Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 77/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 77/2010
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) anulare decizie încetare raporturi de serviciu - OUG nr. 37/2009.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 9 februarie 2010, când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 16 februarie 2010, apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta, a chemat în judecată Agenția Natională pentru Ocuparea Forței de Muncă B, reprezentată prin în calitate de Președinte cu solicitând:
- anularea actului prin care a fost eliberată din funcție și și-a încetat raporturile de serviciu, respectiv: Ordinul 253 / 24. 04. 2009 emis de Presedintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, d-l, și repunerea sa în funcție.
În motivare reclamanta arată că are calitatea de funcționar public și, din data de 30.04.2001, a fost numită în funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă S prin Ordinul 193/24.04.2001, emis în urma concursului, organizat în vederea ocupării funcției de conducere.
Actul care a stat la baza eliberării din funcție a fost emis în baza OUG 37/ 2009, ordonanță care încalcă flagrant drepturile, libertățile și interesele legitime prevăzute de Constituție, fapt confirmat si de declararea ca neconstituțională de către Curtea Constituțională a României a legii de aprobare a OUG 37/22 aprilie 2009.
Prin demiterea sa pe motiv că funcția de director executiv adjunct pe care o ocupă prin concurs a fost desființată în baza OUG 37/22 aprilie 2009 și înființarea postului de director coordonator adjunct este o acțiune nelegală.
Caracterul vădit nelegal și abuziv al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, precum și premeditarea acestui abuz sunt evidențiate, în special, de faptul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completări le ulterioare, "Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome." Din acest punct de vedere, OUG nr. 37/2009 nu vine să stabilească alte atribuții și responsabilități pentru funcția nouă de director coordonator iar, prin urmare, va fi vorba tot de o funcție prin care se realizează prerogativele de putere publică.
In baza art. 111 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, "Autoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligația de a stabili funcții publice în condițiile art. 107." Potrivit art. 107 din Legea nr. 188/1999, "Funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate și instituție publică, în parte, de conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) și cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici."
Potrivit art.l alin. (2) al Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, "Scopul prezentei legi îl constituie asigurarea, în conformitate cu dispozițiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor, precum și al autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală."
În conformitate cu dispozițiile art.3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, unul dintre principiile care stau la baza exercitării funcției publice este cel al stabilității iar, potrivit art.4 alin. (2) din același act normativ, "exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe perioadă nedeterminată", tocmai pentru a conferi eficiență și viabilitate principiului stabilității.
Conform legii (Statutul funcționarilor publici), singurele posibilități legale de modificare, suspendare ori încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute la art.87-92 (modificare), art.94-96 (suspendare) și art.97-1O2 (încetare) din actul normativ în cauză. Însă, indiferent de situație, trebuie observat că legiuitorul a instituit, prin norme clare, măsuri de protecție a funcționarului public împotriva oricăror abuzuri ale conducătorilor autorităților și instituțiilor publice, cele mai relevante vizând: obligativitatea existenței acordului funcționarului pentru modificarea raporturilor de serviciu, limitarea la minimum a posibilității angajatorului de a avea inițiativa suspendării din funcția publică, enumerarea, cu caracter limitativ a situațiilor în care poate interveni încetarea raportului de serviciu.
Având în vedere cele prezentate, solicită instanței să constate că actul emis în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009, Ordinul 253/ 24.04.2009 îi încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime și să dispună anularea lui.
De asemenea, Ordinul 253/24.04.2009 de eliberare din funcție emis în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009, îi încalcă demnitatea umană, Constituția României prevăzând în mod expres la art. 1(3 )"România este stat de drept, democratic și social în care demnitatea omului reprezintă valori supreme și sunt garantate" și demnitatea în muncă, conform Codului muncii art. 39 alin. 1 lit e "salariații au dreptul la demnitate în muncă".
Având în vedere cele mai sus menționate, solicită despăgubiri morale pentru trauma psihică suferită ca urmare a eliberării sale nelegale din funcție, în sumă de 5000 Euro în conformitate cu art. 998 - 999 Cod civil.
Intimata Agenția Națională Pentru Ocuparea Forței de Muncă a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, cu motivarea că ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, îndeplinind condițiile de fond și de formă cerute de lege pentru validitatea actelor administrative.
Cu privire la acordarea daunelor morale, intimata arată că reclamanta nu a arătat în ce anume constă prejudiciul moral suferit, cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă fiind exagerat și nejustificat.
Examinând acțiunea, se constată următoarele:
Curtea reține că actul administrativ atacat în prezenta cauză a fost emis pentru executarea dispozițiilor art. III alin. 1 și alin. 11 din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Că este așa rezultă din mențiunile operate în formula introductivă a actului administrativ individual examinat unde se menționează, între altele, și acest temei legal. Insa cu privire la constitutionalitatea nr.OUG 37/2009, în întregul ei, s-a pronunțat jurisdicția de contencios constituțional prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 6 noiembrie 2009.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că egea pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.
Deși dispozitivul deciziei se referă exclusiv la Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009, în cuprinsul considerentelor deciziei Curtea Constituțională face o analiză exhaustivă și a constituționalității Ordonanței de urgență constatând că nu există nici un motiv care să o împiedice să-și extindă controlul cu privire la constituționalitatea acesteia.
În acest sens jurisdicția de contencios constituțional a statuat că,după aprobarea ordonanței de urgență de către Parlament, controlul de constituționalitate se exercită față de legea de aprobare, al cărei conținut este chiar ordonanța guvernamentală. Altfel spus, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar, prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct; aprobarea dă naștere, însă, unui act normativ nou, care a absorbit și ordonanța de urgență. Ca atare, Curtea consideră că, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, dispozițiile ordonanței de urgență pot fi supuse controlului de constituționalitate în condițiile <LLNK 11991 0221 202 146 39>art. 146 lit. a) din Legea fundamentală.
Așa fiind, instanța de contencios constituțional a constatat că prin reglementările sale ordonanța de urgență a Guvernului afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, reținându-se în plus că Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.
Instanța de contencios constituțional a mai reținut căținând cont de existența viciului de neconstituționalitate extrinsecă evidențiat mai sus, constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit <LLNK 11991 0221 202 115 34>art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras competenței sale, Curtea constată că examinarea celorlalte critici de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 nu mai este necesară.
De asemenea, Curtea Constituțională observat că,prin dispozițiile sale, <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Din această perspectivă Curtea reține că actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal.
Aspectele legate de împrejurarea că OUG nr. 37/2009 au fost între timp abrogate de OUG nr. 105/2009 nu au nicio relevanță în prezenta cauză de vreme ce noul act normativ preia integral dispozițiile legale ale vechiului act normativ.
Este suficient să cităm integral pasajele relevante din conținutul deciziei instanței de contencios constituțional pentru a releva pertinența și justețea acestui punct de vedere. Astfel, cu referire la incidența OUG nr. 105/2009 Curtea Constituțională a reținut că:
în situația în care, prin legea supusă controlului înainte de promulgare se aprobă o ordonanță abrogată, nu se poate reține existența unui caz de inadmisibilitate ca urmare a faptului că s-ar exercita controlul de constituționalitate al unei legi ieșite din vigoare. Obiectul direct al controlului nu îl constituie constituționalitatea prevederilor ordonanței de urgență ieșite din vigoare, ci constituționalitatea legii de aprobare a acesteia, adică de validare a conținutului ei normativ prin actul de voință al Parlamentului.
Astfel cum a observat instanța de contencios constituțional prin decizia mai sus amintită, a decide altfel ar însemna să se admită ca o lege prin care s-a aprobat o ordonanță de urgență neconstituțională ieșită din vigoare să nu poată fi supusă controlului Curții Constituționale în vederea restabilirii ordinii de drept consacrate prin Legea fundamentală și, pe cale de consecință, că prevederile Constituției nu sunt obligatorii. Ținând seama de prevederile <LLNK 11991 0221 202 1 41>art. 1 alin. (5) din Constituția României, conform cărora "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", o asemenea soluție este absolut inacceptabilă.
In conditiile neconstitutionalitatii flagrante a dispozitiilor OUG37/2009, in opinia instantei actele administrative emise in vederea aplicarii acestui act normativ sunt lovite de nulitate, fiind bazate pe un temei legal neconstitutional.
Așa fiind, în temeiul art. 109 raportat la art. 106 din Legea nr. 188/1999 corelat cu art. 9 alin. 5 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea reclamantei și ca o consecință se va dispune anularea actului administrativ atacat, ordinul 253/24.04.2009 prin care s-a dispus desfiintarea functiei de conducere de director executiv adjunct MPM al Agenției Județene pentru ocuparea Forței de Muncă S și de asemenea s-a dispus încetarea raportului de munca al reclamantei la data expirarii termenului de preaviz.
Cu privire la daunele morale, reclamanta a precizat cuantumul acestora la suma de 5000 Euro. Spre deosebire de celelalte despagubiri civile care presupun un suport probator, in privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care in raport de consecintele suferite de partea vatamata va aprecia o anumita suma globala care sa compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pentru justa și corecta apreciere a prejudiciului moral instanta se rezuma să evidențieze câteva principii ce stau la baza stabilirii nivelului de despăgubire în astfel de situații și care mutatis mutandis pot fi reținute și în prezenta cauză corespunzător particularităților acesteia. Astfel, în literatura de specialitate unită cu practica judiciară pertinentă s-a reținut în ansamblu că indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, in realitate, o reparare a acestuia, in sensul unei compensatii sau satisfactii compensatorii. Stabilirea cuantumului despagubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod firesc, o doza mai sau mai mare de arbitrar. Totusi, despagubirea trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitatea, importanta si consecintele acesteia pentru persoana vatamata.
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezuma la determinarea "pretului" suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci inseamna aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si a implicatiei acestuia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vatamata pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar insemna o viata normala, linistita si fericita pentru aceasta in momentul respectiv, dar si in viitor in societatea respectiva. Se face, deci, o apreciere a prejudiciului moral si apoi, in raport cu acesta, se stabileste indemnizatia.
Raportat la cazul concret dedus judecatii, instanta apreciaza faptul ca intr-adevar, prin emiterea ordinului anulat conform dispozitivului prezentei sentinte a fost vatamat grav dreptul la munca al reclamantei. Reclamantei i-au fost afectate astfel onoarea, prestigiul si demnitatea ocrotite de lege.
In concluzie, instanta retine că maniera în care emitentul actului a procedat a creat un prejudiciu moral reclamantei. Aplicând criteriile anterior enuntate instanta apreciaza ca justa reparare a prejudiciului se poate realiza intr-o maniera satisfacatoare prin obligarea paratului emitent al actului la plata sumei de 4000 Euro sau echivalentul în lei a sumei la data plății efective.
Pentru considerentele sus arătate, instanța va admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, și în consecință, va anula Ordinul 253 din 24.04.2009 emis de pârâtă - prin președinte, va obliga pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale pe care le-a avut anterior emiterii Ordinului 253/2009 și drepturile salariale pe care le primește în prezent, despăgubiri ce vor fi acordate începând cu data de 25.05.2009 și va obliga pârâta să plătească reclamantei daune morale parțiale în sumă de 4000 Euro sau echivalentul în lei a sumei la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta,. în Z, str. G-ral nr. 13,. 20, apartamentul 12, jud. S împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în B,--22, Sector 4, și în consecință:
- anulează Ordinul 253 din 24.04.2009 emis de pârâtă - prin președinte;
- obligă pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale pe care le-a avut anterior emiterii Ordinului 253/2009 și drepturile salariale pe care le primește în prezent, despăgubiri ce vor fi acordate începând cu data de 25.05.2009.
- obligă pârâta să plătească reclamantei daune morale parțiale în sumă de 4000 euro sau echivalentul în lei a sumei la data plății efective.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. dact. GC
5 ex/22.03.2010
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu
