Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 810/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 810/CA/2008
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice AIî mpotriva sentinței civile nr.692/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 11 iunie 2008, când instanța în baza art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 13 iunie 2008, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr.692/CAF/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba Secția comercială de contencios administrativ a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - și SRL A I în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A I și pe cale de consecință:
- au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 6702 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și dobânda legală aferentă acestei sume, de la data încasării până la restituirea integrală;
- a fost respins petitul privind anularea adresei nr.23655/20.03.2008 emisă de A I, cu obligarea pârâtelor la plata sumei de 42 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această soluție s-a reținut că prealabil examinării fondului, în baza art.137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat asupra excepției de procedură care face inutilă cercetarea fondului cauzei, sens în care constată următoarele:
Susținerile pârâtei că nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este nefondată în condițiile în care operațiunea de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru UE nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici organul administrativ care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa nu emit un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, obligația de plată a taxei are natură legală și nu are un suport material, motiv pentru care negarea dreptului de liber acces la justiție pentru apărarea drepturilor legitime, încălcate ca urmare a neaplicării dreptului comunitar, ar contraveni art.21 din Constituție și art.6 din CEDO. În acest context, nu poate fi reținută nici incidența termenului de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, reclamanta respectând obligația de a sesiza în prealabil organul fiscal care a perceput taxa, cerere la care a primit un răspuns nefavorabil.
Pentru soluționarea petitului privind restituirea sumei achitată drept taxă de primă înmatriculare se are în vedere faptul că disp. art.2141-2143Cod fiscal prevăd că taxa specială pentru autoturisme se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autoturisme noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare cât și din alte state.
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Esențialul taxei reglementate de art.2141-2143Cod fiscal rămâne constantă în aceea că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. În această situație se creează o discriminare a regimului juridic fiscal, adică se dezavantajează direct sau indirect, autoturismele din celelalte țări membre UE în competiția cu produsele similare autohtone.
În consecință, ca efect direct a art.90 pragaraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene pentru ordinea juridică internă a României, instanța trebuie să constate că art.2141-2143Cod fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute ca aplicabile în cauza de față. Ca atare, se impune concluzia că taxa specială achitată de reclamantă pentru reînmatricularea autoturismelor aduse din Germania a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea art.90 paragraf 1 din Tratat fapt pentru care se impune a fi restituită.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs A, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că referitor la dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, FP. A consideră aceste dispoziții că nu sunt incidente în cauză deoarece taxa contestată este plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule (inclusiv pentru cele produse în România), indiferent de provenința acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Art. 90 din Tratat reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene. Însă, așa cum rezultă în mod expres chiar din conținutul art.90 alin.1 din Tratatul CE "Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare".
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare sau un statut de vădit dezavantaj economis pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. Or, așa după cum am mai arătat taxa restituită de către instanța de fond este plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, inclusiv pentru cele produse în România, la momentul primei înmatriculări în România.
Legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede că nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Referitor la practica CJCE arată că taxele impuse de Ungaria și Polonia asupra cărora instanța europeană s-a pronunțat nu au fost taxe de primă înmatriculare, care să fie aplicate atât autoturismelor din import cât și autoturismelor din producția internă, ci taxe percepute exclusiv la importul de autoturisme second-hand, dar care nu se aplică autoturismelor noi importate sau autoturismelor produse în aceste state, situație în care apare ca fiind evidentă o discriminare a autoturismelor provenite din alte state membre în raport cu autoturismele similare autohtone, contrară dispozițiilor art.90 din Tratat.
Un alt aspect supus atenției instanței de recurs, este faptul că ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, prin OUG 50/2008 pentru instituirea tacei pe poluare pentru autovehicule a fost modificată formula de calcul a taxei, iar potrivit dispozițiilor acesteia cuprinse în art. 11 " taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
În ceea ce privește hotărârea instanței de fond de a acorda reclamantei intimate dobânda legală aferentă acestei sume, de la data încasării până la restituirea integrală consideră că problema acordării dobânzii legale depinde de restituirea taxei, cu mențiunea că eventual momentul de la care trebuia să curgă termenul, este momentul pronunțării hotărârii sau al formulării cererii și nu momentul din care taxa a fost achitată.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
În mod corect instanța de fond a reținut că actul vătămător îl constituie pentru societate această taxă reglementate ilegal prin dispozițiile art.214(1), 214(2) Titlul VII cap.2(1) din Legea 571/2003 privind codul fiscal în conformitate cu Normele UE, iar deN. prealabil administrativ la care societatea a fost obligată prin dispozițiile legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală sunt asigurate prin cererea de venituri a taxei depusă la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A
Motivele invocate în recurs nu sunt concludente în sensul că taxa de primă înmatriculare achitată pentru autoturismele second-hand achiziționate din statele membre UE, nu introduce un regim discriminator, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, aceste taxe nu se mai percep.
Referitor la aspectul invocat că, legiuitorul intern a corectat taxa de primă înmatriculare prin OUG 50/2008, prin instituirea taxei de poluare în aplicare din 1.07.2008, și restituirea diferențelor de sume încasate potrivit art.1 cod civil și art.15 alin.2 din Constituția României, acest act normativ nu retroactivează.
În mod corect prima instanță a făcut corelarea prezentei spețe cu dreptul comunitar respectiv Hotărârea CJE în cauză (2004) și 1976 CJE prin care judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Dându-se eficiență art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene pentru ordinea juridică internă a României, în mod corect s- constatat că art.2141-2143Cod fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi menținute.
În ce privește acordarea dobânzii legale aferente, în mod corect s-a acordat începând cu data încasării până la restituirea integrală, în temeiul principiului pentru plată nedatorată.
Față de cele de mai sus în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice AIî mpotriva sentinței civile nr.692/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13. 06. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.CI
Dact./ex.2/1 09 2008
Jud.fond.,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
COPIA DECIZIE Nr. 810/CA/2008
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice AIî mpotriva sentinței civile nr.692/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13. 06. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
indescifrabil indescifrabil indescifrabil
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
