia a fost efectuat controlul este fondată. Chiar dacă acest act este emis de un alt organ decât cel care a efectuat controlul, acest aspect nu este de natură să conducă la respingerea cererii reclamantului.
Raportat considerentelor expuse, instanța a admis in parte acțiunea reclamantului și, in temeiul dispozițiilor art. 1 și 22 din. 544/2001 a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B să comunice reclamantului copia sesizării organului de cercetare penală către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B în baza căruia a fost efectuat un control tematic la SC ROMÂNIA SRL
Cu privire la cererea privind acordarea daunelor morale, instanța a reținut că, deși dovada existenței unui prejudiciu moral și a cuantumului daunelor necesare pentru repararea acestuia este dificil de făcut, totuși reclamantul ar fi trebuit să justifice aceste daune morale. Modalitatea defectuoasă de soluționare a cererii nu este de natură să creeze prezumția existenței unui prejudiciu. Instanța a rețineut că admiterea acțiunii este de natură să acopere un eventual prejudiciu moral suferit de reclamant. Pentru aceste motive, instanța a respins cererea privind obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B la plata de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului declarat, recurenta pârâtă arată următoarele:
Potrivit art.3 din Legea 544/2001: "Asigurarea de către autoritățile și instituțiile publice a accesului la informațiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relații publice sau al persoanei desemnate în acest scop".
Conform Regulamentului de Organizare si Funcționare EMIS DE ANAF, ACEST COMPARTIMENT IN CADRUL DGFP B, ACESTA AVIND COMPETENTA DE A SOLUȚIONA CEREREA DE FURNIZARE A INFORMAȚIILOR.
Instanța de judecata a inteles sa mențină ambele intimate in litigiu, introducind si intimata DGFP B, care la rindul ei a formulat apărări si a depus inscrisuri, insa instanța de judecata a SA LE COMUNICE SI SUBSCRISEI, deși aveam calitat de intimata.
In final instanța de judecata a pronunțat o hotarire judecătoreasca opozabila DOAR INTIMATEI B, deși obligația de soluționare a cererii de furnizare a informațiilor revine Compartimentului de Presa din cadrul DGFP.
Toate înscrisurile depuse de către DGFP B erau relevante in soluționarea cauzei, motiv pentru care apreciem ca necomunicarea lor constituie o încălcare a principiului dreptului la apărare a intimatei
2.La termenul de judecata din 28.03.2008 instanța de judecata din oficiu a invocat excepția de tardivitate a formulării acțiunii, dispunind la termenul de judecata din 25.04.2008 ca excepția sa fie pusa in discuția pârtilor.
Prin nota de ședința din 21.04.2008 recurenta a solicitat instanței de judecata sa respingă plingerea ca fiind tardiv introdusa, invocind in acest sens disp.art.22 din Legea 554/2001.
Prin nota de ședința depusa de reclamant la termenul din 28.03.2008, reclamantul a solicitat instanței de judecata respingerea excepției, invocind un temei de drept trunchiat, respectiv art.16 litera c din HG 123/2002, deși in speța erau aplicabile disp.art.16 litera.
Potrivit acestui articol: "Termenele pentru comunicarea în scris a unui răspuns solicitanților de informații de interes public sunt cele prevăzute deLegea nr. 544/2001, și anume:
a)10 zile lucrătoare pentru comunicarea informației de interes publicsolicitate, dacă aceasta a fost identificată în acest termen;
b)10 zile lucrătoare pentru anunțarea solicitantului că termenul inițial prevăzut la liț. a) nu a fost suficient pentru identificarea informației solicitate;
c)30 de zile lucrătoare pentru comunicarea informației de interes publicidentificate peste termenul prevăzut la lit. a);
d)5 zile lucrătoare pentru transmiterea refuzului de comunicare a informației solicitate și a motivării refuzului.
In speța reclamantul a formulat o cerere către DGFP B (înregistrata in mod corect la DGFP B- instituția competenta in soluționarea cererii) in data de 11.12.2008, iar in data de 19.12.2008 i s-a comunicat răspunsul de către Compartimentul de Presa din cadrul DGFP
Așadar reclamantului i s-a răspuns in mod corect de instituția abilitata in termenul legal de 5 ZILE conform art.16 litera d din HG 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interespublic si nu litera c cum greșit a indicat reclamantul in nota de ședința din 8.03.2008.
Răspunsul a fost comunicat prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, plicul avind stampila poștei de 20.12.2007, mențiunea "avizat, expirat termen de păstrare la 31.12.2007 SI LA DATA DE 8.01.2008".
Instanța de judecata a omis sa analizeze cu precizie data la care urma sa fie formulata acțiunea pentru a fi considerata depusa in termen, respingind fara un argument justificativ si far a analiza disp.art.33 din /2002 care prevăd:"Persoana care se consideră vătămată în drepturile sale poate depune reclamația administrativă prevăzută la ari. 32 în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință a refuzului explicit sau tacit al angajaților din cadrul autorității sau instituției publice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001 și ale prezentelor norme metodologice.
Termenul de 30 de zile menționat mai sus se calculează in cazul refuzului tacit sau explicit de formulare a răspunsului insa in speța suntem in prezenta unui răspuns comunicat in termen legal.
In speța dedusa judecații sunt aplicabile disp.art.36 cod pr.fiscala potrivit cărora:" Solicitantul care, după primirea răspunsului la reclamatia administrativă, se consideră în continuare lezat în drepturile sale prevăzute de lege, poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenelor prevăzute la art. 7 din Legea nr. 544/2001.
Termenul de care trebuia sa cont reclamantul la formularea plingerii era de 5 zile lucratoare conform art.7 litera b din Legea 554/2001.
Reclamatia administrativa este cu caracter permisiv prevăzuta de art.21 alin.2 din Legea 544/2001.
De la expirarea celor 5 zile lucratoare (astfel cum sunt stabilite de /2002 ) reclamantul avea la dispoziție 30 de zile in vederea formulării acțiunii la instanța de contencios administrativ.
Cererea reclamantului a fost înregistrata la DGFP B - instituția competenta la data de 11.12.2007, expirarea termenului de 5 zile lucratoare însemna 18.12.2007, iar reclamatia la Tribunal urma sa fie depusa in 30 de zile, adică la 18.01.2008, ori cererea de chemare in judecata a fost depusa in data de 8.02.2008.
Apărările reclamantului ca nu are de unde sa cunoască structura organizatorica a fiecărei instituții nu poate fi primita cu atât mai mult cu cit vine de la un apărător convențional, acesta având obligația de a face demersuri in vederea obținerii informațiilor, informații publice din categoria prevăzuta in Legea 544/2001.
Potrivit art.2 litera b din legea 544/2001:"Prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației".
Așa cum reclamantul a solicitat comunicarea unui document (care din punctul nostru de vedere nu este de natura unei informații de interes public) la fel se putea adresa instituției in vederea obținerii informațiilor privind funcționarea acestui compartiment cu atribuții de comunicare a informațiilor care potrivit aceleiași legi se incadreaza in categoria informațiilor de interes public.
Instanța de judecata a omis prevederile legii speciale in baza căreia funcționarii publici isi desfășoară activitatea- respectiv Codul d e pr.fiscala, cu atât mai mult cu documentul solicitat privește strict informații legate de atribuțiile de serviciu.
In speța fiind vorba de un inscris emis de organele de cercetare penala in care se solicita sprijinul organelor fiscale in efectuarea unor demersuri care sa permită acestora continuarea cercetărilor penale, subscrisa a apreciat in mod legal si temeinic ca acesta nu constituie o informație de interes public, intrucit vizează aspecte legate de procedura penala si informații cu caracter fiscal.
Potrivit art.l 1 cod pr.fiscala: "Funcționarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai dețin această calitate, sunt obligați, în condițiile legii, să păstreze secretul asupra informațiilor pe care le dețin ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu.
(2) Informațiile referitoare la impozite, taxe, contribuții și alte sumedatorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:
a)autorităților publice, în scopul îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege;
b)autorităților fiscale ale altor țări, în condiții de reciprocitate în baza unor convenții;
c)autorităților judiciare competente, potrivit legii;
d)în alte cazuri prevăzute de lege.
(3)Autoritatea care primește informații fiscale este obligată să păstrezesecretul asupra informațiilor primite.
(4)Este permisă transmiterea de informații cu caracter fiscal în alte situații decât cele prevăzute la alin. (2), în condițiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice".
Prin respectarea dispozițiilor cu caracter imperativ ale codului d e pr.fiscala funcționarii nu aduc nici un prejudiciu reclamantului, cu atât mai mult cu cât la sediul societății nu a mai fost efectuat controlul fiscal.
Instanța de judecata în mod greșit a dispus OBLIGAREA SUBSCRISEI LA ELIBERAREA ÎNSCRISULUI COMUNICAT DE IPJ B, ignorând dip. art. l1 cod pr.fiscala care obliga funcționarii publici sa păstreze secretul fiscal.
Daca instanța de judecata ar fi observat un amănunt deosebit de important si anume ca inscrisul solicitat de reclamant este comunicat de un organ de cercetare penala, ar fi realizat ca reclamantul are obligația de a solicita acestei instituții comunicarea respectivului inscris, pronuntind o hotarire care sa nu incalce obligația funcționarului public de păstrare a secretului fiscal.
Interpretarea instanței de judecata contravine atit disp. codului d e pr.fiscala dar si disp.legii 544/2001 intrucit aceasta nu face nici o referirecu privire la actele emise in vederea efectuării cercetării penale ca fiind informație de interes public.
De asemeni instanța de judecata a omis si prevederile Ordinului 713/2004 privind aprobarea Cartei drepturilor si obligațiilor contribuabililor pe timpul desfășurării inspecției fiscale, carta ce conferă contribuabililor următoarele drepturi:
- Dreptul de a fi înștiințat despre acțiunea de inspecție fiscală
- Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale aflate în cadrul termenului de prescripție
- Dreptul de a solicita modificarea datei de începere a inspecției fiscale
- Dreptul de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuție socială și pentru fiecare perioadă supusă verificării/impozitării
- Dreptul de a solicita legitimarea organelor de inspecție fiscală
- Dreptul ca activitatea dumneavoastră să fie cât mai puțin afectată pe timpul desfășurării inspecției fiscale
- Dreptul de a fi informat
- Dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informații
- Dreptul de a refuza furnizarea de informații
- Dreptul de a beneficia de asistență de specialitate
- Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal
- Dreptul de a primi dovada scrisă în cazul reținerii unor documente de către organele de inspecție fiscală
- Dreptul de a cunoaște rezultatele inspecției fiscale
Dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma inspecțieifiscale Obligații:
- Obligația de a permite accesul organului de inspecție fiscală în incintele dumneavoastră de afaceri
- Obligația de a pune la dispoziție organului de inspecție fiscală toate documentele care stau la baza calculării impozitelor datorate
- Obligația de a colabora la desfășurarea inspecției fiscale
- Obligația de a conduce, a păstra și a arhiva evidențele contabile și fiscale
- Obligația de a furniza organului de inspecție fiscală informațiile solicitate[.];
Asa cum rezulta din textele de lege enumerate mai sus contribuabilul are o serie de drepturi si obligații conferite de legiuitor in vederea efectuării inspecției fiscale, insa nu se regăsește dreptul de a avea acces la sesizările organelor de urmărire penale in baza cărora se efectuează activitatea de inspecție fiscala.
Recurenta apreciază ca dispozițiile legilor speciale in materie au regim derogatoriu de la disp. Legii 544/2001, sens in care a atașat acte normative emise de diverse instituții care enumera in mod expres informațiile care pot fi considerate de interes public precum si cele exceptate.
Același regim este aplicabil si funcționarilor publici din cadrul ANAF care exercita activitatea in baza codului d e pr.fiscala.
Recurenta apreciază ca instanța de fond a ignorat cadrul legal conferit funcționarilor publici si a interpetat greșit noțiunea de informație cu interes public, desi din cele mai elementare noțiuni de drept si din definiția data de Legea 554/2001 rezulta ca solicitarea reclamantului nu se încadrează in sfera informației de interes public.
In susținerea celor de mai sus definiția prevăzuta la art.2 lit.b din /2001 potrivit căreia: "prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației";
Hotărârea judecătoreasca nu este opozabila recurentei, intrucit competenta in soluționarea cererilor formulate in baza Legii 544/2001 este DGFP B - Compartimentul de presa, aceasta având obligația de a comunica datele solicitate.
Recurenta a depus la dosar Ordinul nr.37/22.02.2005 privind informațiile de interes public și secretele de serviciu emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, precum și corespondența purtată cu reclamantul. (filele 9-20).
În întâmpinarea depusă la dosar, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, pentru următoarele motive:
Referitor la invocarea de către reclamantă a încălcării formelor de procedură prevăzute de sub sancțiunea art.105 alin.2 pr.civ.
Intimatul reclamant menționează că recurenta B invocă la modul general faptul că instanța de fond n-ar fi comunicat acesteia informațiile și înscrisurile furnizate de P B, fără se precizeze ce anumeînscrisuri nu i-ar fi fost comunicate, în ce constă vătămarea pe care ia produs-o sau care anume dispoziții legale au fost încălcate.
Intimatul reclamant menționează că în ceea ce privește informațiile furnizate de PBa cestea au fost conținute în anumite răspunsuri la adresele instanței, adrese făcute cu scopul de a lămuri instanța în legătură cu anumite probleme ivite pe parcursul procesului, aceste răspunsuri neconstituind probe sau apărări ale DGFP-ului,instanța nefiind obligată să comunice aceste răspunsuri.
Faptul că recurenta Bas olicitat judecarea în lipsă, neprezentându-se la nici un termen dejudecată și, astfel, neluând la cunoștiintă de răspunsurile pe care DGFP le-a furnizat instanței de judecatăeste o chestiune imputabilă în exclusivitate recurentei, situație în care culpa acesteia nu poate fi transpusăinstanței de judecată.
Referitor la excepția tardivității reiterate de recurentă în motivele de recurs instanța de fonda respins în mod corect această excepție prin încheierea din data de 25.04.2008 pentru considerentelece vor urma.
Intimatul reclamant precizează că a respectat termenele legale prevăzute de art.22 din Legea nr.544/2001 și de art.33 și36 din HG123/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001, alegând ca înainte de promovarea plângerii către Tribunalul Brașov, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, să folosim procedura administrativă reglementată de art.32-36 din HG123/2002, situație care a determinat curgerea termenului de 30 de zile prev. de art.22 din Legea nr.544/2001 de la momentul primiriirăspunsului la reclamatia administrativă formulată, respectiv data de 08.01.2008,după cum reiese dincopia plicului prin care mi-a fost comunicat răspunsul, copie depusă la dosar ca anexă la plângerea formulată.
Astfel, reclamantul arăt că cererea de eliberare a copiei documentului solicitat am înaintat-o către AdministrațiaFinanciară B la data de 15 octombrie 2007, aceasta fiind înregistrată la intimată la data de 17octombrie 2007.
La această cerere, reclamantul nu a primit nici un răspuns.Potrivit art.16 lit. c din HG123/2002, intimata trebuia să îmi comunice informația solicitată în termen de 30 de zile lucrătoare, astfel că data la care se poate constata refuzul tacit de soluționare a cererii a fost 29.11.2007.
Potrivit art.32 din HG123/2002, "persoana care se consideră vătămată în drepturile sale poate depune reclamatia administrativă prevăzută la art.32 în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință a refuzului explicit sau tacit.".
Având în vedere că, data constatării refuzului tacit a fost 29.11.2007, reclamantul puteam depune reclamatia administrativă în termen de 30 de zile de la această dată, respectiv până la data de 30.12.2007.
Intimatul reclamant menționează că a înaintat reclamatia administrativă la data de 07.12.2007, deci înainte de data de 30.12.2007,încadrându-se în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art.32 din HG123/2002.
Răspunsul la reclamatia administrativă a fost comunicat de către intimată la data de 08.01.2008. Potrivit art.36 din HG123/2002 "solicitantul care, după primirea răspunsului la reclamatia administrativă, se consideră în continuare lezat în drepturile sale prevăzute de lege, poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului, în termen de 30 de zile".
Termenul limită pentru depunerea plângerii la tribunal, potrivit art.36 din HG123/2002, ar fi fost 08.02.2008. Subsemnatul am depus plângerea la data de 07.02.2008 (data poștei),astfel că m-amîncadrat în termenul de 30 de zile prevăzut de art.36 din HG123/2002.
Față de cele expuse mai sus, intimatul reclamant consideră că recurenta se află într-o mare confuzie atât în ceea ce privește cererea subsemnatului, cât și în ceea ce privește textele legale ce reglementează termenele menționate mai sus, precum și modul de calcul al acestor termene.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică ținând cont de toateargumentele pe care recurenta cu ocazia recursului nu a făcut decât să le reitereze, e drept într-o formă maistufoasă decât cea prezentată la instanța de fond.
Astfel, instanța de fond a arat că informația solicitată de reclamant are caracterul unei informații de interes public deoarece se încadrează în condițiile prevăzute de art.2 coroborat cu art. 12 din Legea 544/2001, nefăcând parte din cele exceptate de lege.
Deasemenea instanța a reținut în mod corect că art. 11 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură Fiscală nu este aplicabil în speță, în primul rând datorită faptului că acest articol vorbește de informații denatură fiscală, ori în speță informația solicitată nu are natură fiscală, mai mult potrivit art. 101 din OGnr.92/2003 B era obligată ca înaintea desfășurării controlului tematic la ROMÂNIAB să comunice reclamantului în calitate de administrator al acestei societăți temeiul juridic alinspecției fiscale, documentul solicitat prin această acțiune reprezentând însuși temeiul în baza căruia s-aefectuat controlul.
În concluzie, instanța de fond în mod corect a apreciat că B este obligată să comunice reclamantuluicopia sesizării organului de cercetare penală către B, document în baza căruia aceasta din urmă instituție a efectuat un control tematic la ROMÂNIA B.
În ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la inopozabilitatea sentinței de fond în ceea ce o privește, pe motiv că cererile formulate în baza Legii 544/2001 sunt de competența Compartimentului de presă ce funcționează în cadrul DGFP B, se pare că din nou se face o gravă confuzie a prevederilorLegii 544/2001 și a HG 123/2002 ce cuprinde Normele metodologice.
Documentul solicitat se află în posesia recurentei, acest document reprezentând însuși temeiul în bazacăruia recurenta a efectuat un control tematic la, ROMÂNIA.L B, cererea de eliberare a documentului a fost formulată către această instituție prin urmare această instituție trebuie să elibereze documentul, răspunzând astfel la cererea subsemnatului în calitate de instituție ce se află în posesia documentului solicitat.
Faptul că Legea 544/2001 și HG 123/2002 reglementează existența unei comisii care analizează reclamațiile administrative nu are nici o legătură cu faptul că instituția căreia i te adresezi cu cerere în temeiul Legii 544/2001 este cea obligată să furnizeze informația solicitată.
Instanța de fond a introdus în cauză DGFP pentru simplu motiv că a sesizat că răspunsul la reclamațiaadministrativă a fost dat de această instituție și a apreciat că este investită și cu modul de soluționare a acestei reclamații, constatând în timpul procesului că deși în cadrul acestei instituții există încă din 2007 Comisie de analiză a reclamațiilor administrative privind încălcarea dreptului la acces la informațiile de interes public, nu această comisie a soluționat această reclamație administrativă, ci un departament competent respectiv Compartimentul de presă.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată prin prisma art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul declarat este fondat si urmează a fi admis în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Administrația Financiară B la eliberarea copiei unui act pe care reclamantul îl solicitase în baza Legii nr.544/2001, obligarea pârâtei la daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, dar a obligat numai pârâta Administrația Finanțelor Publice B la comunicarea către reclamant a copiei actului solicitat prin acțiunea introductivă, omițând cel de-al doilea pârât.
Instanța de recurs constată că Tribunalul a introdus în cauză DGFP B pe parcursul judecății, a comunicat actele procesuale în mare măsură numai către pârâta DGFP B, astfel încât a lipsit cel de-al doilea pârât, anume B, de exercitarea dreptului la apărare conform exigențelor procesuale civile. Pe de altă parte, sub aspect funcțional, pârâtele au probat că în aplicarea Legii nr.544/2001 în cadrul DGFP B s-a înființat un compartiment specializat de relații publice, care asigură comunicarea informațiilor publice către solicitanți.
Prin urmare, instanța de recurs urmează a casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, care va relua judecata, va asigura respectarea dreptului la apărare pentru toate părțile din cauză, potrivit dispozițiilor procesuale civile aplicabile, va pronunța hotărârea cu privire la toate părțile din cauză, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile, ținând cont de apărările formulate de toate părțile din cauză, astfel încât dispozițiile din sentința ca va fi pronunțată să poată fi pusă în executare efectiv.
Ca atare, instanța de recurs urmează a casa hotărârea și să o trimită primei instanțe spre rejudecare, iar instanța de fond urmează să reia judecata în primă instanță, cu respectarea regulilor de procedură prevăzute de lege pentru această fază procesuală.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța de recurs urmează a casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B împotriva sent.civ. nr.604/CA/15.09.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
]
Red. /10.12.2008
Dact./11.12.2008/ 3 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Georgeta
