Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 776/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 776
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - pârâtaCasa Națională de Asigurări de Sănătateîmpotriva sentinței civile nr. 119 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care instanța, față de cererea apărătorului intimaților reclamanți prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru imposibilitatea prezentării în instanță la acest termen din motive medicale și având în vedere că s-a mai acordat un termen la cererea intimaților - reclamanți pentru lipsă de apărare, iar potrivit art.156 al.1 Cod procedură civilă, instanța poate amâna doar o singură dată cauza pentru apărare, respinge cererea de amânare a cauzei.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 6777/110/4.12.2007 reclamanții I, -, și au chemat în judecată pârâtele Casa De Asigurări De Sănătate A Județului B, Casa Națională De Asigurări De Sănătate, Ministerul Economiei Și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata primei de concediu pentru anii 2001-2002 pentru - și pentru anul 2006 pentru ceilalți reclamanți, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, obligarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu, obligarea Ministerului Finanțelor Publice să vireze către Casa Națională de Asigurări de Sănătate fondurile necesare achitării sumelor reprezentând primele de concediu, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul Ministerul Economiei și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru anii 2001-2002 pentru reclamanta -, și excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că între această instituție și reclamanți nu există nici un raport juridic de natură a crea în sarcina sa obligația de a plăti drepturile bănești solicitate.
Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 119 din 28.02.2008 Tribunalul Bacăua hotărât următoarele:
- a admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor;
- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate;
- a respins excepția prescripției dreptului la acțiune;
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și în consecință a obligat pârâții să achite reclamanților sumele actualizate reprezentând drepturi bănești - prime de concediu - pentru anii 2001-2006 în funcție de perioada lucrată de fiecare;
- a obligat pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 RON.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este fondată având în vedere faptul că între această instituție și reclamantele din prezenta cauză nu există nici un raport juridic legal sau convențional de natură să creeze în sarcina acesteia obligația de a plăti drepturile solicitate, drepturi ce decurg dintr-un raport de serviciu în care nu este parte, aceasta răspunzând doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor de credite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate instanța este nefondată având în vedere că aceasta are calitatea de ordonator principal de credite și ca urmare, orice plată efectuată din creditele bugetare de către Casa de Asigurări de Sănătate a județului se face cu aprobarea și ordonanțarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
Nu este fondată nici excepția prescripției dreptului la acțiune. Astfel cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 96/15.02.2005, dispozițiile art. 3 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 au avut aplicabilitate temporară, acestea fiind în vigoare în perioada 2.03.2001-31.12.2003. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 13/12.12.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că dispoziții Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 și ale Legii nr.743/2001 au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune.
În conformitate cu art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Dreptul reclamanților, care au calitatea de funcționari publici, a fost suspendat succesiv prin art. 3 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 până la 1 ianuarie 2002, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001 până la 31.12.2002, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 până la 31.12.2003, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 până la 31.12.2004, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31.12.2005, art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 până la 31.12.2006. Acest drept există și în prezent întrucât el nu a fost abrogat de legiuitor, iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
Normele legale de suspendare menționate contravin prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituția României. Astfel, dreptul la prima de concediu constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare, acest drept, nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică potrivit art. 53 din Constituție. În caz contrar s-ar încălca dispozițiile constituționale menționate, precum și art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, normele legale de suspendare contravin și art. 16 alin. 1 și art. 15 alin. 2 din Constituția României deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr.188/1999.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a declarat prezentulrecursîn motivarea căruia a arătat următoarele:
Tribunalul a soluționat în mod greșit excepția lipsei calității sale procesual pasive. În conformitate cu art. 266 din Legea nr. 95/2006 Casa Națională de Asigurări de Sănătate este instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică având ca principiu obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România, iar potrivit art. 267 casele de asigurări sunt instituții publice cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Casele de asigurări de sănătate colectează contribuțiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, și gestionează bugetul aprobat, asigurând funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local.
Existența unui raport juridic de subordonare a caselor de asigurări de sănătate județene față de Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu presupune și preluarea drepturilor și obligațiilor acestora. În consecință, legitimarea procesuală pasivă nu aparține Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ci Casei de Asigurări de Sănătate a Județului
Raportul juridic se stabilește în mod strict între reclamanți, în calitate de salariați și Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Reclamanți nu au făcut dovada existenței identității între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei este de reținut că, potrivit reglementărilor exprese ale legilor bugetare anuale prevederile actelor normative în vigoare referitoare la primele de concediu au fost suspendate. Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B avea obligația de a asigura respectarea acestor dispoziții legale.
Prinîntâmpinarereclamanții au invocat excepția lipsei de interes a recurentei Casa Națională de Asigurări de Sănătate în promovarea recursului deoarece le-au fost plătite drepturile bănești stabilite prin hotărârea recurată, banii fiind achitați de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B din fondurile virate în contul său de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Faptul că anterior promovării recursului recurenta a executat obligația rezultată din hotărârea recurată reprezintă o recunoaștere a legalității și temeiniciei deciziei.
Analizând excepția invocată și recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, curtea de apel constată următoarele:
Interesul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate de a declara și susține recursul împotriva hotărârii tribunalului decurge din faptul că prin hotărârea recurată a fost obligată la plată alături de ceilalți pârâți, iar recurenta consideră că o astfel de obligație nu trebuia stabilită în sarcina sa; recurenta nu se află în situația de a fi obținut câștig de cauză la instanța de fond pentru a se puntea reține lipsa de interes.
Faptul că hotărârea a fost executată nu reprezintă o renunțare a părții la exercitarea căii de atac. Aceasta întrucât executarea nu se putea face în temeiul unei hotărâri care, nefiind irevocabilă, nu putea fi pusă în executare, căci potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 recursul suspendă executarea; fiind instituție publică, recurenta nu putea face plată de bună voie, astfel cum susțin intimații-reclamanți. Executarea hotărârii s-a făcut în alt temei decât hotărârea recurată, respectiv în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 164/2007, act normativ în raport de care acțiunea reclamanților ar fi apărut ca fiind lipsită de interes. Prin urmare, curtea de apel consideră nefondată excepția lipsei de interes a recursului.
În privința excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate se constată, însă, că susținerile acesteia sunt fondate.
Reclamanții sunt funcționari publici ai pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B, raporturile de serviciu fiind stabilite cu această pârâtă. Potrivit art. 267 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, salariul și celelalte drepturi ale funcționarilor publici fiind cele stabilite de actele normative în vigoare aplicabile instituțiilor publice, astfel cum se prevede prin art. 285 din aceeași lege.
Drepturile salariale ale funcționarilor publici ai caselor județene de asigurări de sănătate se plătesc din bugetele proprii ale acestora și se execută, potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Casa Națională de Asigurări de Sănătate este, potrivit art. 266 din Legea nr. 95/2006, instituția publică care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor și programelor Guvernului în domeniul sanitar, iar președintele acesteia este, potrivit art. 280, ordonator principal de credite în ceea ce privește administrarea și gestionarea fondului. În calitate de ordonator principal de credite obligația sa este doar aceea de dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii - art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 - iar nu aceea ce a plăti drepturile salariale ale personalului instituțiilor aflate în subordine în solidar cu aceste instituții, astfel cum în mod greșit a hotărât tribunalul.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că între Casa Națională de Asigurări de Sănătate și reclamanți nu există niciun fel de raporturi directe în temeiul cărora CNAS să poată fi obligată la plata unor drepturi salariale, curtea de apel va admite recursul și, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, va modifica în parte hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de interes a recurentei.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtaCasa Națională de Asigurări de Sănătate Bîmpotriva sentinței civile nr. 119 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți I, și și intimații pârâți Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate și în consecință:
Respinge acțiunea față de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 2008.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. /
Red.
3 ex. 16 dec.2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Aurelia
