Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 82/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 82/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Morina Napa
- - - JUDECĂTOR 3: Vera
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtăDIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂîmpotriva sentinței civile nr. 388 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă, cu delegație de reprezentare la dosar, intimatul-reclamant, personal și în calitate de reprezentant legal al intimaților-reclamanți și intimata-intervenientă, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care
Părțile arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților prezente cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru prima de vacanță aferentă perioadei 2001 - 2003, iar apoi pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurentei-pârâte lasă la aprecierea instanței soluția pe fond, având în vedere apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2007 care reglementează aprobarea plății primelor de vacanță pentru perioada 2001 - 2006.
D-l solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune privind primele de vacanță pentru perioada 2001 - 2003, ca nefondată, și în consecință, pe fond, față de apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2007, solicită respingerea recursului ca nelegal.
Intimata-intervenientă arată că își însușește punctul de vedere al intimatului-reclamant cu privire la respingerea recursului, dar solicită acordarea drepturilor salariale reprezentând prime de vacanță doar pentru perioada 2001 - 2003, ulterior nemaifiind salariată a recurentei-pârâte.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 388 din 12.10.2007 Tribunalul Bacău - după ce a respins excepțiile necompetenței materiale a instanței și prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2003și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Muncii familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Economiei și Finanțelor - a admis acțiunea formulată de reclamantul, în nume propriu și în numele reclamanților care au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Bacău, precum și cererea de intervenție formulată de, astfel cum fost precizată, obligând Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Bacău la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță cuvenite reclamanților și intervenientei pentru perioada 2001-2006, actualizate în raport de rata inflației, de la data nașterii dreptului la acțiune până la data plății efective; a respins acțiunea față de ceilalți pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Nu este fondată excepția necompetenței materiale întrucât prin acțiune nu se contestă acte emise sau încheiate de autoritățile publice centrale care să atragă competența curții de apel.
Este întemeiată însă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Muncii familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât reclamanții nu au raporturi de muncă cu acești pârâți, ci cu Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Bacău, autoritate care are personalitate juridică.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2003 este nefondată. Prin suspendarea exercitării dreptului la prima de concediu de odihnă, prin acte normative succesive s-a suspendat și prescripția dreptului la acțiune, deoarece reclamanții au fost în imposibilitatea de a-și exercita dreptul prevăzut la art. 34 din Legea 188/1999 republicată. Ca atare, dreptul la acțiune a început să curgă la data de 01 ianuarie 2007, dată la care și-au încetat aplicabilitatea dispozițiile privind suspendarea exercitării drepturilor la prima de concediu de odihnă.
Conform art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarului Public, republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Reclamanții și intervenienții nu au putut să beneficieze de aceste drepturi, în perioada 2001 - 2006, întrucât prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 și apoi prin legile de stat pe 2002 - 2006 aceste drepturi s-au suspendat succesiv, prin suspendarea dispozițiilor legale reprezentând baza legală de acordare respectiv art. 34 alin. 2 (fost art. 33 alin. 2) din Legea 188/1999 republicată.
Suspendarea a încetat la 01.01.2007, când Legea 486/2006 a de stat pe 2007, nu a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor privind acordarea primei de concediu de odihnă pentru funcționarii publici.
Ca atare, dreptul la prima de concediu de odihnă a devenit actual, reclamanții solicită plata acestui drept de la data nașterii dreptului la acțiune 01.01.2001.
Pentru perioada 2001-2006 dreptul la acțiune a fost suspendat prin suspendarea temeiului legal al acestui drept salarial, însă nu și dreptul în sine.
În acest sens s-a pronunța și Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 96 din 15.02.2005 care a statuat că normele de suspendare a dreptului la prima de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 a avut aplicabilitatea temporară.
În termen legal împotriva acestei sentințe pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Bacăua formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Acordarea primei de vacanță potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată în mod repetat, prin legile bugetelor anuale de stat din perioada anilor 2001-2006.
Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Bacău nu are calitatea de a dispune plata sumelor care reprezintă primele de vacanță ale funcționarilor publici, nefiind ordonator principal de credite. Aceste atribuții revin Ministerului Muncii familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Economiei și Finanțelor. Instanța de fond, chiar dacă a admis excepția lipsei calității procesuale a acestor pârâți, trebuia să mențină calitatea de garant a acestor în privința plății sumelor care reprezintă prima de vacanță.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, dar și pentru motivul de ordine publică ridicat din oficiu de către instanță, constată următoarele:
Potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 instanța judecătorească este obligată ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris. Examinând hotărârea recurată, din oficiu, sub acest aspect sunt de reținut următoarele:
Dreptul la prima de concediu, consacrat prin art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (art. 34 alin. 2 după republicarea legii), a putut fi exercitat până la 02 martie 2001 când a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 prin care s-a suspendat exercițiul dreptului la 01 ianuarie 2002. Termenele prevăzute de art. III din nr.OUG 33/2001 au fost prelungite prin Legea 743/2001 până la 31.12.2002, iar apoi, prin Legea 631/2002, termenele prevăzute de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 au fost din nou prelungite până la 31 decembrie 2003. Ulterior, prin legile pe anii 2004 și 2005 (Legea nr. 507/2003 și nr. 511/2004) exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat, independent de suspendarea inițială dispusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001, separat pentru anul 2004 și apoi pentru anul 2005.
Potrivit art. 59 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 (R) dispozițiile legilor temporare sunt în vigoare pentru perioada la care se referă, iar art. 66 din același act normativ stabilește că prin acte normative ulterioare se poate prelungi durata actelor normative temporare, dispoziția de prelungire trebuind să intervină înainte de expirare a termenului.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 168/1957 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001 -2003, exercițiul dreptului la acțiune pentru prima de concediu a fost suspendat prin art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 care, chiar dacă termenul prevăzut prin acest act normativ a fost prelungit prin legi temporare, se constituie ca o suspendare unică ce a început cu 02 martie 2001 și s-a finalizat, conform Legii nr. 24/2000, la 31 decembrie 2003 prin dispozițiile de prelungire a termenului prevăzut în art. 3 din OUG33/2001 din Legea nr. 631/2002.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2007, invocată de intimații-reclamanți în apărare, nu are relevanță asupra prescripției, acest act normativ intervenind ulterior formulării acțiunii și neputând avea nici un efect cu privire la întreruperea cursului prescripției.
Așadar, pentru perioada 2001 - 2003 dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut după expirarea perioadei de suspendare, respectiv după 31 decembrie 2003. Legea nr. 507/2003 a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, pentru această perioadă dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2005.
Cum ultimele legi nu au dispus prelungirile suspendărilor anterioare conform art. 66 din Legea nr. 24/2000 rezultă că fiecare dintre ele a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu, independent și pentru anul în care dispozițiile respective erau aplicabile.
Față de aceste considerente, curtea constată că pentru perioada 2001 - 2003, dreptul la acțiune al reclamanților și intervenientei s-a prescris, în raport de dispozițiile art. 3 și art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 coroborate cu art. 3 din OUG33/2001.
În consecință, pentru acest considerent, recursul va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată, în sensul admiterii excepției de prescripție a dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003.
În privința motivelor de fond, cu referire la perioada 2004-2006 pentru care prescripția este inoperantă, se constată următoarele:
Suspendarea plății primelor de vacanță prin legile de stat nu produce efectul înlăturării dreptului recunoscut reclamanților prin art. 32 alin. 2 (devenit 34 alin. 2 după republicare) din Legea nr.188/1999. Examinând dispozițiile legilor temporare privind suspendarea exercitării dreptului raportat la prevederile constituționale din art. 53, în mod legal instanța de fond a constatat că limitarea adusă exercițiului dreptului la prima de concediu excede condițiilor reglementate de dispozițiile arătate, privind situațiile în care intervine, caracterul necesar, proporțional cu situația ce a determinat-o, nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului în substanța lui.
Prin decizia XXIII/12.12.2005 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțându-se asupra suspendării exercițiului aceluiași drept recunoscut altor beneficiari, s-a reținut căpentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu existat pe perioada pentru care exercițiul lui ar fi înlăturat.
Prin urmare, se constată că, în privința fondului cauzei nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii recurate.
Asemenea motive nu există nici în privința modului în care prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerului Muncii familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Economiei și Finanțelor. Astfel cum a reținut și tribunalul, eclamanții și intervenienta au raporturi de serviciu cu Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Bacău și ca atare, obligația de plată revine acestei autorități publice. Nu are relevanță faptul că recurenta nu are calitatea de ordonator principal de credite, căci, potrivit art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, reanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă (art. 1), în cazul lipsei de fonduri, instituția debitoare fiind obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată (art. 2). ntre reclamanți și intervenientă, pe de o parte și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici un raport juridic și nici o obligație legală de plată a primelor de vacanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B cu sediul în B, str. - nr. 63, județul B, împotriva sentinței civile nr. 388 din 02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriucudomiciliat în B,-,. A,. 2 în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților, G, -, G, -, intimata - intervenientă și intimații - pârâți MINISTERUL MUNCII ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE cu sediul în B, str. - - nr. 2 - 4, Sectorul 1 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B cu sediul în B,-, Sectorul 5.
Modifică în parte sentința civilă nr.388 din 12.10.2007 a Tribunalului Bacău.
Admite excepția prescripției.
Respinge acțiunea și cererea de intervenție formulată de intervenienta, în ceea ce privește drepturile salariale reprezentând primele de vacanță pentru perioada 2001 - 2003, ca prescrise.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, - - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red. /
Red. 3 ex. 22 febr. 2008
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga, Morina Napa, Vera
