Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 805/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.805/ Dosar nr-
Ședința publică de la 2 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MUNICIPIUL B împotriva sentinței civile nr.615/CA/15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2008, când părțile au prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 25 noiembrie 2008, respectiv pentru astăzi 2 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 615/CA/15.09.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul in contradictoriu cu pârâtul Municipiul B; s-a admis in parte acțiunea formulată de reclamanții, G, R, ȘI, in contradictoriu cu pârâtul Municipiul B și, in consecință: pârâta a fost obligată să aloce, să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară începând cu data dobândirii calității de funcționar public, dar nu mai devreme de data de 01.06.2005 și până la data de 11.06.2007 pentru reclamanta, 16.05.2007 pentru reclamanta, 01.09.2006 reclamantului, 01.02.2008 reclamantei, 03.04.2006 reclamantei, 03.01.2008 reclamantei R, 08.02.2006 reclamantei, 01.04.2008 reclamantului, 31.12.2006 reclamantului, iar pentru ceilalți reclamanți până la data pronunțării, 15.09.2008, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății; a fost obligat pârâtul să consemneze in carnetul de muncă al fiecărui reclamant indemnizația de dispozitiv începând pentru perioadele stabilite prin prezenta hotărâre; au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului formulată in contencios administrativ este nefondată, și a fost respinsă, având in vedere că acesta, așa cum rezultă din adeverința colectivă emisă de Primăria Mun. B, nu a avut calitatea de funcționar public, ci de personal contractual, or, potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999, acțiune in contencios administrativ pot formula doar funcționarii publici.
Cu privire la ceilalți reclamanți, instanța a constatat că aceștia sunt sau au fost angajați în cadrul Primăriei Mun. B, fiind funcționari publici, aspect necontestat de către pârâta.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea 138/1999 și vizează cadre militare angajate pe bază de contract și salariații civili din cadrul, MI, și MJ.
Prin ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de MAI, la pct. 9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice" iar, la pct. 31.1, se arată că prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (. 138/1999 ) cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege.
Art. 13 din. 138/1999 prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, se acordă cadrelor militare in activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă așadar, din analiza și interpretarea textelor de lege arătate anterior, că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, in cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază, in plus, față de salariații civili, și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea 138/1999, fiind evident faptul că, prin Ordinul 496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca in rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv,să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice,tocmai pentru a înlătura discrepanțele in ceea ce privește drepturile de natură salarială decare beneficiază personalul aflat in subordinea și/sau coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Așa fiind, în temeiul pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, art. 13 din. 138/1999, raportat la art. 1, art. 10 și art. 18 din. 554/2004, acțiunea reclamanților, G, R, ȘI a fost admisă in parte și aceasta întrucât nu toți reclamanții aveau, la data de -, calitatea de funcționar public. De asemenea, se va avea in vedere data până la care reclamanții au avut calitatea de funcționar public.
A fost obligată pârâta să aloce, să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară începând cu data dobândirii calității de funcționar public, dar nu mai devreme de data de 01.06.2005 și până la data de 11.06.2007 pentru reclamanta, 16.05.2007 pentru reclamanta, 01.09.2006 reclamantului, 01.02.2008 reclamantei, 03.04.2006 reclamantei, 03.01.2008 reclamantei R, 08.02.2006 reclamantei, 01.04.2008 reclamantului, 31.12.2006 reclamantului, iar pentru ceilalți reclamanți până la data pronunțării, 15.09.2008, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
În temeiul dispozițiilor Decretului 92/1976 a fost obligată pârâta să consemneze in carnetele de muncă ale reclamanților indemnizația de dispozitiv.
Cu privire la cererea reclamanților care mai au calitatea de funcționari publici in cadrul Primăriei B de a obliga pârâta să le plătească in continuare această indemnizație până la încetarea raporturilor de serviciu, instanța a apreciat ca nefondată această cerere întrucât creanța invocată de reclamanți nu îndeplinește, cumulativ, cele 3 condiții: de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind încă născută și putând fi influențată, ulterior, de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Acțiunea reclamantului formulată in contencios administrativ este nefondată având in vedere că acesta, așa cum rezultă din adeverința colectivă emisă de Primăria Mun. B, nu a avut calitatea de funcționar public, ci de personal contractual, or, potrivit dispozițiilor Legii 188/1999, acțiune in contencios administrativ pot formula doar funcționarii publici.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâtul Municipiul B prin primar, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că indemnizația de dispozitiv se acordă exclusiv angajaților Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de protecție și Pază, Serviciului de telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției iar prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul acestor structuri.
La dosar au depus concluzii scrise intimații care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurent, precum și din prisma dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Contrar susținerilor recurentei, reclamanții beneficiază de dispozițiile Legii 138/1999, ale nr.OUG 63/2003 precum și de prevederile ordinului nr. 496/2003. Conform art.1 alin.1 din nr.OUG 63/2003, Ministerul Internelor și Reformei Administrative are competență și în domeniul funcției publice, funcționarului public, al evidenței informatizate persoanei, iar în baza art. 14 lit. a pct.1,4 și 8, Ministerul Internelor și Reformei Administrative monitorizează programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și centrală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale iar împreună cu autoritatea publică locală colaborează la realizarea unor programe.
Astfel, acest minister, are un drept de reglementare și pentru autoritatea publică locală, care derivă din lege.
Conform art. 13 și 47 din Legea 138/1999, sporul de dispozitiv se acordă și personalului din domeniul administrației publice, în acest sens fiind și prevederile Ordinului nr. 496/2003 care la pct.9.2 prevede că îndemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Deci, acordarea îndemnizației de dispozitiv nu este limitată la personalul militar și civil din cadrul instituțiilor prevăzute la art.1 Legea nr. 138/1999,aceasta acordându-se și personalului care exercită atribuții în cadrul administrației publice, deoarece această activitate, care a aparținut prin nr.OUG 63 /2003 Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost preluată în cadrul autorităților publice. Prin Ordinul nr. 469/2003 s-a creat un sistem unitar de salarizare în domeniul administrației publice locale în sensul acordării sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal din domeniul administrației publice, în realizarea principiului constituțional al egalității cetățenilor și înlăturării oricăror forme de discriminare.
Sporul de dispozitiv prevăzut de Ordinul MAI nr. 469/2003 are deci aplicabilitate și în cazul autorității publice locale făcând parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 30 alin. 2 din Legea 188/1999 care prevăd că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii, iar la alineatul 3 al aceluiași articol se prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul pârâtului, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul B împotriva sentinței civile nr. 615/CA/15.09.2008 a Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.12.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - - -
Grefier
Red. 2.12.2008/dact.VP 22.12.2008
Judecător fond
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
