Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 81/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.81/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Morina Napa
- - - JUDECĂTOR 3: Vera
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-pârâtPRIMARUL MUNICIPIULUI Bîmpotriva sentinței civile nr.315 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Reluându-se cauza, la apelul nominal răspunde consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru recurentul-pârât, lipsă fiind celelalte părți.
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.a din Legea nr.146/1997. Totodată, constată că recurentul-pârât a depus la dosar cerere de renunțare.
Cu privire la cererea de renunțare, reprezentanta recurentului-pârât solicită admiterea acesteia având în vedere apariția nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Instanța, având în vedere dispozițiile art.128 alin.(2) teza ultimă din Legea nr.554/2004, potrivit cărora acțiunile introduse de instituțiile de drept public și de orice autoritate publică nu mai pot fi retrase, respinge cererea de a se lua act de cererea de renunțare la judecarea recursului și acordă cuvântul părții prezente cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale aferente perioadei 2001 - 2003 și apoi pe fondul cauzei.
Referitor la excepția invocată cât și la fondul cauzei, reprezentanta recurentului-pârât lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 315/21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, a, a, a, B, a, - LăcrăN., a, G, -, ă, -, ta -, -, G, -, -, -, a, -, - G, a, -, a, -, -, ta, a, -, a, - a, R, a, -, ta, -, a -, -, -, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului B și Consiliul Local B, așa cum a fost precizată.
A fost obligat pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B să calculeze și pârâtul CONSILIUL LOCAL B să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de concediu, actualizată în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective pentru perioada 01.01.2001 - 2006, cu excepția reclamanților, A, -, -, și, pentru care se vor calcula și plăti drepturile arătate mai sus de la 01 ianuarie 2001 și până la data încetării raportului de serviciu cu pârâta Primăria municipiului
S-au admis în fond, cererile de intervenție în interes propriu, formulate de -, - și - și a fost obligat pârâtul Primarul municipiului B să calculeze și pârâtul Consiliul Local al municipiului B, să plătească intervenienților drepturile salariale reprezentând prima concediu de odihnă, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, de la 01 ianuarie 2001 până la data încetării raportului de serviciu cu Primăria municipiului
S-au admis în parte și în fond cererile de intervenție în interes propriu formulate de -, ta și a fost obligat pârâtul Primarul municipiului B să calculeze și pârâtul Consiliul Local B să le plătească drepturile salariale reprezentând concediu de odihnă, cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plecării efective, pentru perioada 01 ianuarie 2001 și până la data încetării raportului de serviciu cu Primăria municipiului
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții și intervenienții au fost sau sunt funcționari publici în cadrul aparatului Primăriei municipiului
Conform dispozițiilor Legii 188/1949, republicată (art. 34, al. 2), funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu de odihnă anuală, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, care se impozitează separat.
Reclamanții și intervenienții nu au putut să beneficieze de aceste drepturi, în perioada 2001 - 2006, întrucât prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 și apoi prin legile bugetului de stat pe 2002 - 2006, acest drept la prima de concediu de odihnă s-a suspendat succesiv, prin suspendarea dispozițiilor legale reprezentând baza legală de acordare, respectiv art. 34 al. 2 (fost 33 al. 2) din Legea 188/1999 republicată.
Suspendarea a încetat la 01 ianuarie 2007 când Legea 486/2006 a bugetului de stat pe 2007, nu a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor legale privind acordarea primei de concediu de odihnă pentru funcționarii publici.
Ca atare, dreptul la prima de concediu de odihnă a devenit actual, reclamanții solicitând plata acestui drept de la data nașterii dreptului la acțiune, 01 ianuarie 2001.
Pentru perioada 2001 - 2004 dreptul la acțiune a fost suspendat, prin suspendarea temeiului legal al acestui drept salarial, însă nu și dreptul în sine.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 96/15.02.2005, care a statuat ca normele de suspendare a dreptului la prima de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006, au avut aplicabilitate temporară.
Constatând că drepturile solicitate de reclamanți și intervenienți sunt prevăzute de lege și actuale, că pârâtul a refuzat nejustificat plata acestora, instanța în temeiul art. 18 din Legea 554/2004, modificată prin Legea 262/2007 și a art. 34 al. 2 din legea 188/1999 republicată, a admis acțiunea cum a fost precizată și în fond cererile de intervenție și a obligat Primarul municipiului B să calculeze și pârâtul Consiliul Local B să plătească fiecărui reclamant și intervenient în parte drepturile salariale reprezentând prima de concediu de odihnă, pentru perioada 2001 - 2006, în funcție de perioada lucrată la pârât, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune și până la data plății efective.
Pentru intervenientele în interes propriu:, ta și, instanța, având în vedere că au solicitat plata acestor drepturi și pentru perioade anterioare datei de 01 ianuarie 2001, pentru care nu erau suspendate dispozițiile art. 33 al. 2 din Legea 188/1999 și s-au plătit aceste drepturi, a admis în parte și în fond cererea de intervenție și a dispus plata primelor concediului de odihnă doar pentru perioada de la 01 ianuarie 2001 până la încetarea raportului de muncă, pentru fiecare în parte actualizate până la data plății efective.
Totodată, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului B, care a susținut că soluția instanței de fond este rezultatul unei greșite interpretări a legii, că în mod greșit au fost invocate dispozițiile art. 26 din legea 486/2006 și au fost aplicate greșit dispozițiile OG6/2007.
Curtea, din oficiu, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003, părțile fiind citate cu această mențiune.
Recurentul - pârât a depus la dosar cerere scrisă de renunțare la judecata recursului. cererea de renunțare a fost respinsă în temeiul art. 128 al. 2 teza ultimă din Legea 554/2004.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și de excepția invocată din oficiu, curtea reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată din oficiu este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Dreptul la prima de concediu a fost consacrat prin art. 33 al. 2 din Legea 188/1999 (art. 34 al. 2 după republicare) și a putut fi exercitat până la 02 martie 2001 când a intrat în vigoare G 33/2001 prin care s-a suspendat exercițiul dreptului la 01 ianuarie 2002. Termenele prevăzute de art. III din OUG33/2001 au fost prelungite prin Legea 743/2001 până la 31.12.2002, iar apoi prin Legea 631/2002 termenele prevăzute de art. III din OUG33/2001 au fost din nou prelungite până la 31 decembrie 2003.
Așadar, exercitarea dreptului la prima de concediu pentru anii 2001 - 2003 fost suspendat succesiv prin prelungirea suspendării inițiale dispuse prin art. III a OUG 33/2001 până la 31 decembrie 2003.
Ulterior prin legile bugetului pe anii 2004 și 2005 (Legea 507/2003 și 511/2004) exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendată, independent de suspendarea inițială dispusă prin OUG33/2001, separat pentru anul 2004 și apoi pentru anul 2005.
Potrivit art. 59 al. 2 din Legea 24/2000 (R) dispozițiile legilor temporare sunt în vigoare pentru perioada la care se referă, iar art. 66 din același act normativ, stabilește că prin acte normative ulterioare se poate prelungi durata actelor normative temporare, dispoziția de prelungire trebuind să intervină înainte de expirare a termenului.
Potrivit art. 7 din Decretul 168/1957 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 2001 -2003. exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendată prin art. 3 din OUG 33/2001 care, chiar dacă termenul prevăzut prin acest act normativ a fost prelungit prin legi temporare, se constituie ca o suspendare unică ce a început cu 02 martie 2001 când a intrat în vigoare OUG33/2001 și s-a finalizat, conform Legii 24/2000, la 31 decembrie 2003 prin dispozițiile de prelungire a termenului prevăzut în art. 3 din OUG33/2001 din Legea 631/2002.
Așadar, pentru perioada 2001 - 2003 dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut după expirarea perioadei de suspendare, respectiv după 31 decembrie 2003. Legea 507/2003 a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, pentru această perioadă dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2005.
Cum ultimele legi nu au dispus prelungirile suspendărilor anterioare conform art. 66 din Legea 24/2000 rezultă că fiecare din ele a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu, independent și pentru anul în care dispozițiile respective erau aplicabile.
Față de aceste considerente, curtea constată că pentru perioada 2001 - 2003, dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris, în raport de dispozițiile art. 3 și art. 7 al. 1 din Decretul 167/1958 coroborate cu art. 3 din OUG33/2001.
În ceea ce privește actul normativ invocat de recurent în cererea de recurs, curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2007 reglementează modalitatea de plată a primelor de concediu acordate prin acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin acte normative în perioada 2001 - 2006.
Este adevărat că ordonanța recunoaște dreptul salariaților din sectorul bugetar la prima de vacanță aferentă perioadei 2001 - 2006, stabilind modalități de plată diferite (într-o singură tranșă sau în trei tranșe), după cum drepturile au fost stabilite prin hotărâri judecătorești sau se achită în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2007.
Pe de altă parte, este incontestabil că acest act normativ constituie o recunoaștere a dreptului personalului vizat la acordarea primelor de concediu pentru perioada 2001 - 2006.
Legea prevede că una din cauzele ce are ca efect întreruperea cursului prescripției este recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția (art. 16 al. 1 din Decretul 167/1958).
În speță, însă, față de excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile aferente perioadei 2001 - 2003, nu se poate aprecia că a intervenit o cauză de întrerupere a prescripției prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2007, întrucât această recunoaștere trebuie să- aparțină titularului direct al obligației și să intervină în cursul termenului de prescripție și nu după expirarea acestuia.
Ca urmare adoptarea nr.OUG 146/2007 nu poate înlătura prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003, însă, dreptul reclamanților la prima de vacanță aferentă acestei perioade, deși nu poate fi acordat de instanța de judecată, va putea fi valorificat în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2007.
În consecință, pentru acest considerent, recursul pârâtului va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată, în sensul admiterii excepției de prescripție a dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003.
Cu privire la aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor Legii 486/2006 și ale nr.OG 6/2007, curtea constată că recurentul este în eroare, soluția instanței de fond nefiind motivată pe aceste texte legale, ci pe dispozițiile Legii 188/1999, coroborate cu art. 18 din Legea 554/2004 modificată, conform celor expuse anterior.
Întrucât argumentele instanței de fond expuse în motivare - pentru perioada neafectată de prescripție - sunt legale și temeinice, curtea urmează să mențină celelalte dispozițiile ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurentul - pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 315 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârâtCONSILIUL LOCALși întimații - intervenienți,și intimații-reclamanți ACASB., A, B, -, A, -, G, -, Ă, G, -, A, G, -, A, R, A, -, -, 7AXASELEA, toți cu domiciliul ales în B, Calea nr. 6, județul
Modifică în parte sentința civilă nr.315 din 21.09.2007 a Tribunalului Bacău.
Respinge, ca prescrise, acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu în ceea ce privește drepturile salariale reprezentând prima de concediu pentru anii 2001 - 2003.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, - - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red. /
Red.
tehnored. 3 ex. 25/26 febr. 2008
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga, Morina Napa, Vera
