Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 74/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 74/2010
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
Pe rol, acțiunea în contencios administrativ formulată de în contradictoriu cu CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S având ca obiect anularea hotărârii nr. 5929/30.06.2009 emisă de pârâtă.
La apelul nominal se constată lipsa părților și a martorilor și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare, în considerarea obiectului cererii.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 februarie 2010, s-a înregistrat la dosar procesele verbale de executare a mandatelor de aducere emise pentru cei doi martori, din care rezultă imposibilitatea prezentării acestora in fața instanței, întrucât martorul este mobilizat la pat, iar martorul a decedat.
Curtea, după deliberare, având în vedere imposibilitatea prezentării martorilor în fața instanței, în conformitate cu prevederile art. 188 al. 3 cod procedură civilă, revine asupra probei privind audierea acestora, iar în baza înscrisurilor existente la dosar, constată că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin contestația înregistrată sub nr- din data de 01.09.2009, reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5.929 din data de 30.06.2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S și obligarea acesteia să-i recunoască, în temeiul nr.OG 105/1999 calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de acest act normativ aprobat prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a pretins că în perioada septembrie 1940 - februarie 1945 fost refugiată din localitatea de domiciliu îndeplinind astfel condițiile prev. de art. 1 din Legea nr. 189/2000, dar pârâta nu i-a admis cererea de a fi considerată și ea beneficiară a drepturilor prevăzute de actul normativ mai sus citat.
La rândul său, pârâta Saf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamanta nu a prezentat nici o dovadă cu acte și, mai mult, declarațiile martorilor date în fața notarului public sunt sumare, neconducând la concluzia existenței persecuției reclamantei și a familiei acesteia.
Totodată, pârâta a solicitat instanței să declare ca fiind nule declarațiile martorilor, având în vedere că în perioada 1940 - 1945 aceștia erau minori, nu aveau discernământ și de la acea perioadă a trecut peste 60 de ani, iar din comunicarea nr. C/1163 din data de 30.06.2009 emisă de comuna, jud. S nu rezultă că familia reclamantei și aceasta au fost refugiați în perioada 1940 - 1945. ( 4-7)
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2009 sub nr. 600, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5.929/30.06.2009 pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că acesta nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 189/2000.( 2)
La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că declarațiile martorilor și care au atestat refugiul reclamantei nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
Față de aceste dispoziții legale și starea de fapt existentă, retinand si aplicabilitatea principiului administrarii nemijlocite a probelor, instanța la termenul de judecată din data de 12.01.2010 a dispus, în temeiul art. 188 alin. 1.pr.civ. citarea reclamantei și a martorilor și care au dat declarațiile notariale pentru a se stabili cu certitudine incidența prevederilor art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000 și pentru a vedea astfel dacă reclamanta este sau nu este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii pretinse.
La termenul din data de 23.02.2009, Curtea a constatat că deși pentru cei 2 martorii s-au emis mandate de aducere, aceștia nu s-au putut prezenta în instanță întrucât martorul este mobilizat la pat, iar martorul a decedat.
În consecință, datorită absenței acestor martori cât și a reclamantei, Curtea este în imposibilitate audierii acestora în instanță. In baza dispozitiilor art. 188 alin. 3.,daca, dupa mandatul de aducere, martorul nu se infatiseaza, instanta va putea la judecata,
În aceste împrejurări, desi reclamanta avea sarcina probei conform art. 1169 Cod Civil, aceasta nu a fost în măsură să dovedească cu certitudine cele invocate cu toate stăruințele instanței, acțiunea acesteia urmează a fi respinsă întrucât statuările din actul administrativ atacat nu au fost combătute cu nici un mijloc de probă din care să rezulte că situația sa se încadrează în dispozitiile art. 1 din nr.OG 105/1999 în sensul că în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 și până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice care l-au determinat să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în sat F, nr. 129, comuna, jud. S împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 85, jud. S, privind anularea hotărârii nr. 5.929 din data de 30 iunie 2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./5 ex./10.03.2010.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei
