Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 801/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 801
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția de Sănătate Publică C-S împotriva sentinței civile nr. 51/2009 din data de 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții intimați, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților intimați, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar delegație de reprezentare și chitanțe privind onorariu de avocat.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul părții prezente în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță, la data de 07.10.2008 sub nr-, reclama ntele, - -, - - au chemat în judecată pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C - S, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata suplimentul postului în cuantum de 25%, a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de 25%, din salariul de bază, sume actualizate cu rata indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 51 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, - -, - -, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.04.2004 - 21.01.2009.
În motivarea sentinței atacate prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantele sunt funcționari publici în cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, conform adeverințelor nr. 3, 5, 8, și 9 din data de 14.01.2009 și nr.12, 13, 14 din data de 15.01.2009, depuse la dosarul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Reclamantele, fiind încadrate ca funcționari publici, sunt salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat. Reclamantele, nu au primit până în prezent sporurile respective, deși s-au adresat cu cerere în acest sens conducerii instituției pârâte (filele 5-30 dosar). Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG 192/2002, nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG 6/2007, nr.OG 9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 și prin prevederile nr.OG 2/2006.
În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art. 7 din Decretul Lege nr. 167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care le îndrituiește pe reclamante la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța urmează să o respingă întrucât creanța nu este născută și poate fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Tribunalul, în consecință, față de considerentele de mai sus, în baza art. 31 alin. 1 lit. c și d din legea 188/1999, a admis în parte acțiunea formulată de reclamante și a obligat pârâta să le acorde suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pe perioada 01.04.2004-12.09.2008, respingând, în rest, pretențiile reclamantelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Sănătate Publică C-S, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond să se respingă acțiunea formulată de reclamante împotriva Direcției de Sănătate Publică C-
În motivarea recursului se arată că intimatele reclamante prin acțiunea înaintată spre soluționare instanței în mod netemeinic și nelegal au solicitat acordarea unor drepturi salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, chiar dacă acestea nu sunt prevăzute în actele normative ce reglementează acordarea drepturilor salariale.
Mai arată că instituția recurentă se află în subordinea Ministerului Sănătății Publice organ ierarhic superior ce aprobă și bugetul instituției pe capitolul cheltuieli de personal iar acesta nu are prevăzute sume pentru acordarea drepturilor salariale solicitate.
Arată că instanța de fond greșit a reținut faptul că aceasta avea imperativ obligația acordării suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare deoarece salarizarea funcționarilor publici și stabilirea drepturilor salariale se face atât în baza Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici cât și în baza actelor normative ce stabilesc salarizarea.
Față de cele redate, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza pe fond să se respingă acțiunea ca fiind netemeinică și nelegală.
În drept, recurenta a invocat disp. Art. 219-316. pr. Civilă.
Intimatele reclamante au depus concluzii scrise la dosar.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinica si legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără să fie incident vreunul din motivele prev. De art. 304. pr. Civilă, care impun casarea sau modificarea hotărârii recurate.
Recurenta arată că art. 29 alin.1 lit. c și d din Lg. nr. 188/1999 stabilește acordarea unor drepturi salariale funcționarilor publici, dar fără stabilirea procentului, considerând că actul normativ ce trebuie aplicat în astfel de situații este cel ce reglementează drepturile salariale, apărare ce nu poate fi primită de către C întrucât prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, lipsa procentului de acordare a celor două suplimente nu duce la înlăturarea acestora.
Totuși, după cum corect a reținut și Tribunalul, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe reclamanții intimați la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Împrejurarea că instanța de fond nu a stabilit în concret sumele ce urmează a fi achitate reclamanților intimați nu are importanță, atâta timp cât aceste sume pot fi calculate ulterior, astfel că apărarea recurentei pe acest considerent este neîntemeiată.
Împrejurarea că instituția recurentă se află în subordinea Ministerului Sănătății Publice, organ ierarhic superior ce aprobă și bugetul instituției pe capitolul cheltuieli de personal și că aceasta nu are prevăzute sume pentru acordarea drepturilor salariale solicitate, nu are relevanță în speță câtă vreme problema fondurilor poate fi rezolvată și ulterior.
Recurenta aflându-se în culpă procesuală va fi obligată, în baza disp. Art. 274 alin. 1. pr. civilă la plata către reclamanții intimați a cheltuielilor de judecată, compuse din onorariu avocat, conform chitanțelor aflate la filele18-21 din dosar, astfel, către intimații - suma de 200 lei, către intimata - 200 lei, către intimata - 200 lei, către intimatele și - 400 lei și către intimatele și - 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția de Sănătate Publică C-S împotriva sentinței civile nr. 51/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în contradictoriu cu intimații,.
Obligă recurenta la plata către intimați a cheltuielilor de judecată, astfel: către intimații - suma de 200 lei, către intimata - 200 lei, către intimata - 200 lei, către intimatele și - 400 lei și către intimatele și - 400 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./15.06.2009
Tehnodact /2 ex./17.06.2009
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
