Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 771/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.771
Ședința publică din data de 18 mai 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, în calitate de reprezentat al funcționarilor publici cu statut special în cadrul Penitenciarului Ploiești, cu domiciliul ales la Penitenciarul Ploiești,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 420 din data de 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâții PENITENCIARUL, cu sediul în P,-, Județ P, ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR, cu sediul în B, sector 2,-, MINISTERUL JUSTITIEI - cu sediul în B, sector 5,-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta -
reclamantă, lipsă fiind intimații-pârâți: Penitenciarul Ploiești,
Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, că intimatul Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Națională a Penitenciarelor.
Având cuvântul recurenta, arată că excepția invocată reprezintă o apărare pe fond, motiv pentru care solicită respingerea acesteia, după care alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul recurenta reclamantă, reprezentată a funcționarilor publici din cadrul Penitenciarului Ploiești, solicită admiterea recursului și obligarea pârâtului Penitenciarul Ploiești să le plătească sportul de stres începând cu data de 01.01.2007.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova Secția Civila sub nr-, reclamanții - funcționari publici in cadrul Penitenciarului Ploiești, reprezentați de reclamanta, au solicitat în contradictoriu cu
P, Ministerul Justiției și Administrația Națională a B, obligarea primului pârât la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de stres in procent de 50% calculate la salariul de baza brut lunar începând cu decembrie 2006, sume ce vor fi reactualizate începând cu data nașterii drepturilor și până la executarea hotărârilor judecătorești.
S-a mai solicitat obligarea paratelor Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor in calitate de ordonatori de credite sa aloce P fondurile necesare plăților.
In motivarea acțiunii se arată ca potrivit art.47 din Lg. 50/1997 pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, magistrații precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
De asemenea, potrivit art.53 din același act normativ personalul civil din Direcția Generală a Penitenciarelor și unităților subordonate acesteia beneficiază și de drepturile stabilite printre alte acte normative speciale.
Reclamanții au invocat disp. art. 3 al.1 și art.58 din Lg. 293/2004 potrivit cărora personalul din sistemul Administrației este constituit din funcționari publici civili cu statut special și din personalul încadrat pe baza de contract individual de muncă, iar printre criteriile de evaluare se regăsește și "rezistenta la stres" ceea ce înseamnă că se recunoaște că sistemul penitenciar este un sistem in care activitățile se desfășoară in condiții de stres, iar în art.23 din Ordonanța 64/2006 se menționează că funcționarii publici din sistemul administrației penitenciarelor beneficiază de un spor pentru activități care solicita o încordare psihică foarte ridicata.
Sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica prev. de art.47 din Lg.50/1996 a fost abrogat neconstituțional cu încălcarea disp. art.41 al.2 si 53 din constituție, nelegalitatea acestei abrogări fiind stabilită de ICCJ prin decizia nr.21/10.03.2008.
Reclamanții au depus la dosar practică judiciară in materie a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la discriminarea intre diferite categorii de personal.
Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că prin decizia ICCJ nr. 21/2008 s-a stabilit dreptul la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica pentru categoriile de personal salarizate de Lg. 50/1996, care la momentul abrogării beneficiau de acest spor.
Or, personalul civil cu statut special din cadrul ANP nu a beneficiat niciodată de sporul prevăzut de art. 47 din Lg. 50/1996.
Sporurile și alte drepturi salariale pentru activități ce solicită încordare psihică foarte ridicată sau care se desfășoară în condiții deosebite de muncă pentru personalul ANP au fost prevăzute in art. 27 din Lg. 50/1996.
Toate dispozițiile Lg. 50/1996 referitoare la salarizarea personalului din cadrul ANP sunt abrogate, salarizarea acestei categorii de personal făcându-se în conformitate cu OG 64/2006.
In ceea ce privește pretinsa discriminare între diferite categorii de salariați trebuie reținut ca prin decizia nr. 818/3 iulie 2008 Curtea Constituțională a constatat că prev. art. 1, art.2 al.3 si art.27 al.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale.
Prin întâmpinarea formulata P a invocat excepția de necompetență materiale a Tribunalului Prahova Secția Civilă precum și excepția prescrierii parțiale a dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei consideră că acțiunea este neîntemeiată întrucât funcționarii publici din cadrul ANP nu pot fi asimilați cu magistrați și personalul auxiliar.
Prin încheierea din data de 21.08.2008 Tribunalul Prahova Secția Civilă a transpus cauza la Tribunalul Prahova, instanța de Contencios Administrativ, față de calitatea reclamanților de funcționari publici cu statut special.
Cauza a fost înregistrată pe rolul aceluiași tribunalul - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II sun nr-
Prin întâmpinarea formulată de ANP se invocă excepția de necompetență materială a instanței deoarece acțiunea este îndreptată împotriva unor instituții centrale și in consecință competența de soluționare aparține Curții de Apel Ploiești.
S-a invocat de asemenea, lipsa calității procesuale pasive a ANP B, întrucât reclamanții își desfășoară activitatea in cadrul P care este unitate cu personalitate juridica.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât prin Ordonanța 83/200 a fost abrogat textul de lege prin care magistraților și personalului auxiliar din instanțe și parchete li se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 80 % din venitul brut lunar.
Prin sentința nr. 420 din data de 21.10.2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată excepția de necompetenta materială a instanței invocată de parata ANP B, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor și respins acțiunea față de aceasta ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune a drepturilor bănești aferente perioadei mai mari de 3 ani anterioare introducerii acțiunii.
S-a respins acțiunea reclamanților precum și cererile de intervenție în nume propriu, toți funcționari publici în cadrul Penitenciarului Ploiești.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în ceea ce
privește excepția de necompetență materială a instanței invocată de ANP B, este neîntemeiată, întrucât obiectul acțiunii îl constituie în principal obligarea P, unitate cu personalitate juridica să achite salariaților - funcționari publici in cadrul sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive ANP B, aceasta a fost admisă, având în vedere faptul că funcționarii publici care solicită acordarea unor drepturi sunt angajați ai P, unitate cu personalitate juridică.
Cât privește excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, tribunalul a apreciat că dreptul la acțiune pentru perioade mai mari de 3 ani anterioare introducerii acțiunii este prescris.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat acordarea sporului de stres de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu decembrie 2004, spor ce era prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, însă sporul nu poate fi acordat și salariaților funcționari publici din cadrul P, întrucât de acest spor beneficiază doar categoriile de personal salarizate pe baza Legii nr.50/1996 și care la data abrogări legii de către OG 83/2000 beneficiau de acest drept.
Personalul civil cu statut special din cadrul penitenciarelor nu a beneficiat de disp. art. 47 din Legea 50/1996, drepturile salariale ale acestei categorii fiind reglementate de dispozițiile cap. IV, art.25-27 din această lege.
A mai reținut tribunalul că decizia ICCJ nr. 21/10.03.2008 se referă doar la sporul de 50% din salariul brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996 cuvenit magistraților.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanta, în calitate de reprezentat al funcționarilor publici cu statul special din cadrul Penitenciarului Ploiești, solicitând admiterea recursului și obligarea Penitenciarului Ploiești la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de stres - încadrare
neuropsihică, calculate la salariul de bază brut lunar, începând cu decembrie 2004, sumele urmând să fie reactualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești, urmând ca sumele să fie calculate ulterior, în faza executării silite, printr-o expertiză de specialitate.
De asemenea, s-a mai solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor (ordonatorul principal de credite) la alocarea către Penitenciarul Ploiești (ordonator terțiar de credite) a fondurilor necesare plății neîncasate.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că acțiunea este formulată numai în baza art.47 din Legea nr.50/1996, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 23 din Ordonanța nr.64/30.08.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, personalul din sistem beneficiază de un spor pentru activități care solicită o încordarea psihică foarte ridicată, ori care se desfășoară în condiții deosebite de muncă, pentru condiții grele de muncă.
Ca urmare, acțiunea nu este limitată la prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, dreptul la spor fiind cuprins în legislația specifică.
La data stabilirii acestui drept în baza art. 23 din Ordonanța nr. 64/2006 legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din Ministerul Justiției, ANP și unitățile subordonate își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de aceasta ca fiind condiționate de suprasolicitare neuropsihică.
Analizând prevederile articolului invocat în strânsă legătură cu specificul activității personalului din sistemul penitenciarelor, acela de funcție tutelară a justiției, care are ca obiect al muncii persoanele private de libertate, obiect al muncii identic cu cel al magistraților, recurenta motivează că nerecunoașterea acordării acestui spor ar conduce la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor în condițiile art.23 din Ordonanța nr. 64/2006 în care sporul în discuție a fost acordat de către legiuitor, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult
cu cât au intervenit modificări positive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
La baza acordării unui spor de stres și încadrare neuropsihică au stat și prevederile din medicina muncii, la capitolul boli profesionale, care stabilește noxele profesionale.
Astfel, recurenta învederează că medicina muncii stabilește noxele profesionale, ca fiind acei factori din condițiile de muncă care influențează negativ starea de sănătate a personalului, determinând sau favorizând starea de boală sau scăderea capacității de muncă. Printre noxele profesionale prevăzute de medicina muncii sunt și noxele profesionale care aparține relațiilor psihico-sociale dintr-un contract colectiv de muncă, iar dovada existenței relației dintre doză și efect, se caracterizează prin numărul mare de afecțiuni psihice în rândul cadrelor din penitenciare.
În concluzie, recurenta arată că stresul de suprasolicitare este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit și cu sarcini de mare diversitate, menținute timp îndelungat, activități profesionale excesive, fapt ce a determinat legiuitorul să aibă în vedere o formă de renumerare, respectiv sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat de textele de lege invocate anterior.
De asemenea, s-au mai invocat dispozițiile art. 42 alin.2 și 53 din Constituția României, conform cărora salariații au dreptul la măsuri de protecție specială ce privește securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, prestarea muncii în condiții speciale, respectiv, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune.
Acest spor s-a recunoscut și de către ICCJ B, prin decizia nr.21/2008, fiind personal aflat în subordinea Ministerului Justiției și neaplicarea textelor amintite are ca rezultat producerea discriminării nejuste, încălcându-se și dispozițiile art. 23 alin.2 din Declarația Universală a drepturilor Omului și cele ale art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la interzicerea oricărei discriminări.
În consecință se solicită de către recurentă ca în temeiul art. 23 din Ordonanța nr.64/2006 să se admită plângerea și pentru eliminarea oricărei discriminări, să se stabilească ca drepturile salariale prevăzute de legislație care se cuvin și angajaților ANP și unităților subordonate.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs dispozițiile legale în materie și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art.3041pr.civ. urmează să respingă recursul ca nefondat pe considerentele ce se vor arăta în continuare:
Ordonanța nr.64/2006 privește salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
Potrivit art. 23 din ordonanța în discuție pentru acordarea altor drepturi salariale decât cele menționate în aceasta, inclusiv a sporului de stres solicitat este necesar avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, iar normele de aplicare se stabilește prin ordin al Ministerului Justiției.
Or, în cauză nu s-a invocat existența acestuia aviz și nici a ordinului respectiv.
Pe de altă parte, decizia nr. 21/2008 a ICCJ B, privește anumite categorii de personal și anume personalul din instanțele judecătorești și parchete.
Instanțele judecătorești nu au competența de a stabili drepturile salariale care nu sunt prevăzute în lege, misiunea lor constituțională este aceea de a realiza justiția -art.126 alin.1 din Constituție - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.
În virtutea art. 61 alin. 1 din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării și prin derogare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul are competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Or, în cazul de față și MJ care fac parte din Guvernul României nu au dat nici un fel de aviz și nu au elaborat nici norme metodologice pentru aplicarea sporului respectiv, iar pe de altă parte în textul de lege invocat ( art. 23 din Ordonanța 64/2006) nu se prevede concret cuantumul sporului solicitat.
Așa, fiind, față de situația de fapt și de drept sus menționată și văzând și disp. art. 312(1) pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, în calitate de reprezentat al funcționarilor publici cu statut special în cadrul Penitenciarului Ploiești, cu domiciliul ales la Penitenciarul Ploiești,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 420 din data de 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâții PENITENCIARUL, cu sediul în P,-, Județ P, ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR, cu sediul în B, sector 2,-, MINISTERUL JUSTITIEI - cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
f- Tribunalul Prahova
red.DR
Tehnored.DL
2 ex./28.05.2009
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
