Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 769/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 769/ Dosar Nr-
Sedința publică din 10 noiembrie 2009
Completul de compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - JUDECĂTOR 3: Mirena
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 224 din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 224 din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasnas -a respins acțiunea reclamantului BGB. împotriva pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul BGB. împotriva Inspectoratului de Poliție al județului C și în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând indemnizație de detașare pe perioada 12.09.2006 - 13.04.2008; s-au respins restul cererilor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a fost detașat prin ordinul nr. 179/2/6.09.2006 de la Postul de Poliție M la Poliția municipiului Sf.
Conform art.28 alin. 1 lit. i) din Legea nr.360/2002, polițistul are dreptul la indemnizație de detașare, precum și decontarea cheltuielilor de cazare, în condițiile stabilite prin lege.
De asemenea, la pct. 60 din Normele metodologice privind drepturile de transport, acordarea indemnizației de detașare și decontarea cheltuielilor de cazare polițiștilor, aprobate prin Ordinul MAI nr.136/2004, se stabilește, fără echivoc, că polițiștii detașați au dreptul la o indemnizație de detașare care se calculează în conformitate cu normele arătate la lit.a) și b) ale pct.60 și pct.61 din norme.
Normele legale nu fac distincție între detașare în interesul serviciului sau interesul celui în cauză, distincție făcută de pârât în întâmpinarea și concluziile depuse.
Ca urmare, sub aspectul drepturilor cuvenite, tribunalul a apreciat că nu are relevanță dacă detașarea s- făcut la inițiativa instituției sau a persoanei angajate.
În ce privește cheltuielile de cazare, contractele de închiriere depuse de reclamant în susținerea pretențiilor nu au fost înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Sf.G -locul situării imobilului - în vederea impozitării veniturilor obținute prin cedarea folosinței apartamentului, nu există dovada proprietății asupra apartamentului a persoanei care l-a dat în chirie, nu a făcut dovada achitării nici unei sume cu titlu de chirie. În consecință, cererea de achitare cheltuielilor reprezentând chiria este nejustificată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul De Poliție Al Județului C în temeiul dispozițiilor art. 304 - 316 Cod procedură civilă.
În motivare pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Caa rătat că în privința cheltuielilor de cazare reclamantul a depus trei contracte de închiriere dar a și declarat că în perioada 12.09.2006 - 13.04.2008 a locuit la socrii săi, astfel încât nu are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare, având în vedere declarația dată. În privința indemnizației de detașare s-a arătat că instanța de fond nu a solicitat reclamantului să facă dovada că în perioada în discuție a locuit sau nu în localitatea SF. Nu s-a examinat faptul că există o contradicție în declarațiile privind localitatea de domiciliu sau reședința reclamantului. reclamantului s-a realizat în interesul persoanei și nu al instituției, fapt ce nu atrage acordarea unor drepturi salariale suplimentare.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate, dispozițiile art. 304 pct 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Acțiunea reclamantului are ca obiect obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația de detașare și contravaloarea cheltuielilor de cazare pentru perioada septembrie 2006 - aprilie 2008. Reclamantul a precizat perioada pentru care solicită decontarea cheltuielilor de cazare în baza contractelor de închiriere spațiu locativ - 12.09.2006 - 13.04.2008, perioadă în care a fost detașat de la Postul de Poliție M la Poliția municipiului Sf.
Cu privire la capătul de cerere privind decontarea cheltuielilor de cazare, instanța de fond a respins aceste pretenții, iar reclamantul nu a formulat recurs, astfel încât aceste dispoziții au intrat în puterea lucrului judecat.
În ce privește pretențiile prind indemnizația de detașare instanța de fond nu a examinat corespunzător fondul cauzei, nu a analizat toate probele administrate în cauză, ceea ce a dus la o hotărâre nefondată.
Astfel, reclamantul a arătat că a fost detașat și nu i s-au plătit drepturile corespunzătoare. În ce privește detașarea, temeiurile de drept sunt cele prevăzute de HG nr. 1860/2006 și Ordinul MAI nr 132/2004.
Pentru lămurirea situației de fapt instanța de fond trebuia să constate dacă acesta a fost în mod legal detașat, dacă deplasarea s-a făcut într-o localitate aflată la o distanță mai M de 5 km de cea în care a avut locul permanent de muncă reclamantul, pentru a se constata dacă sunt sa nu incidente dispozițiile generale ale HG nr. 1860 din 21 decembrie 2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, respectiv "ART. 9 Persoana aflată în delegare sau detașare într-o localitate situată la o distanță mai M de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă primește o indemnizație zilnică de delegare sau de detașare de 13 lei, indiferent de funcția pe care o îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea. ART. 10 Numărul zilelor calendaristice în care persoana se află în delegare sau detașare se socotește de la data și ora plecării până la data și ora înapoierii mijlocului de transport din și în localitatea unde își are locul permanent de muncă, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de delegare sau detașare."
Din probele administrate în cauză rezultă că există o rămasă nelămurită. Astfel, reclamantul a susținut că a locuit în chirie în acea perioadă, dar contractele de închiriere prezentate nu sunt înregistrate la Administrația fiscală teritorială, pentru a fi opozabile terților. În același timp instanța a reținut în încheierea de ședință din 15.01.2009 că reclamantul a arătat că a locuit în SF. G în apartamentul socrilor. Or, trebuia lămurit dacă aceasta a fost starea de fapt, conform susținerii reclamantului, și care sunt dovezile privind titlul cu care a locuit în acest imobil. În același timp există actul aflat la fila 33 dosar instanță fond în care reclamantul arată că are domiciliul în SF. Atât timp cât există nelămuriri ale susținerilor reclamantului, în mod greșit instanța de fond a admis pretențiile acestuia, urmând a se dispune, potrivit art. 312 alin 5 Cod procedură civilă, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se constată că reclamantul a formulat cereri în recurs privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere că recursul recurentei este admis, cererea intimatei se va respinge ca nefondată, întrucât recurenta nu a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C împotriva sentinței civile nr. 224/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Respinge cererea intimatului reclamant de acordare cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red MR 16.12.2009
Dact VP 28.12.2009
4 ex
Jud fond T
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
