Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 8/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 8/
Ședința publică din 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de M, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței nr.289/05.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde reclamanta-intimată Confederația Națională Sindicală "Cartel " - Filiala M prin consilier juridic la, lipsă pârâta-recurentă Autoritatea de Sănătate Publică
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, intimata a depus întâmpinare, ambele părți solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimatei declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 289 din 05.05.2008, Tribunalul Mureșa respins excepția prescripției și excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității de Sănătate Publică M, și a admis acțiunea formulată de reclamanta Confederația Sindicală "Cartel " - Filiala M în numele și pentru următorii funcționari publici:, G, I, G, a, și, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică M și a obligat pârâta să plătească reclamanților sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 ianuarie 2008, prevăzute de Legea nr. 142/1998, sume actualizate cu indicele de inflație de la scadența fiecăreia până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici iar art. 42 din OG nr. 2/2006 pentru reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2006 prevede că funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturile salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. Prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru perioada 2005-2007 publicat în MO nr. 2/31.01.2006, la art. 139 s-a prevăzut acordarea tichetelor de masă potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Cum conform art. 236 din Legea nr. 53/2003 prevede că aceste contracte colective de muncă legal încheiate reprezintă legea părților, motiv pentru care s-a admis cererea reclamanților. Din cuprinsul contractului rezultă că pârâta are calitatea de angajator și deci, negociază contractele colective de muncă, în concluzie are calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește prescripția, s-a reținut că a operat o suspendare succesivă a acestui drept până la data de 31.12.2006, iar pentru această perioadă prescripția nu a operat, exercițiul dreptului devenind actual doar de la 1.01.2007.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta arătând că prin coroborarea art. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 139 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură rezultă că acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar se pot acorda numai în limita permisă de legea bugetului de stat și al bugetului asigurărilor sociale de sănătate. Așadar, prevederile legale nu inserează o obligație în sarcina pârâtei care, de altfel, fiind ordonator secundar de credite, nu are un buget propriu în ceea ce privește drepturile salariale și alte drepturi ce decurg din raporturile juridice de muncă și nu poate ordonanța cheltuieli de personal în afara alocațiilor bugetare de la Ministerul Sănătății. În ceea ce privește prescripția, recurenta apreciază că aceasta a operat pentru perioada 1.01.2004-31.12.2004 în condițiile în care reclamanții au depus acțiunea la 31.01.2008.
Intimata, pentru și în numele reclamanților, a formulat întâmpinare arătând că dacă dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998 nu ar fi imperative și ar fi lăsate la îndemâna angajatorului, ar însemna ca aceste dispoziții să rămână fără aplicabilitate practică. Prin neacordarea lor are loc o discriminare în raport cu alți salariați din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar ( de exemplu, salariații din domeniul sanitar). Se invocă astfel dispoziții din Codul Muncii, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României care interzic discriminarea între salariați în raport de protecția socială din același sector de activitate. În acest sens, pârâta era obligată să acorde salariaților tichete de masă și să solicite acordarea și virarea fondurilor bugetare necesare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Textul art. 1 din Legea nr. 142/1998 este fără echivoc și nu este susceptibil de interpretare sub aspectul caracterului supletiv al normei juridice care reglementează acordarea tichetelor de masă. Aceasta este o facultate, nu o obligație a angajatorului, iar calitatea de funcționar public nu atrage obligația acordării tichetelor de masă, altfel legiuitorul ar fi reglementat acest drept prin termeni imperativi. Alta ar fi fost situația dacă ar fi fost încheiat la nivelul instituției un contract colectiv de muncă ce ar fi prevăzut această obligație asumată de angajator, în acest sens instanța având deja o practică judiciară constantă. Totodată, faptul că salariaților din alte sectoare bugetare li s-a acordat dreptul revendicat de reclamant nu reprezintă o împrejurare discriminatorie, deoarece efectul discriminator se raportează la drepturile acordate angajaților din cadrul aceluiași compartiment al aceluiași angajator, câtă vreme legiuitorul lasă la latitudinea angajatorului. Atâta timp, cât nu s-a făcut dovada că pârâta Maa cordat tichete de masă unui alt funcționar public și același drept l-a refuzat reclamanților, de asemenea funcționari publici, nu se poate invoca argumentul discriminării.
Pe de altă parte, ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale.
Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea sau/și acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință, contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu.
Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă. Dispoziția generală din art. 42 nu poate fi luată în considerare câtă vreme nu există un contract colectiv de muncă la nivel de unitate care să prevadă expres acordarea acestor drepturi și pentru funcționarii publici din sistemul sanitar și nu doar pentru salariații din acest sistem.
Pe de altă parte, trebuie menționat și faptul că reclamanții au înțeles să cheme în judecată direct angajatorul, ordonator secundar de credite, fără a chema în judecată și ordonatorul principal de credite, Ministerul Sănătății.
Prin urmare, nu faptul că nu este cuprinsă suma pentru asemenea cheltuieli în bugetul de stat justifică neacordarea dreptului la tichete de masă, ci modul în care legiuitorul a înțeles să-l acorde și care îl lasă la îndemâna angajatorului în funcție de sursele sale financiare, în condițiile în care textul legal incident prevede că alocația de hrană se suportă integral pe costuri de către angajator.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite recursul și va modifica integral sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Autoritatea de Sănătate Publică M, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței nr.289 din 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată și în consecință, respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-16.02.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
