Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 756/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 756
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, )., -, -, )., -, )., împotriva sentinței civile nr.1056/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă,instanța constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2008 reclamanții, )., -, -, )., -, )., au chemat în judecată pârâtul Municipiul A prin Primarul Municipiului A, pentru obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu rata inflației până la plata efectivă, începând cu 01.01.2004 până la zi, astfel: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază; precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare privind aceste sporuri în carnetele de muncă.
În motivare reclamanții arată că au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului A, conform celor înscrise în cartea de muncă și în temeiul art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, republicată, ar fi trebuit să beneficieze de acest drept de care au fost privați datorită suspendării aplicării lui prin OUG nr. 92/2004 cu modificările aduse prin Legea nr. 76/2005 și OG nr. 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. Aceste drepturi au intrat în vigoare la data de 1.01.2007.
De asemenea, se invocă prevederile art. 38 și 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003, care prevăd că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea lor este lovită de nulitate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 2 decembrie 2008, pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1056/02.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada constatat că cererea reclamanților, )., -, -, )., -, )., formulată împotriva pârâților MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI A, pentru obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, nu este de competența instanțelor judecătorești și o respinge ca inadmisibilă.
În motivarea acestei excepții prima instanță a reținut necompetența de ordine publică a acesteia, considerând că pricina nu este de competența instanțelor judecătorești, situație prevăzută de art. 159 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici nu prevăd cuantumul suplimentului postului și nici suplimentului gradului și nici vreun alt element de determinare a acestor drepturi salariale, așa cum se întâmplă pentru salariul de bază sau sporul pentru vechime în muncă, reglementate de același articol, la literele a și
Ceea ce se cere de către reclamanți, nu este numai acordarea acestor drepturi salariale, ci și stabilirea de către instanța de judecată a cuantumului acestora la un procent de câte 25 % din salariul de bază.
Instanțele judecătorești nu sunt îndreptățite să se substituie legiuitorului ori executivului pentru a da eficiență acestei reglementări și să stabilească efectiv cuantumul celor două drepturi prevăzute de lege și care în prezent nu pot fi realizate efectiv. Numai legea este aceea care reglementează modalitatea și elementele de calcul al salariului funcționarilor publici, fiind exclusă intervenția instanței judecătorești care să suplinească lipsa de reglementare.
În sensul că legea stabilește salarizarea, componentele salariului, sporurile cât și cuantumul acestora, sunt de evidențiat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 188/1999, introduse prin Legea nr. 161/2003, dispozițiile Legii nr. 251/2006, pentru modificarea Statutului funcționarilor publici, Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, reglementând doar unele măsuri privind drepturile salariale ale funcționarilor publici stabilite anterior prin lege.
Întrucât competența de reglementare aparține exclusiv legiuitorului, cererea reclamanților a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal recurenții, )., -, -, )., -, )., solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra primului o capăt de cerere privind recunoașterea dreptului la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, drepturi prevăzute expres de Legea 188/1999 republicată.
Referitor la cererea de acordare a acestor drepturi retroactiv, recurenții arată că acest drept a fost instituit începând cu 01.01.2004 iar suspendarea acestuia nu presupune pierderea dreptului însuși.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 6.c Cod Penal
Prin completarea motivelor de recurs reclamanții au arătat că au solicitat nu numai acordarea procentului de 25%, procent care ține de principiul egalității în fața autorităților publice precum și de faptul că în numeroase acțiuni admise ale funcționarilor publici au vizat acest procent, ci au solicitat însăși recunoașterea dreptului respectiv, petit asupra căruia prima instanță nu s-a pronunțat deși acest drept face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Agenția pentru Protecția Mediului Aas olicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe arătând că în calitatea sa de ordonator terțiar de credite este exonerată de orice vină cu privire la achitarea acestor sporuri câtă vreme nu au fost virate sumele de bani necesare de la ANP
Intimatul Ministerul Mediului prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe arătând că această instituție nu are calitate procesual pasivă câtă vreme nu există raporturi de serviciu între acesta și reclamanți. Pe fondul cauzei s-a arătat faptul că măsura suspendării prevederilor privind plata suplimentului postului și suplimentul treptei de salarizare pe perioada 2004-2006 nu poate atrage plata drepturilor pretinse, iar în perioada 2007-2008 prin apariția OG 6/2007 nu se face referire la aceste sporuri iar pe de altă parte Legea 188/1999 nu reglementează cuantumul acestor sporuri.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 indice 1.p,c, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a procedat la respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamanților ce viza plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare apreciind că de vreme ce Legea 188/1999 nu prevede cuantumul acestor suplimente, instanțele judecătorești nu sunt îndreptățite să se substituie legiuitorului ori executivului pentru a stabili efectiv acest cuantum și ca atare acțiunea reclamanților nu este de competența instanțelor judecătorești.
Soluția astfel pronunțată este criticabilă întrucât obiectul acțiunii reclamanților nu l-a constituit numai stabilirea cuantumul de câte 25% pentru fiecare dintre suplimentele solicitate, ci și recunoașterea dreptului reclamanților la plata celor două suplimente.
Este adevărat că Legea 188/1999 nu prevede cuantumul celor două sporuri iar instanța de judecată nu-și poate depăși competența și nu se poate substitui legiuitorului pentru determinarea cuantumului acestor sporuri în condițiile în care cuantumul nu este prevăzut de lege, dar nimic nu împiedica prima instanță să procedeze la analiza pe fond a cererii reclamanților privind recunoașterea acestor drepturi în mod generic, fiind de competența ordonatorului principal de credite să stabilească cuantumul acestor sporuri sau criterii de natură a determina acest cuantum. În sprijinul acestei soluții vin dispozițiile cuprinse la art.3 din nr.OG6/2007 potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii astfel încât rezultă că stabilirea cuantumurilor sporurilor salariale solicitate în baza art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată revine în sarcina fiecărui ordonator principal de credite iar lipsa cuantumului în cuprinsul legii nu reprezintă un motiv pentru respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Ca atare, faptul că legiuitorul nu a stabilit cuantumul în care se pot acorda aceste sporuri sau criterii pentru determinarea cuantumul nu poate conduce la soluția respingerii acțiunii ca inadmisibilă, instanța având competența materială de a stabili dacă reclamanții sunt îndreptăți sau nu la plata celor două suplimente pretinse pe perioada invocată, drepturile pretinse fiind parte integrantă a drepturilor salariale ale reclamanților ca și funcționari publici, iar litigiile privind acordarea acestora se circumscriu noțiunii de litigii privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, ce sunt astfel de competența instanțelor de contencios administrativ.
Neprocedând astfel, prima instanță a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondului cauzei aspect ce este de natură a conduce la admiterea recursului și conf. art. 312 alin. 5. p.,c la casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Arad, ocazie cu care instanța se va pronunța și asupra calității procesual pasive a pârâților chemați în judecată ținând cont de calitatea de instituție angajatoare, instituție ce este parte în raporturile de serviciu ale reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții, )., -, -, )., -, )., împotriva sentinței civile nr.1056/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./AP-26.05.2009
tehored/M-26.05.2009
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
