Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 787/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 787
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței nr. 4868 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimații reclamanți, și intimații pârâți TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATERE A DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 c Cod Penal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 4868 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, fiind obligați pârâții Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției să plătească reclamanților drepturile salariale restante reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico - financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 01.11.2004 -01.11.2007, sume actualizate cu indicele de inflație.
A fost respinsă ca prematur introdusă cererea pentru acordarea pentru viitor a drepturilor salariale și a fost respinsă cererea privind pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
În motivare instanța a reținut, în ce privește excepțiile invocate, că Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu au calitate procesuală pasivă în temeiul dispozițiilor art.16 din OG 137/2000, respectiv art.20 și 27 alin.3 din OG137/2000, precum și a art.2 din nr.OG22/2002.
Pe fond s-a apreciat că dispozițiile OUG nr.82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, OUG 92/20004, OG2/2006 și OG6/2007, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anii 2005, 2006 și 2007 stabilesc o salarizare diferită pentru funcționarii publici ce desfășoară activitate în cadrul departamentului economico financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu funcționarii publici ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Ori, un astfel de tratament, nefiind justificat de un scop legitim, plasează funcționarii din cadrul departamentelor economico financiare și administrative ai tribunalelor și curților de apel într-o situație defavorabilă în raport cu funcționarii publici care, având aceleași atribuții își desfășoară activitatea în cadrul departamentului economico financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, încălcând fără o justificare obiectivă principiul egalității stabilit de dispozițiile din Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului și celelalte tratate internaționale din domeniul drepturilor omului ratificate de România.
În consecință, stabilirea unei salarizări diferite pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu funcționarii publici ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel fără nicio altă justificare ( legată de atribuțiile și îndatoririle de serviciu ale acestora, condițiile de studii, recrutare și încadrare în muncă) decât nivelul instanței în structura cărora funcționează, creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru categoria profesională din care fac parte reclamanții, tratament discriminatoriu căruia nu îi corespunde un scop legitim în condițiile art. 2 alin. 2 din OG137/2000.
Ori, această împrejurare atrage incidența art. 27 alin 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind în cauza de față egală cu diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 01.11.2004 - 01.11.2007, sume actualizate potrivit art. 1084. Civ. potrivit indicelui de inflație de la data nașterii dreptului.
Instanța a apreciat ca prematur formulată cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata drepturilor bănești pentru viitor, dreptul acestora nefiind actual atât timp cât prejudiciul a cărui acoperire o solicită aceștia este incert atât în ce privește producerea dar și în ce privește cuantumul acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la data de 24.01.2008, pârâtul Ministerul Justiției.
În motivare s-a arătat că sentința nr.4868/14.11.2007 a Tribunalului Mehedinți este nelegală prin prisma motivului de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod pr. civilă și a celui de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr. civilă.
S-a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând drepturi neprevăzute de actul normativ în vigoare în materia salarizării funcționarilor publici, arogându-și atribuții de legiferare, atribuția de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparținând altor organe.
S-a mai arătat că Hotărârea CNCD nr.262/21.06.2007 nu poate constitui temeiul juridic al sentinței criticate, de vreme ce din nr.OG137/2000 rezultă că partea care se consideră discriminată poate sesiza direct instanța de judecată, fără ca aceasta să poată modifica sau completa actele normative.
Hotărârile CNCD au caracter de recomandare, Consiliul pronunțându-se asupra unor acte sau fapte, acțiuni sau omisiuni, prin care se restrânge exercițiul în condiții de egalitate a unor drepturi recunoscute de lege.
Cât privește referirile la CEDO și alte documente internaționale ratificate de Statul Român, acestea nu pot justifica înlăturarea aplicabilității unei dispoziții legale în vigoare. Atunci când o dispoziție contrară unei legi organice sau ordinare intră în vigoare, ulterior ratificării unui pact sau tratat internațional privitor la drepturile omului, doar Curtea Constituțională va fi în drept să o declare neconstituțională în temeiul art.20 alin.2 din Constituție.
Cât privește motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr. civilă, se arată că între funcționarii publici din cadrul instanței supreme și funcționarii publici din cadrul celorlalte instanțe judecătorești nu sunt situații comparabile, deoarece situația nu trebuie analizată doar prin prisma calității de funcționar public ( manager economic) ci din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilitățile funcției. Situațiile diferite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformitate ( Deciziile Curții Constituționale nr.168/1998, nr.294/2001).
În consecință, în temeiul art.304 pct.4 și 9 coroborat cu art.312 Cod pr. civilă, s-a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței nr.4868/14.11.2007 a Tribunalului Mehedinți.
La dosar au fost depuse, în copie, dispozitivul deciziei nr.212/R din 25 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, sentința civilă nr.2588/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Galați - Secția Comercială, Maritimă, Fluvială și de Contencios Administrativ - Fiscal, minuta deciziei nr.316/CA/2006 a Curții de Apel Alba Iulia, sentința civilă nr.1360/CA/2007 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ certificat eliberat de grefa secției comerciale a Curții de Apel Constanța în dosarul nr-, decizia nr.355/R/2007 a Curții de Apel Brașov - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, Legea de aprobare a OUG nr.100/2007,
Analizând recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum corect reținut prima instanță, salarizarea reclamanților s-a făcut conform dispozițiilor OUG nr.82/2004, OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, stabilindu-se o salarizare diferită pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al ÎCCJ în raport cu funcționarii publici, ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Deși legiuitorul a stabilit condiții de lucru și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico - financiar, administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale OUG nr.82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate. S-a creat astfel, un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, care a fost perpetuat și în anii următori, în baza OUG nr.32/2005, OUG nr.2/2006 și OUG nr.6/2007.
Acest tratament privind stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite a determinat situații inechitabile și discriminatorii referitoare la salarizare, fapte constatate prin Hotărârea nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Susținerile recurentului prin care se arată că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că și-ar fi arogat atribuții de legiferare nu pot fi reținute de C, deoarece atunci când instanța de judecată constată că o lege încalcă dispozițiile constituționale și prevederile reglementărilor internaționale, are obligația de a restabili supremația legii, egalitatea cetățenilor în fața legii și să impună autorităților publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor ocrotite prin legislația internă și internațională.
Faptele de discriminare sunt combătute și interzise de art.7 alin.1 lit.b din Decretul nr.212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, dar și prin Carta Socială Europeană Revizuită adoptată la Strasbourg la 1 mai 1906, ratificată de România prin Legea nr.74/1999 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1958.
Toate aceste acte normative ocrotesc dreptul la muncă și la asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, excluzând discriminarea, astfel că în baza art.20 din Constituția României republicată, Curtea va avea în vedere, cu prioritate, aceste reglementări internaționale.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază recursul Ministerului Justiției nefondat, urmând ca, în baza art.312 alin.1 Cod pr. civilă, să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței nr. 4868 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/16.05.2008
Jud. fond
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
