Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 81/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.81/CA/2008-
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Băltărete Savina președinte de secție
JUDECĂTOR 2: Toros Vig Ana Maria
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B cu sediul în O,-, judetul B în contradictoriu cu intimații reclamanți, R, a, R, a, și toți cu domiciliul ales în O,-,împotriva sentinței nr.477/CA din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.-, având ca obiect refuz acordare drepturi salariale reprezentând prima de vacanță, actualizată la zi cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pentru anul 2006.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, recurenta a depus la dosar precizare la recurs, iar intimații au depus întâmpinare solicitând și judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.477/CA din 13 noiembrie 2007 Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de reclamanții, R, a, R, a, și în contradictoriu cu pîrîta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B și în consecință:
A obligat pîrîta să plătească fiecărui reclamant prima de concediu aferentă anului 2006 în sumă brută egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Pârâta a fost obligată să actualizeze suma netă cuvenită fiecărui reclamant cu indicele de inflație pînă la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au avut calitate de funcționari publici ai Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B, în perioada anului 2006, astfel cum confirmă pîrîtul prin adresa nr.5789/30.10.2007.
Prin art.33, al.2 din Legea 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici (devenit art.34, al.2 din Legea 188/1999) republicată s-a prevăzut:
"Funcționarul public are dreptul, pe lîngă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Această prevedere legală a fost suspendată, succesiv, prin art.3, al.1 din OUG33/2001, art.12, al.4 din Legea 743/2001 (legea bugetului de stat pe anul 2002), art.10, al.3 din Legea 631/2002 (legea bugetului de stat pe anul 2003, art.9, al.7 din Legea 507/2003 (legea bugetului de stat pe anul 2004), art.8, al.7 din Legea 511/2004(legea bugetului de stat pe anul 2005) și art.5, al.1 din Legea 380/2005(legea bugetului de stat pe anul 2006).
Suspendarea dreptului la prima de concediu nu a mai fost dispusă prin Legea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007.
Suspendarea succesivă a dreptului la prima de concediu nu înseamnă însă că, dreptul ar fi fost anulat cîtă vreme dispozițiile art.34, al.2 din Legea 188/1999 nu au fost abrogate.
Dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat prin nici o altă dispoziție legală în această perioadă.
Măsura suspendării în perioada anilor 2001- 2006 nu poate avea ca efect decît amînarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuși.
Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligația corelativă dreptului la prima de concediu devine executorie.
S-a mai reținut că, nu se poate contesta existența dreptului pe perioada în care aplicarea dispozițiilor legale a fost suspendată deoarece ar fi încălcate dispozițiile art.53 din Constituția României, conform cărora restrângerea exercițiului unui drept poate fi dispusă prin lege numai în situațiile de excepție prev. de art.53 și fără a aduce atingere însăși existenței dreptului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului său, pârâta arată că a respectat dispozițiile legale în vigoare prin care acordarea primelor de vacanță a fost suspendată succesiv încă din anul 2001 prin OUG 33/2001 apoi suspendarea a fost prelungită succesiv prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat până la 31.12.2006.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
La 14.02.2008 la dosar au fost înregistrate precizări la recursul declarat de pârâtă în sensul că își recunoaște obligația de a achita reclamanților sumele aferente primelor de concediu pentru anul 2006 conform prevederilor OUG 146/2007, în luna octombrie 2008.
Reclamanții au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici un act normativ nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2001-2006.
Verificând sentința recurenta prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art.304 raportat la art.3041și 306 Cod procedură civilă pe baza materialului și lucrărilor dosarului se constată că aceasta este temeinică și legală.
Recurenta în calitatea sa de ordonator de credite avea obligația să asigure fondurile necesare acordării primei de vacanță după încetarea suspendării.
În ce privește aplicarea prevederilor OUG nr.146/2007 invocată în precizarea recursului, din conținutul art. 2 alin.2 și 3 al ordonanței rezultă că drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești executorii neplătite până la data intrării în vigoare a ordonanței, precum și cele stabilite după intrarea în vigoare a ordonanței prin hotărâri judecătorești executorii, se plătesc într-o singură tranșă, fără a se indica luna.
Dar cum sumele se actualizează cu indicele de inflație, ordonatorii de credite ar trebui să asigure executarea cât mai rapidă a acestor hotărâri pentru a scădea cuantumul sumelor ce reprezintă devalorizarea.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți, R, a, R, a, și toți cu domiciliul ales în O,-, împotriva sentinței nr.477/CA din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 27.02.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.
În concept la 03.03.2008
Jud.fond T,.
Tehn.red./2 ex.
05.03.2008
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Toros Vig Ana Maria
